A zi, în față la Unirea, veniseră să cânte vreo trei instrumentiști. Un bătrân cu vioara – care a plecat când a văzut că apare nenea ăsta cu harpa – și peste drum un tip îmbrăcat în costum popular cu un taragot, cânta de răsuna piața. Când m-am întors de unde am avut treabă, rămăsese doar harpistul, căruia îi dăduse puștiul ăsta niște bani ca să-l lase să încerce și el coardele. Prietenele lui chicoteau de pe margine.
M-am simțit ca la Viena 😉