Strigate de usurare : MAMI, MAMI, a venit MAMI!

Avatarurile unui tata care, atunci cand ii vine randul sa stea cu copiii, trece prin toate starile unei gospodine veritabile: se straduieste sa gateasca bine si apetisant, e frustrat ca nu-i sunt apreciate felurile de mancare si, in cele din urma, usurat cand primeste intariri.

Ce bucurie! Ce veselie! Stau si ma gandesc, am gresit undeva? Ce a fost azi? Vineri, 13? Cu ce am gresit, copilasii lui tata? Dimineata parea obisnuita. Am dus-o pe Iulia la gradinita, o mica varsatura in masina, cateva lacrimi la despartire, nu s-a agatat de mine mai tare ca de obicei. Cumparaturi apoi in viteza la supermarket. Sotia trebuie sa plece la datorie si trebuie sa-l preiau rapid pe Stefan. Ca de obicei, uit cate ceva din lista de cumparaturi din cauza grabei si oricum ajung la limita. Of, ce trafic! Ce sa le fac azi de mancare? Ceva sanatos, ceva care sa le placa, ceva nou si cel mai important ceva rapid. Da, stiu, o supa cappuccino de spanac cu biscuiti din branza Moeciu, pulpa de vita in crusta de cimbru la cuptor ( e singura pe care o mesteca mai usor si nu incep sa o scuipe in toate directiile) si orez cu miniciupercute, ardei tricolori. Ah, ardei nu mai am decat capia rosu. O sa pun niste boabe de porumb, merge si asa. Salata le fac de sfecla rosie. E bine pentru talasemia Iuliei. Desert poate un tort de mere, papanasi? Stau cam prost cu timpul, asta poate fac dupa-amiaza cand vor dormi ei. Sper ca voi reusi sa o adorm pe Iulia azi. La pranz le fac o salata de fructe. Oricum cuptorul va fi ocupat aproape 2 ore cu vita. Sper ca va fi gata pana cand sa plec eu s-o iau pe Iulia de la gradinita. Bine ca astazi poate veni Nana sa-l ia un pic pe Stefan afara. Imi va fi mai usor sa termin de gatit. Sa vedem, pornim cronometrul. Sa optimizam putin. Ma apuc intai de vita, ca dureaza mai mult. Apoi curat spanacul. Pun apa pe foc si cat dureaza sa ajunga la punctul de fierbere curat ciupercile si ardeii pentru orez. Hei, cum trece timpul. Poate nu sunt prea priceput, dar mereu retetele astea dureaza mai mult decat timpii de la televizor sau de pe site-urile de pe care m-am inspirat. Sa fac totusi si salata de fructe, o sa merg un pic mai repede pana la gradinita, o mai turez si eu pic, abia se mai curata injectoarele, sau cel putin asa am auzit.
Incredibil! Cappuccino si biscuitii au iesit mai frumoase decat la televizor. Biscuitii i-am rupt bucatele si le-am spus ca sunt crutoane. Dar ei nu mananca! Nu pot sa-i lasa asa, mai insist, e asa sanatos spanacul asta, doar oparit! Bine, poate am mai mult noroc cu al doilea fel. Stefan, nu ne ridicam de la masa, acum mancam! Iulia, te rog sa iei si sfecla! Minimum 3 bucatele. Macar astea 3 mici. Hai luati si orez. Ba nu e scarbos, uite ce frumos e colorat. Vezi cum v-am facut ochi din bucatele de masline? Ia uite Stefane, niste pui mici de ciuperci! Ia si tu Iulia, numai una. Hai, va rog, luati, ca avem si desert! Salata de fructe. Cum sa nu va placa? E impotriva naturii. Inseamna ca nu e normal. Nu am timp sa explic acum ce inseamna normal. Adica nu stiu sa explic acum, hai sa mancam!
Nu are rost! Ce sa le explic? Nu cred ca vor fi impresionati de cat de mult am muncit pentru astea 2-3 imbucaturi pe care le-au luat. Hai, mai bine la culcare. Pentru ca ai vazut Iulia cum plangi si ne certam, daca esti obosita din cauza ca nu ai dormit la pranz. Hai si tu Stefane. Terminati! Stefane nu mai da din picioare. Ei, hai, de ce trebuie mereu sa ne certam?..
Da, ati ghicit! De multe ori, eu sunt cel care se bucura seara cand se aude usa si apare, obosita, de la datorie, mama copiiilor mei.
Mami, mami, a venit mami!

Etichete: , , , , , ,

2 comentarii la “Strigate de usurare : MAMI, MAMI, a venit MAMI!” Subscribe

  1. Daniela 01/06/2010 at 20:37 #

    Rasu-plansu'?… Oricum, felicitari pentru efort! Sounds like you're a master dad! 🙂

    • Tata 02/06/2010 at 06:46 #

      Nu ma plang, ma răd! 🙂 Ma consider mai degraba "apprentice dad". Oricum, multumesc.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba