Strigate de usurare : MAMI, MAMI, a venit MAMI!

Avatarurile unui tata care, atunci cand ii vine randul sa stea cu copiii, trece prin toate starile unei gospodine veritabile: se straduieste sa gateasca bine si apetisant, e frustrat ca nu-i sunt apreciate felurile de mancare si, in cele din urma, usurat cand primeste intariri.

Ce bucurie! Ce veselie! Stau si ma gandesc, am gresit undeva? Ce a fost azi? Vineri, 13? Cu ce am gresit, copilasii lui tata? Dimineata parea obisnuita. Am dus-o pe Iulia la gradinita, o mica varsatura in masina, cateva lacrimi la despartire, nu s-a agatat de mine mai tare ca de obicei. Cumparaturi apoi in viteza la supermarket. Sotia trebuie sa plece la datorie si trebuie sa-l preiau rapid pe Stefan. Ca de obicei, uit cate ceva din lista de cumparaturi din cauza grabei si oricum ajung la limita. Of, ce trafic! Ce sa le fac azi de mancare? Ceva sanatos, ceva care sa le placa, ceva nou si cel mai important ceva rapid. Da, stiu, o supa cappuccino de spanac cu biscuiti din branza Moeciu, pulpa de vita in crusta de cimbru la cuptor ( e singura pe care o mesteca mai usor si nu incep sa o scuipe in toate directiile) si orez cu miniciupercute, ardei tricolori. Ah, ardei nu mai am decat capia rosu. O sa pun niste boabe de porumb, merge si asa. Salata le fac de sfecla rosie. E bine pentru talasemia Iuliei. Desert poate un tort de mere, papanasi? Stau cam prost cu timpul, asta poate fac dupa-amiaza cand vor dormi ei. Sper ca voi reusi sa o adorm pe Iulia azi. La pranz le fac o salata de fructe. Oricum cuptorul va fi ocupat aproape 2 ore cu vita. Sper ca va fi gata pana cand sa plec eu s-o iau pe Iulia de la gradinita. Bine ca astazi poate veni Nana sa-l ia un pic pe Stefan afara. Imi va fi mai usor sa termin de gatit. Sa vedem, pornim cronometrul. Sa optimizam putin. Ma apuc intai de vita, ca dureaza mai mult. Apoi curat spanacul. Pun apa pe foc si cat dureaza sa ajunga la punctul de fierbere curat ciupercile si ardeii pentru orez. Hei, cum trece timpul. Poate nu sunt prea priceput, dar mereu retetele astea dureaza mai mult decat timpii de la televizor sau de pe site-urile de pe care m-am inspirat. Sa fac totusi si salata de fructe, o sa merg un pic mai repede pana la gradinita, o mai turez si eu pic, abia se mai curata injectoarele, sau cel putin asa am auzit.
Incredibil! Cappuccino si biscuitii au iesit mai frumoase decat la televizor. Biscuitii i-am rupt bucatele si le-am spus ca sunt crutoane. Dar ei nu mananca! Nu pot sa-i lasa asa, mai insist, e asa sanatos spanacul asta, doar oparit! Bine, poate am mai mult noroc cu al doilea fel. Stefan, nu ne ridicam de la masa, acum mancam! Iulia, te rog sa iei si sfecla! Minimum 3 bucatele. Macar astea 3 mici. Hai luati si orez. Ba nu e scarbos, uite ce frumos e colorat. Vezi cum v-am facut ochi din bucatele de masline? Ia uite Stefane, niste pui mici de ciuperci! Ia si tu Iulia, numai una. Hai, va rog, luati, ca avem si desert! Salata de fructe. Cum sa nu va placa? E impotriva naturii. Inseamna ca nu e normal. Nu am timp sa explic acum ce inseamna normal. Adica nu stiu sa explic acum, hai sa mancam!
Nu are rost! Ce sa le explic? Nu cred ca vor fi impresionati de cat de mult am muncit pentru astea 2-3 imbucaturi pe care le-au luat. Hai, mai bine la culcare. Pentru ca ai vazut Iulia cum plangi si ne certam, daca esti obosita din cauza ca nu ai dormit la pranz. Hai si tu Stefane. Terminati! Stefane nu mai da din picioare. Ei, hai, de ce trebuie mereu sa ne certam?..
Da, ati ghicit! De multe ori, eu sunt cel care se bucura seara cand se aude usa si apare, obosita, de la datorie, mama copiiilor mei.
Mami, mami, a venit mami!

Etichete: , , , , , ,

2 comentarii la “Strigate de usurare : MAMI, MAMI, a venit MAMI!” Subscribe

  1. Daniela 01/06/2010 at 20:37 #

    Rasu-plansu'?… Oricum, felicitari pentru efort! Sounds like you're a master dad! 🙂

    • Tata 02/06/2010 at 06:46 #

      Nu ma plang, ma răd! 🙂 Ma consider mai degraba "apprentice dad". Oricum, multumesc.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini