Strigate de usurare : MAMI, MAMI, a venit MAMI!

Ce bucurie! Ce veselie! Stau si ma gandesc, am gresit undeva? Ce a fost azi? Vineri, 13? Cu ce am gresit, copilasii lui tata? Dimineata parea obisnuita. Am dus-o pe Iulia la gradinita, o mica varsatura in masina, cateva lacrimi la despartire, nu s-a agatat de mine mai tare ca de obicei. Cumparaturi apoi in viteza la supermarket. Sotia trebuie sa plece la datorie si trebuie sa-l preiau rapid pe Stefan. Ca de obicei, uit cate ceva din lista de cumparaturi din cauza grabei si oricum ajung la limita. Of, ce trafic! Ce sa le fac azi de mancare? Ceva sanatos, ceva care sa le placa, ceva nou si cel mai important ceva rapid. Da, stiu, o supa cappuccino de spanac cu biscuiti din branza Moeciu, pulpa de vita in crusta de cimbru la cuptor ( e singura pe care o mesteca mai usor si nu incep sa o scuipe in toate directiile) si orez cu miniciupercute, ardei tricolori. Ah, ardei nu mai am decat capia rosu. O sa pun niste boabe de porumb, merge si asa. Salata le fac de sfecla rosie. E bine pentru talasemia Iuliei. Desert poate un tort de mere, papanasi? Stau cam prost cu timpul, asta poate fac dupa-amiaza cand vor dormi ei. Sper ca voi reusi sa o adorm pe Iulia azi. La pranz le fac o salata de fructe. Oricum cuptorul va fi ocupat aproape 2 ore cu vita. Sper ca va fi gata pana cand sa plec eu s-o iau pe Iulia de la gradinita. Bine ca astazi poate veni Nana sa-l ia un pic pe Stefan afara. Imi va fi mai usor sa termin de gatit. Sa vedem, pornim cronometrul. Sa optimizam putin. Ma apuc intai de vita, ca dureaza mai mult. Apoi curat spanacul. Pun apa pe foc si cat dureaza sa ajunga la punctul de fierbere curat ciupercile si ardeii pentru orez. Hei, cum trece timpul. Poate nu sunt prea priceput, dar mereu retetele astea dureaza mai mult decat timpii de la televizor sau de pe site-urile de pe care m-am inspirat. Sa fac totusi si salata de fructe, o sa merg un pic mai repede pana la gradinita, o mai turez si eu pic, abia se mai curata injectoarele, sau cel putin asa am auzit.
Incredibil! Cappuccino si biscuitii au iesit mai frumoase decat la televizor. Biscuitii i-am rupt bucatele si le-am spus ca sunt crutoane. Dar ei nu mananca! Nu pot sa-i lasa asa, mai insist, e asa sanatos spanacul asta, doar oparit! Bine, poate am mai mult noroc cu al doilea fel. Stefan, nu ne ridicam de la masa, acum mancam! Iulia, te rog sa iei si sfecla! Minimum 3 bucatele. Macar astea 3 mici. Hai luati si orez. Ba nu e scarbos, uite ce frumos e colorat. Vezi cum v-am facut ochi din bucatele de masline? Ia uite Stefane, niste pui mici de ciuperci! Ia si tu Iulia, numai una. Hai, va rog, luati, ca avem si desert! Salata de fructe. Cum sa nu va placa? E impotriva naturii. Inseamna ca nu e normal. Nu am timp sa explic acum ce inseamna normal. Adica nu stiu sa explic acum, hai sa mancam!
Nu are rost! Ce sa le explic? Nu cred ca vor fi impresionati de cat de mult am muncit pentru astea 2-3 imbucaturi pe care le-au luat. Hai, mai bine la culcare. Pentru ca ai vazut Iulia cum plangi si ne certam, daca esti obosita din cauza ca nu ai dormit la pranz. Hai si tu Stefane. Terminati! Stefane nu mai da din picioare. Ei, hai, de ce trebuie mereu sa ne certam?..
Da, ati ghicit! De multe ori, eu sunt cel care se bucura seara cand se aude usa si apare, obosita, de la datorie, mama copiiilor mei.
Mami, mami, a venit mami!

Etichete: copii, mama, mancare, orez, salata de fructe, spanac, tata