Archive | ianuarie, 2016

Sfântul care n-a fost tata

cruce-benezic

Nu știu dacă am a-i mulțumi tatei pentru ceva, rămâne valabil ce am scris despre el acum doi ani. Iar la cum a trăit el, sigur ar fi apreciat mai mult, ca pomenire, un pahar cu vin și eventual un sex după, decât o lumânare 😉

Read More 8 Comments

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

carti

Alegeți 12 din cele 42 de cărți propuse pentru club și puteți spune că v-ați făcut anul cu mâna voastră

Read More 8 Comments

Luptăm cu nesimțirea, că hoția am rezolvat-o

parcare

Niște parlamentari vor un nou cod rutier care să-i pedepsească pe șoferii care sunt nesimțiți în trafic și nu respectă regulile de circulație (și de bun simț). Dar cu șoferii care și-au luat permisele pe șpagă ce facem?

Read More 9 Comments

Secolul cârtiței

siberia

Sfârșit de mileniu, de Radu Tudoran, o carte cât un secol de istorie trăită degeaba de un popor condamnat să-și repete greșelile

Read More 7 Comments

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.