Când zice Obama „No, you can’t”

Michele Obama față cu virilul fost șef al FMI, Dominique Strauss-Kahn. Între ei, Barac Obama, omul care a câștigat președinția SUA cu sloganul „Yes, we can!”, nevoit să-și contrazică de data asta propriul slogan electoral.

Poza e de aici.

Etichete: ,

10 comentarii la “Când zice Obama „No, you can’t”” Subscribe

  1. Ioana 27/05/2011 at 14:09 #

    „Consistency is the last refuge of the unimaginative” zise Oscar Wilde…:)

    • Dollo 27/05/2011 at 14:44 #

      A cui consecventa, a lui DSK? 🙂 Păi la vârsta lui, probabil doar consecvența îi mai rămăsese.

      • Ioana 27/05/2011 at 18:43 #

        Nu, ma, parleam de consecventa in slogane legata de nea Obama, ca mie de el imi place 🙂

  2. Xanaxdu 27/05/2011 at 14:33 #

    La ce fata are mosul DSK, si ce privire ii arunca madamei Obama, ma gindesc ca toate acuzatiile ce i se aduc or fi adevarate. Un fel de Irinel mai avansat in virsta ….
    Dar acum pe bune, o alta chestie ma framinta de la o vreme incoace: cum e posibili ca asa un mosulet „deguelasse” (sa raminem in ton francez) sa conduca FMI-ul? Toata lumea ii da in sus si in jos cu aventurile lui erotice, dar nu am gasit pe nicaieri informatii despre competenta lui profesionala. E ceva de capul mosului ca Director FMI, sau e si asta doar o pozitie politica? De exemplu, cind vorbesi de Alan Greenspan, fostul „Isarescu” al americanilor, toata lumea se uita cu respect (ca erai sau nu de acord, asta e altceva). Dar de DSK asta, chiar n-am auzit nimic pina la istoria cu camerista…Nu zic ca daca nu am auzit eu nu exista, dar parca nimeni pe nicaieri nu a sarit sa ii ia apararea cu „o fi el curvar, dar e tare competent”, samd…

    • Dollo 27/05/2011 at 14:46 #

      Judecand după ce discuții se poartă acum cu succesorii, cred că numirea în vârful grămezii FMI e o chestie politică, nu de competențe. În cazul lui DSK n-aș vrea să vorbesc cu păcat, o fi având și competența, n-am căutat informația asta, dar poate că s-a judecat și după origine, considerându-se că se va pricepe la bani, ca orice evreu 🙂

    • Béranger 27/05/2011 at 15:49 #

      Domnule Xanaxdu, vă rog să nu mâncaţi rahat. Dacă v-aţi fi documentat cu adevărat, aţi fi aflat că plecarea lui DSK este deplânsă de cei care se pricep şi la economie, nu doar la pizde.

      • Dollo 27/05/2011 at 16:42 #

        Xanaxdu e o doamnă 🙂

      • Xanaxdu 27/05/2011 at 17:18 #

        Tocmai ca m-am documentat si nu gasisem nimic – chiar as fi recunoscatoare sa primesc niste referinte. Mai sus, de altfel, scriam ca daca nu am auzit eu, nu inseamna ca nu exista. Si cred ca tonul pe care imi raspundeti e oarecum in discordanta cu tonul meu – eu nu faceam afirmatii absolute, imi puneam intrebari, iar dumneavoastra recurgeti la vulgaritati oarecum gratuite.

        In alta ordine de idei, sint economista (cu PhD de la o universitate americana), si am avut o colega care a ajuns sa lucreze la FMI, desi nu era nici pe departe intre primii 4% din clasa, cum spuneau conditiile de inscriere (normal ca toti ne-am uitat la fliere). Gurile rele din anturajul ei spuneau ca s-ar fi culcat cu domnul care venise sa faca recrutarea in campus.
        Nu am crezut la vremea respectiva birfele astea intre colegi, dar citind mai nou rapoartele despre sexual harassment la FMI si World Bank, incep sa cred ca am fost foarte naiva…Asta ca paranteza. Poate cei ce il depling pe Kahn depling si atmosfera vivandiera care probabil va cam disparea, cel putin o vreme, de pe-acolo…

        (Ca sa elimin orice dubiu: nu exclud posibilitatea si/sau dreptul de a fi in acelasi timp hiper-sexualizat si bun economist. Doar ca mi se pare ca cele doua chestii nu ar trebui combinate in timpul orelor de serviciu)

  3. Dragos B 27/05/2011 at 17:45 #

    Hai, mai, ca mai exista si evrei care nu se pricep la bani.

    • Dollo 27/05/2011 at 21:50 #

      Hm, zici tu? Eu n-am cunoscut niciunul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?