S-a întâmplat până la urmă că am luat satul la pas și unde am văzut un om în poartă l-am întrebat dacă știe vreun teren de vânzare. „Uite chiar ăsta de lângă mine, e al lui nea Tudorică și n-a mai făcut nimic pă el de ani de zile, cred că-l vinde”. Nea Tudorică făcuse două infarcturi, în decurs de câteva ore în iarna de după ce a cumpărat terenul și l-a împrejmuit ca să înceapă casa. Apucase să sape un puț și o groapă de budă, pe care pusese o privată din lemn, roșie de se vedea din google maps. Tare mândru era de privata aia, dar se vede treaba că și altora le-a plăcut, că n-a avut viață lungă în fundul curții lui nea Tudorică. „Mi-au furat privata, domnule, și nici nu apucasem s-o folosesc vreodată. Era așa roșie și frumoasă!”
Altfel satul e bun, liniștit, n-ar hoți, „că n-are țigani, numa vreo câteva familii și alea romanizate”. De parcă românii n-ar fura, iar privata roșie a lui nea Tudorică ar fi fost bun al întregului popor. Dar așa zice și doamna Toni de la primărie, și vecina de vis a vis care și-a făcut casă, dar n-are curent și apă. Curentul e scump și primăria nu vrea să tragă stâlpi pe stradă ca să ajungă și la poarta ei, iar apă ia de la fântâna comunei, ce mare lucru.
Nea Tudorică n-a mai dat prin sat de când cu infarcturile. S-a mulțumit cu casa din curtea nevestei, mai aproape de București, pe care a îmbunătățit-o cu priceperea lui de inginer instalator. Când a auzit că vrem să cumpărăm terenul s-a arătat ușurat că nu suntem samsari. Zicea că e unul care tot cumpără terenuri pe acolo și-l bate la cap să i-l dea la prețul la care a cumpărat și popa, care stă pe aceeași stradă, ceva mai jos. A fost un negociator dur, dar am bătut palma la ceva mai puțini bani decât cerea el inițial și ne-am făcut cu un teren dublu față de cât voiam. 2000 de mp plini de bălării, un puț astupat, o groapă de budă nefolosită, vreo patru nuci, câțiva pruni, vreo trei meri, o ciurdă de mâțe și un câine care vin prin gard de la vecinul. În spatele terenului, cât vezi cu ochii, viile și câmpurile agricole ale comunei, până hăt la autostrada soarelui care, în zilele aglomerate de duminică, zumzăie surd ca valurile mării în depărare. La 30 de minute pe ceas, Bucureștiul cu forfota lui.
În afară de aceste minunate calități, terenul nu mai are altele. Va trebui să sap alt puț (știe vecinul un puțar bun, care a mai făcut vreo cinci în sat și toate i-au ieșit bine), să îmi trag curent de la stâlpul de peste drum (tot vecinul are un văr cu utilaj de săpat șanțuri și o știe și pe Ștefania de la ENEl de la Lehliu care dă autorizații) și în general să pun mâna pe unelte ca să desțelenesc curtea de buruieni. Tot vecinul m-a asigurat că la primărie totul merge uns, cu autorizații și tot ce trebuie, cel puțin cât e primar văr-su. De altfel înainte să cumpăr terenul m-am dus în vizită la primărie și oamenii au părut deschiși față de orășenii veniți să-și facă case la ei în comună. Bani să aibă, că ar fi și niscai mână de lucru, câteva echipe de băieți care-ți fac casa în câteva luni, practic. „Uite, casa aia au făcut-o în șase luni, e a unuia care lucrează măcelar în Germania. Dar avem și bancheri, și pompieri, mulți oameni care fac naveta în București”, mă asigură vecinul. Eu nu le-am văzut casele, dar poate și pentru că majoritatea sunt ascunse de pomi și vegetație, un aspect pe care-l prețuiesc.
Undeva în coasta satului se întinde leneșă, pe sub podul de cale ferată și de autostradă, o baltă de pește care e demult „a lu Țiriac”. Dacă te lasă mașina în pană, în gara mică de pe pod opresc vreo două trenuri pe zi care leagă Bucureștiul de litoral. Cândva a fost o tentativă și de microbuze, dar pentru că oamenilor le plăcea mai mult să dea doi lei la naș, cu trenul, decât să plătească bilet întreg la privatul care băgase microbuzele, privatul a dat faliment și asta a fost. Cât s-o mai duce lumea la mare or mai ține și trenurile.
Cumpărarea terenului în sine a durat destul de mult, chiar dacă nea Tudorică zicea inițial că are toate actele. Dar în cele din urmă m-am văzut și latifundiară, ceea ce mi-a pus în față parcă prea brusc întrebarea: și acum de unde încep? Ca să mă mai liniștesc am cules o poală de mere din merii mei, că de prune au avut grijă vecinii. Nucile încă nu s-au făcut de bătut.
M-am gândit să încep cu o rulotă pe care s-o pun pe teren și în care să stau când mă duc să lucrez la grădină și să încui în ea uneltele. Am întrebat pe cineva dacă vinde rulota pe care știu că o avea, și când am aflat că dăduse pe ea peste 10.000 de euro, mai mult decât am dat eu pe teren, m-am emoționat. Dar mai caut, pe net sunt și mai ieftine, până într-o mie de euro, dar nu așa aproape încât să le pot mirosi înainte de cumpărare. Trebuie să fac un drum pe la Craiova, Cluj, Oradea sau Brașov pentru asta.
Odată pus „steagul” ăsta pe teren o să-l cunosc și pe puțarul vecinului și o să fac cunoștință și cu Ștefania de la Enel. Curentul și apa sunt oarecum esențiale pentru că de ele depinde și ce aș vrea să fac în grădină. Adică în primă fază o livadă și atât. Până când voi ajunge să construiesc casa aia, pentru care deocamdată caut un arhitect. Și aici am primit sugestii care merg de la 5 euro/mp până la 35 de euro/mp. Sau să iau un proiect de casă gata făcut de pe vreun site. E și între arhitecții ăștia o diferență, pe care eu deocamdată nu sunt în măsură să o fac. Așa că dacă aveți sugestii, după ce anume se alege un arhitect (în afară de prețul pe mp), sunt sigură că mi le veți da 🙂
Povestea continuă.
Citește și:
Inainte de discutia cu arhitectul va trebui sa stiti cati bani puteti investi in constructia casei. Din care bani sa puteti mobiliza rapid cam 60% din ei pentru ridicarea la rosu a constructiei.
Odata stiuta suma se poate estima ce suprafata construita ar putea rezulta (un cost rezonabil, la rosu, cu tamplaria pusa si cu invelitoare at putea fi intre 250 si 450 euro/mp).
De abia de aici e de ajutor discutia cu arhitectul care va poate ajuta sa puneti spatiile dorite in suprafata disponibila financiar, sa gasiti formule constructive care sa optimizeze costurile etc.
Un tarif rezonabil pentru un proiect ar fi de 12-20 euro/mp. Proiect care ar trebui sa va ofere casa visurilor dumneavoastra. Cu autorizatie cu tot. 🙂
In alta ordine de idei – varianta cu rulota e buna dar e dezastruoasa la capitolul securitate. Si credeti-ma, in lumea satului românesc securitatea e esentiala pentru apararea proprietatii veneticului care s-a stabilit printre ei, oricat de fermecator si binevoitor ar fi el.
Neata ca de prima oara aici! 🙂
cateva sugestii:
1. in loc de rulota vezi daca nu gasesti de cumparat un „garaj”. alea vechi de le gaseai printre blocuri si care nu aveau autorizatie se gasesc de cumparat. il pui pe trailer cu macara si-l aduci pe teren. avantajele sunt: destulde ieftine, din beton deci destul de sigure anti hot, viitoare magazie
2. pentru casa …te-ai gandit la casa de lemn? acum 3 ani am facut una pentru cineva din famile: aproximativ 80mp, P+M, 1 luna constructia, in jur de 20k euro la gata (am ales cele mai ieftine finisaje si am facut singur instalatiile: curent, sanitare, incalzire plus lavabila pe pereti)
3. incearca sa-ti asezi de la inceput propietatea: locul unde va fi casa, locul unde va fi putul, poate un beci dar nu sub casa, pe unde va veni curentul, fosa septica etc. asta ca sa nu sapi inutil ca „e bani si munca” 🙂
Multa bafta!
Neața 🙂 Mulțumesc pentru sfaturi, mi-am adus și eu aminte la un moment dat de garajele alea prefabricate din anii 90, dar nu m-am interesat să văd dacă mai sunt de vânzare, pe unde și cât. O să caut. Am studiat chestiunea cu casele din lemn, tot din astea două motive: preț și timp, dar toată lumea văd că mă descurajează să aleg varianta asta, spunând că și ca timp și ca preț tot pe acolo ajung cu BCA. Iar pe site-urile care vând case din lemn cam așa se și vede, la prețurile cu finisaje. Neavând priceperea să fac singură ca tine, mă gândesc că tot de meseriași voi depinde. De ce nu e bine ca beciul să fie sub casă?
so…sa le luam pe rand.
1. casele de lemn ies scumpe daca le faci cu firma pentru ca toti is maximizeaza profitul. noi am apelat la unii de pe langa Bran. am mers pe ideea ca aia fac toate casele fin lemn…deci stiu cplusa le faca si mai si lucrasem cu ei.
2. fata de BCA ai avantajul izolatiei. BCA-ul e rece iarna pe cand la casa din lemn ai deja peretele plin cu vata minerala deci din start ai un 10cm de izolatie in plus.
3. se lucreaza mai repede ca cu BCA-ul si tot la munte cei care se ocupa cu case de obicei au si ceva exploatari de lemn…deci poti iesi mai ieftin cu materialul
4. ca pret, instalatiile alea nu sunt mult la factura finala, noi am ales sa le fac eu ca sa castigam timp…sa nu mai stea echipa inca o zi. s-ar putea sa te coste ceva in plus de montat prizele, intrerupatoare, robineti…ca alea consuma timp. daca nu le aveti cu surubelnita..ori invatati, ori chemati un prieten ori platiti un mester…nu e bai.
4. la casa ( din experienta proprie si cu bataie si pe la Zoso, Haivas, Cris) o sa uiti destul de repede acest „nu stiu cum” :))))la cat vei vedea cat costa orice chichineata…ajungeti cu siguranta abonati la canale DIY :))))
5. acum ceva ani am demolat o casa de chirpici care avea ceva mai mult de-o suta de ani..deci nu pune la inima partea cu rezistenta in timp :))
6. indiferent de ce profesie ai sau ce job ai acum….dupa primul an vei avea mainile ceva mai aspre ca acum :)))
daca vrei sa vezi cum arata o casa din lemn….da un semn si vedem cum facem daca e o vizionare ….taxa de muzeu e modica …dar purtati botosei :))))))))))
si ultima:
beciul sub casa e mult mai scump si necesita specializare. daca nu e hidroizolat foarte bine o sa ai o sursa de umezeala tot timpul (si pentru hidroizolatie iti trebuie firma/oameni cu experienta nu un gigel care stie sa faca betoane), beciul sub casa reprezinta o sursa de frig care iti va creste costurile pe timp de iarna. vezi ca si Haivas l-a facut tot langa. scapi de multe probleme.
inca o idee:
sunt multe site-uri (mai putine la noi dar mai multe pe la americani sau canadieni) unde gasesti idei de case: o randare de exterior cu peisaj, impartirea camerelor si schitele pentru fiecare etaj, suprafete etc. de la ei poti inclusiv cumpara proiectul iar arhitecul face doar traducerea si transformarea unitatilor de masura intre sistemul imperial si cel metric (proiectul contine absolut tot: instalatii, rezistenta etc)
avantajul e ca vezi din prima mii de modele de case si-ti poti alege ce crezi ca ti s-ar potrivi (modelul il poti face apoi din lemn, BCA, anvic, beton…orice) sau il poti modifica (o fereastra mai mare…un dulap mai mic)
Da, m-ar interesa o vizionare, pe unde e casa?
in taramurile de gheata din nord, in nordul nordului chiar…..
…..pe langa Otopeni, IF 🙂
OK, îți scriu pe email