Hipsterisme

Noaptea muzeelor și a cluburilor. Un grup de puști agață un grup de fete, pe Magheru. Ele răspund: „autografurile se dau mai pe seară!”

Astă noapte, întorcându-mă de la o petrecere, am aflat de la două partenere vremelnice de drum până în centru că există un soi de club care se cheamă Control. Ele mergeau acolo și pe drum au tot sunat diverși prieteni să vadă dacă „vin și ei în Control”. Când am ajuns pe Calea Victoriei, între botul calului lui Carol și Palatul regal, fetele „s-au shokat” de cozile făcut de cei care voiau să intre ori la Muzeul de artă, ori la Biblioteca centrală:

– Wow, ce coadă, dar ce e aici?, întreabă una siderată

– Biblioteca Centrală Universitară și Muzeul de artă, mă simt eu datoare să explic, inutil…

– Da? Oare și în Control o fi coadă?, întreabă brusc speriată cealaltă.

Râdem toate, fiecare de ce-i trece prin cap.

– Dacă e așa coadă pe străzi, în Control o fi pustiu…? se neliniștește cealaltă.

Autografuri

După ce m-am despărțit de ele am mers la pas pe Magheru, până la Unirea. Nu prea aveai cum să înaintezi mai repede decât șirul de oameni care se lălăia între vitrine și mașinile parcate pe trotuare. Așa că inevitabil am ascultat textele altui grup. Vreo patru adolescente gălăgioase însoțite de doi băieți cu pălăriuțe de hipsteri. Mergeau în Centrul istoric.

Din sens invers ne-am intersectat cu un alt grup, mai numeros în băieți. Puștii evident s-au dat la fetele din grupul urmat de mine. Una dintre ele le-a răspuns doct la o replică de agățat: „autografurile se dau mai pe seară!”.

Aseară m-am simțit ca un muzeu 😉

Tags: , ,

4 Responses to “Hipsterisme” Subscribe

  1. Lucian Mustaţă 20/05/2012 at 09:39 #

    …are ce arăta doar celor avizaţi

    referitor la ultima ta propoziţie

  2. daniel 20/05/2012 at 09:52 #

    …corect spus de domnul de mai sus…nu de aia cine intra odata (la Dollo)..:)…revine mereu??…hmmm,ia zi,pentru cei statornici si fideli cand faci o „sesiune” de dat autografe???

    • Dollo 20/05/2012 at 11:01 #

      trebuie să învăț să dau autografuri 😉

      • daniel 20/05/2012 at 11:59 #

        …un text generic,acolo…fara discriminari…da’ pe bune,io vreauuuu…!!!!nu-i corect altfel,unii se pot intalni cu tine,eu nici macar un autograf??

Leave a Reply

Oldies but goldies

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.