Un cuplu de 70+ șade pe băncuța din fața porții într-o duminică după amiază călduță, sub un cer azuriu fără pată. Casa lor e ultima de pe o uliță desfundată din capul satului Uzunu, la 30 de km sud de București, iar de la ei începe lanul de grâu verde crud cu spice mlădii. Un cal paște în spatele curții pline de lucernă, ascuns de casa mică, țărănească, așezată într-un colț de bătătură. Prin fața casei lor șerpuiește drumul pe care oamenii trec săptămânal spre târgul de la Călugăreni. Azi trec doar eu, o orășeancă pur sânge, în căutarea unui teren de casă la țară.
Am ajuns pe ulița asta, a Învățătorului, ghidată la telefon de vânzător, pentru că strada nu e pe nicio hartă. Am nimerit într-o fâșie îngustă și lungă de buruieni, între două case unite printr-un miros puternic de balegă. „De la vecinul din stânga” zice vânzătorul în telefon. Păi da, că de la ăla din dreapta nu se auzeau decât chiotele unei sârbe dată la maxim.
Terenul e prea îngust ca să poți trăi pe el între așa vecini, prin urmare mă plimb agale pe uliță să văd împrejurimile, dacă tot am ajuns acolo. În capăt dau de bătrânii ăștia și nu-mi pot lua ochii de la parcela lor pătrată de lucernă de lângă casă. Îi întreb într-o doară dacă o vând.
– O vindem, cum nu!, zice baba, păr alb, scurt, breton școlăresc, ochi vii, curioși. Moșul nu zice nimic. Mă măsoară din priviri, neîncrezător.
– Câți metri are? întreb.
– Păi câți să fie… vro două mii, răspunde tot baba, iar moșul aprobă.
– Și, cu cât îl dați?
– Păi l-am avut și noi la ziar, dar nu ne-a convenit prețul. Atunci era 8 euro pe metru… a venit unul și n-a vrut, că cică e mult.
– Și de ce-l vindeți, nu aveți animale?
– Am avut, am avut și noi vacă, porc, tot ce trebuie, dar acuma nu mai avem decât cal. Copiii-s la oraș, s-a făcut boieri, ce să mai facem cu el?
Nu au canalizare sau apă curentă, dar au ca toată lumea puț în curte – apă bună, la doar 7 metri adâncime – nu au gaze, nu au asfalt. Singurul semn al secolului în care trăim e stâlpul de curent de pe drum și telefonul mobil din buzunar.
– Și primăria cum e, dă autorizații de construire sau te cam poartă cu vorba? întreb.
– Păi de ce să nu dea, nu asta e treaba ei, să dea autorizații? E obligatoriu! răspunde baba mirată de așa întrebare.
Ne despărțim cu promisiunea că or să mă sune dacă se decid să vândă. Nu e grabă că nici eu n-aș avea atâția bani cât ar cere ei, deși baba mi-ar da „exact atâta teren cât aș vrea”. Dar moșul e mai strâns la vorbă.
E una din experiențele pe care am avut-o în ultima vreme, de când m-am hotărât să mă fac țărancă. E o dorință mai veche a mea, să stau la curte și să grădinăresc, dar anul ăsta m-am hotărât să lucrez mai serios la ea. Mi-au rămas niște materiale de la bucătăria din pal pe care am făcut-o home made și am zis că de ce să nu încerc și cu o casă 🙂 Deocamdată bântui satele din jurul Bucureștiului în căutarea unui teren. Nu-mi permit să dau mai mult de 10 euro pe metru așa că aria de explorare e destul de mare. La 10-20 de km de București mai în nord deja prețul terenurilor sare de 30-45 de euro mp, iar parcelele sunt meschine, prin urmare m-am orientat spre zona de sud, unde încă se mai găsesc loturi decente de 700-1000 de mp în sate, între case, ca să nu te simți tot ca la bloc înghesuit între vilele vecinilor în ceea ce se cheamă azi prețios „dezvoltare imobiliară”.
O vreme am cochetat cu ideea să cumpăr o casă bătrânească pe care fie s-o demolez, fie să o recondiționez. Cum și asta s-a dovedit scumpă, am ajuns la concluzia că mai bine iau doar terenul și în timp să ridic ceva pe el de la zero. O casă simplă cu maxim două dormitoare și un living, a cărei principală valoare să fie de fapt terenul din jur care să-mi ofere ceea ce îmi doresc: spațiu de grădinărit, pomi, loc de joacă pentru Toshiba și alte patrupede care s-ar mai ivi în peisaj.
– Hai, mamă, că-ți mai dau și eu bani! m-a încurajat neașteptat mama, care toată viața ei a fugit de satul în care s-a născut și și-a dorit să trăiască la oraș, ca o doamnă.
– Dar știi că bani înseamnă cu zecile de mii de euro. O arhitectă cu care am vorbit mi-a zis că 30.000 de euro e un buget foarte strâns pentru o casă, fie ea și din lemn.
– Aoleo, mamă, așa mult?! Dar ce-ți trebuie ție să faci casă acuma? s-a sucit mama.
În caz că vă interesează subiectul o să urmeze un serial aici pe blog, despre cum poți să-ți faci o casă în România fără să ai pentru început niciun ban. Pentru că dacă voi găsi terenul pe care-l caut voi da probabil toți banii strânși pe el, iar pentru casă nu-mi rămâne decât să aștept să mai strâng alții sau s-o construiesc pe bucăți. Oricum, va fi una pe cât posibil pasivă. Casa. Că eu va trebui să fiu foarte activă ca să poată fi ea pasivă 🙂
Începem așadar o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Măcar de așa ceva ar trebui să-mi rămână bani după ce cumpăr terenul 🙂 În caz că aveți sugestii sunt sigură că mi le veți da.
UPDATE: Gata, l-am cumpărat!
Cand gasesti o zona care-ti place incearca mai intai sa inchiriezi. Sansele sa gasesti o oferta buna cresc, iar daca descoperi ca viata la tara nu ti se potriveste poti incheia aventura mult mai usor..
Incearca sa stai macar un an in chirie si vezi cum evolueaza lucrurile pe masura ce trece timpul. Vara s-ar putea sa ti se para acceptabil timpul petrecut in masina, Ce faci iarna sau primavara cand s-ar putea sa ramai inzapezita sau innamolita?
Naveta implica niste costuri. S-ar putea sa ai noroc si sa poti folosi transportul in comun. Daca nu, ce faci daca ti se strica masina sau ramai fara permis?
La tara inca se mai poarta nuntile la cort si atunci trebuie sa te obisnuiesti cu dopurile in urechi. Nici furturile nu sunt rare.
Mai trebuie sa te gandesti la lucrarile de intretinere sau inlocuire, Cand se strica ceva nu gasesti meseriasi la fel de usor ca in oras. Se poate strica pompa de apa de exemplu, si atunci vezi cat poti rezista fara :). Pe de alta parte s-ar putea sa-ti placa meseria de instalator.
E nasol fara gaze naturale, la inceput e romantic sa faci focul dar cu timpul te saturi de cenusa. Incalzirea cu curent electric e scumpa si pica atunci cand bate vantul.
Bafta!
Naveta mea n-ar fi zilnică, deci ar fi suportabil un drum-două pe săptămână în oraș. Cu zgomotele de nunți, ce să zic, avem și pe aci prin cartier. Bașca bormașini de la termoizolare. Da, oricum o să țin cont de toate sfaturile primite. Sunt copleșită de ce avalanșă de mesaje am primit și-n privat, nu-mi imaginam să stârnească atâta interes chestiunea 🙂 Sună interesant și chestia cu chiria.
Va oferim noi un teren in suprafata de 1600 mp,deschidere de 16m, intre case,curent si apa la limita proprietatii, localitatea Darasti( langa Magurele). Pretul este de 15 euro/ mp, dar se mai poate discuta. Daca va intereseaza , putem stabili o vizionare.zi frumoasa
Doamnă, vă mulțumesc, dar cum spuneam și în text, 15 euro pe mp depășește mult bugetul meu de teren.
In loc de teren, cumpara dolari. Scade euro fata de dolar.
Sa vedem dacă ma pricep! Mai vorbim peste câteva luni.
Daca o vrei doar pentru tine, recomand o casa din lemn. Daca te gandesti la revanzare, fa-o din caramida.
Am construit casa din caramida, casa din Bca si bucatarie de vara din boltari de beton turnati de mine. Stiu despre ce vorbesc.O sa iti smulgi parul din cap datorita meseriasilor. Asta daca ii gasesti. In plus ai timp de constructie lung si finisare greoaie. Per total costa mai mult. Si nici nu poti sa faci foarte multe singura.
Am cumparat si locuiesc intr-o casa din lemn. Si aici stiu ce vorbesc. Ti-o aduce pe module, sau o ridica si izoøeaza pe loc. Depinde de tipul de casa. Se ridica foarte repede. Poti economosi bani daca o iei semifinisata. Finisajele le poti face singura. Discutam de suruburi si placi de gipscarton sau placaj, vopsea si pensule. Redecorezi si muti peretii cand si cum ti se nazare. Aia interiori.
Cat eram in tara am avut 2 clienti care se ocupau cu productia de case din lemn. Humi si Tig-Rad. In general produc pentru export si au un renume foarte bun. Faptul ca exista de vreo 15 ani zice ceva.
Humi e o casa modulara metalica. Am dat send in timp ce editam textul.
Nu am incredere in apa trasa la sate. Am citit de imbolnaviri( la noi in tara) de la reteaua de apa.
Canalizarea am inteles ca e greu de facut( generala pt tot satul).
Eu cred ca o fantana batraneasca e cea mai buna solutie. Testezi apa ca sa vezi cat e de buna.
Furtunile sunt destul de puternice pt ca nu mai e perdea de pomi pe nicaieri.
Ideea cu inchirierea mi se pare foarte buna( mai ales ca preturile sunt modice) La 150-200 de euro pe luna/2500 euro pe an/25000 pe 10 ani si pe urma cred ca te saturi de tara 🙂
Putul de apa si haznaua trebuie sa fie la cel putin 300metri distanta, socotind si vecinii. Altfel, risti o salmonika sau mai rau. In zona de cimpie de regula apa fintinilor este salcie. Probleme cu contaminarea pe tevi (la apa curenta, furnizata centralizat) este valabila in zonele vechi, unde-s corodate conductele.
Salut, contacteaza-ma pe email daca ai fi interesata de comuna Ulmi (jud. Giurgiu, la km 23 A1, langa Bolintin Deal). Noi am cumparat ~5000 mp cu 6 euro / mp. Fix langa noi acum cere 8 euro / mp, posibil negociabil, in zona mai e cineva care cere 5 euro / mp.
Mulțumesc pentru pont. Scriu pe email
Am cumpărat casă bătrânească în Hatcarau, Tufani comuna draganesti Prahova cu 11000 euro, 2000 m pătrați teren 50 km de București dar legat de autostrada și faci 40 min pana în centru. Doar dacă nu ai mașină devine o problemă sau se strică, și trebuieluat trenul.
Mai sunt case bătrânești de vânzare
Buna ziua, imi doresc mult o căsuța in satul Hatcarau, având în vedere distanta fata de București și prețul acceptabil. Dacă știți pe cineva care vrea sa vândă, m-ar interesa. Multumesc mult.
Am o casa de vanzare in com. SCUTELNICI jud. BUZAU.
CINE E INTERESAT!