Am primit mai bine de 40 de propuneri de cărți pentru noua sesiune a clubului de carte, pentru care vă mulțumim tuturor celor care ni le-ați recomandat. Ne-au făcut alegerea mai grea, dar nu imposibilă, în fond ar trebui să fim obișnuiți, prea multele opțiuni fac viața grea omului modern, nu? Am votat fiecare câte 10-12 dintre ele și am decis să le citim pe cele care au întrunit cele mai multe voturi, respectiv câte 4 și 5 voturi fiecare, în total 8 cărți. Ne ajung până la primăvară. În ordinea alfabetică în care le vom și citi, și a lunilor care vor urma, ele sunt:
Drumul spre casă, de Yaa Gyasi (4 voturi) – septembrie 2018
Jumătate de soare galben, de Chimamanda Ngozi Adichie (5 voturi) – octombrie 2018
Jurnalul Aurorei Serafim, de Sidonia Drăgușanu (4 voturi) – noiembrie 2018
Lumea de ieri, de Stefan Zweig (4 voturi) – decembrie 2018
O viață măruntă, de Hanya Yanagihara (4 voturi) – ianuarie 2019
Porecla, de Jhumpa Lahiri (4 voturi) – februarie 2019
Undeva, departe, de Andrew Solomon (5 voturi) – martie 2019
Vegetariana, de Han Kang (5 voturi) – aprilie 2019
Au mai fost aproape să se califice la gusturile noastre prețioase, cu câte 3 voturi, următoarele:
The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life – Mark Manson
Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark
Povestea Slujitoarei- Margaret Atwood
Femeia de hârtie – Rabih Alameddine
Interior Zero – Lavinia Braniste
Băiatul cel nou – Tracy Chevalier
Dat fiind că multe din voturile mele se regăsesc în această listă secundă, eu una îmi propun să le citesc și pe astea. Că tocmai se minuna cineva de curând aflând că avem un club de carte la care citim „o carte pe lunăăă?!”. Mă gândesc că poate i se părea prea puțin.
Câteva precizări importante pentru cei care nu au fost dar ar vrea să vină la club:
- cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
- cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, cel puțin la ultimele ediții și-și manifestă intenția de a mai veni;
- cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
- când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună o dată, timp suficient pentru citirea unei cărți, și într-un local ales de comun acord și anunțat aici pe blog înainte de întâlnire cu o zi-două. La ore rezonabile pentru clasa muncitoare, ori în cursul săptămânii seara după 19.00, ori sâmbăta;
- ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club. Dar ar fi bine ca dacă ai zis că vii, ai dat join pe FB sau ai spus că ajungi chiar cu câteva zile înainte, că vii sigur sigur și nu ai venit, să fie dintr-un motiv serios, de exemplu te-a călcat metroul sau ți-a murit cineva drag, pentru că altfel ești un neparolist trist care m-a făcut să rezerv masă de x persoane și să cad de fraieră.
- întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din stânga a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea asta cu toate cărțile din tura respectivă
P.S. Și dacă tot suntem la capitolul cărți, iar Jurnalul Aurorei Serafim s-a votat, vă rog și pe voi să vă dați cu părerea asupra copertei viitoarei cărți. O să fie lansată la 20 octombrie, dar până atunci nu ne putem decide ce copertă să alegem. Variantele ar fi astea:
Citiți o scurtă descriere a romanului, ca să vă faceți o idee despre ce e vorba.
Varianta 3. Spor, succes si salutari Toshibei.
1. Ca de obicei, mă voi inspira din lista dvs.
2. O carte pe lună este mult prea puțin
3. Ezit între variantele 3 și 4
Mie imi place cel mai mult varianta 2.
By the way – nu înțeleg de ce nu se reeditează marii scriitori ruși. Recitesc întotdeuna cu plăcere Alexei Tolstoi sau Turgheniev.
Marea literatură rusă nu are nici o legătură cu Vladimir Putin
Mă voi băga puțin ca musca-n… lapte și voi încerca să vă răspund. Dollo poate să mă tragă apoi de urechi.
Orice decizie de publicare/republicare a unei cărți este luată de o editură în baza unor calcule financiare. Dacă acea carte seva vinde suficient de bine încât să merite publicarea ei. Editurile sunt totuși firme cu acționari și angajați și costuri și scopul lor este să facă profit, nu sunt ONG-URI sau instituții de binefacere.
Din ce știu de la Dollo (nu știu dacă asta era un secret), Sidonia Drăgușanu este reeditată la solicitarea și exclusiv pe banii unei rude ale ei al cărui scop, în acest demers, nu este să facă profit ci să o readucă pe Sidonia în atenția publicului.
Îmi cer scuze dacă tonul mesajului meu poate fi cam enervant.
Pentru că… școala care este și pentru că… politică.
No. 3
Varianta 1.
3
4
1 sau 3.
2