Un cuplu de 70+ șade pe băncuța din fața porții într-o duminică după amiază călduță, sub un cer azuriu fără pată. Casa lor e ultima de pe o uliță desfundată din capul satului Uzunu, la 30 de km sud de București, iar de la ei începe lanul de grâu verde crud cu spice mlădii. Un cal paște în spatele curții pline de lucernă, ascuns de casa mică, țărănească, așezată într-un colț de bătătură. Prin fața casei lor șerpuiește drumul pe care oamenii trec săptămânal spre târgul de la Călugăreni. Azi trec doar eu, o orășeancă pur sânge, în căutarea unui teren de casă la țară.
Am ajuns pe ulița asta, a Învățătorului, ghidată la telefon de vânzător, pentru că strada nu e pe nicio hartă. Am nimerit într-o fâșie îngustă și lungă de buruieni, între două case unite printr-un miros puternic de balegă. „De la vecinul din stânga” zice vânzătorul în telefon. Păi da, că de la ăla din dreapta nu se auzeau decât chiotele unei sârbe dată la maxim.
Terenul e prea îngust ca să poți trăi pe el între așa vecini, prin urmare mă plimb agale pe uliță să văd împrejurimile, dacă tot am ajuns acolo. În capăt dau de bătrânii ăștia și nu-mi pot lua ochii de la parcela lor pătrată de lucernă de lângă casă. Îi întreb într-o doară dacă o vând.
– O vindem, cum nu!, zice baba, păr alb, scurt, breton școlăresc, ochi vii, curioși. Moșul nu zice nimic. Mă măsoară din priviri, neîncrezător.
– Câți metri are? întreb.
– Păi câți să fie… vro două mii, răspunde tot baba, iar moșul aprobă.
– Și, cu cât îl dați?
– Păi l-am avut și noi la ziar, dar nu ne-a convenit prețul. Atunci era 8 euro pe metru… a venit unul și n-a vrut, că cică e mult.
– Și de ce-l vindeți, nu aveți animale?
– Am avut, am avut și noi vacă, porc, tot ce trebuie, dar acuma nu mai avem decât cal. Copiii-s la oraș, s-a făcut boieri, ce să mai facem cu el?
Nu au canalizare sau apă curentă, dar au ca toată lumea puț în curte – apă bună, la doar 7 metri adâncime – nu au gaze, nu au asfalt. Singurul semn al secolului în care trăim e stâlpul de curent de pe drum și telefonul mobil din buzunar.
– Și primăria cum e, dă autorizații de construire sau te cam poartă cu vorba? întreb.
– Păi de ce să nu dea, nu asta e treaba ei, să dea autorizații? E obligatoriu! răspunde baba mirată de așa întrebare.
Ne despărțim cu promisiunea că or să mă sune dacă se decid să vândă. Nu e grabă că nici eu n-aș avea atâția bani cât ar cere ei, deși baba mi-ar da „exact atâta teren cât aș vrea”. Dar moșul e mai strâns la vorbă.
E una din experiențele pe care am avut-o în ultima vreme, de când m-am hotărât să mă fac țărancă. E o dorință mai veche a mea, să stau la curte și să grădinăresc, dar anul ăsta m-am hotărât să lucrez mai serios la ea. Mi-au rămas niște materiale de la bucătăria din pal pe care am făcut-o home made și am zis că de ce să nu încerc și cu o casă 🙂 Deocamdată bântui satele din jurul Bucureștiului în căutarea unui teren. Nu-mi permit să dau mai mult de 10 euro pe metru așa că aria de explorare e destul de mare. La 10-20 de km de București mai în nord deja prețul terenurilor sare de 30-45 de euro mp, iar parcelele sunt meschine, prin urmare m-am orientat spre zona de sud, unde încă se mai găsesc loturi decente de 700-1000 de mp în sate, între case, ca să nu te simți tot ca la bloc înghesuit între vilele vecinilor în ceea ce se cheamă azi prețios „dezvoltare imobiliară”.
O vreme am cochetat cu ideea să cumpăr o casă bătrânească pe care fie s-o demolez, fie să o recondiționez. Cum și asta s-a dovedit scumpă, am ajuns la concluzia că mai bine iau doar terenul și în timp să ridic ceva pe el de la zero. O casă simplă cu maxim două dormitoare și un living, a cărei principală valoare să fie de fapt terenul din jur care să-mi ofere ceea ce îmi doresc: spațiu de grădinărit, pomi, loc de joacă pentru Toshiba și alte patrupede care s-ar mai ivi în peisaj.
– Hai, mamă, că-ți mai dau și eu bani! m-a încurajat neașteptat mama, care toată viața ei a fugit de satul în care s-a născut și și-a dorit să trăiască la oraș, ca o doamnă.
– Dar știi că bani înseamnă cu zecile de mii de euro. O arhitectă cu care am vorbit mi-a zis că 30.000 de euro e un buget foarte strâns pentru o casă, fie ea și din lemn.
– Aoleo, mamă, așa mult?! Dar ce-ți trebuie ție să faci casă acuma? s-a sucit mama.
În caz că vă interesează subiectul o să urmeze un serial aici pe blog, despre cum poți să-ți faci o casă în România fără să ai pentru început niciun ban. Pentru că dacă voi găsi terenul pe care-l caut voi da probabil toți banii strânși pe el, iar pentru casă nu-mi rămâne decât să aștept să mai strâng alții sau s-o construiesc pe bucăți. Oricum, va fi una pe cât posibil pasivă. Casa. Că eu va trebui să fiu foarte activă ca să poată fi ea pasivă 🙂
Începem așadar o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Măcar de așa ceva ar trebui să-mi rămână bani după ce cumpăr terenul 🙂 În caz că aveți sugestii sunt sigură că mi le veți da.
UPDATE: Gata, l-am cumpărat!
Casa la 20 de km de Cluj (vreo 90 mp) cu teren de 408 mp 34000 de euroi . Chilipir maxim, cred ca as putea sa scriu si eu un blog numai despre cum e sa renovezi o casa de la tara cand nu ai bani si lucrezi cu meseriasi din sat (ca nimeni nu vine pe bani putini din Cluj sa lucreze ). Azi 1000 de lei, maine 500, inca 2000 pentru ceva racorduri si tevi si la final iti dai seama ca ai mancat 8000 de euro doar ca sa faci casa locuibila (fara sa cumperi mobila si decoratiuni). Intre timp astept sa creasca tufele de rosii, ardei, castraveti si dovlecei, mere si visine o sa avem in gradina si am noroc ca am padure in spatele casei. Presimt ca o sa mancam multe ciuperci si fructe de padure, paine cu pateu si parizer cativa ani buni. Da macar avem casa :))
Și sunteți și aproape de Cluj, care e un oraș ce depășește Bucureștiul deja 🙂
„au ca toată lumea puț în curte – apă bună, la doar 7 metri adâncime”. Eu m-as intreba la ce adancime sunt sapate budele din fundul curtilor si as duce apa aia buna la analize.
Despre casa cu bani putini sau fara, cam la ce variante te gandesti?
Ma gandesc ca nu se entuziasmeaza nimeni sa sape mai mult de 1,5 m. Dar cine stie
Chestia cu apa din puț e mai răspândită decât ne place să credem chiar la doi pași de București. Casa pe care o am în vedere trebuie să fie un soi de apartament cu două dormitoare, parter eventual maxim P+1 sau P+ mansardă, din lemn sau materiale prefabricate care să se asambleze repede, izolare, încălzire prin pardoseală, panouri solare,studiez varianta cu centrala geotermală. Ah, și un garaj.
mai exista varianta rulotei sau containerului
Da, și rulota e o variantă, mai ales că poți s-o iei și cu tine în vacanțe.
Ar trebui sa studiati construirea caselor din baloti de paie, eficienta energetica mare si ieftine, sau din sandwichuri de OSB.
Am studiat. Se pare că ar ieși mai scump decât o casă clasică din BCA. Sau nu i-am găsit eu pe meșterii ăia buni și ieftini 🙂
hello, dollo! 🙂
uite ce am facut eu: am cumparat o casa cu apa curenta, baie, bucatarie, parchet, gresie, faianta, fara sistem de incalzire, 700 mp teren, 75 mp construiti. pret 16000, 60 de km bucuresti, liniste, verde, etc. Motivatia a fost ca daca nu fac rost de bani pentru constructie noua / imbunatatiri, cel putin am curent, internet (fibra optica, da?), loc de parcare, gratar, relaxare peste vara, gradinarit, adapost daca ploua…
ce trebuie urmarit: oglinda apei sa fie mai jos de 7 m (costa mai mult sa scoti de la adancimi mai mari, dar apa e mai „filtrata”, in plus in caz de ploi nu ti se umple „fosa septica”), sa nu fie zona inundabila, acces rapid la strazi asfaltate, vecini cu gospodarii relativ ingrijite, citit despre demografia localitatii pe net (procent de oameni albi peste 90% e indicat, aude CNCD-ul? :D), drumul national pe care vei merge sa aiba o intrare decenta in bucuresti (eu urasc intrarea prin Colentina de exemplu), gara sau transport public rutier la un maxim de 5km de casa in cazul in care nu ai masina functionala sau oarece incapacitati temporare la sofat. cam atat la prima vedere.
pe partea de luat teren si pornirea in marea aventura a constructiei unei case e mai complicat. autorizatiile prin primariile rurale se obtin rapid, dar costurile ascunse sunt mai multe. cu 30000 de euro faci o casa de lemn la cheie, dar incalzirea, aducerea si scoaterea apei din casa, racordarea la curent sau alte utilitati au un pret relativ mare. plus stresul care pare ca nu se mai termina, plus un minim 20% peste buget, si altele. De asta eu am ales solutia cumpararii. si aici sunt probleme: la banii astia, in general, nu-ti convine unde e baia, culoarea gresiei sau mai stiu eu ce. trebuie sa vezi insa potentialul, ce ai putea face daca vei avea bani si, pe de alta parte, daca mijloacele financiare nu sunt suficiente, sa poti totusi locui acolo, sa te simti bine chiar daca nimic nu se va schimba.
asta a fost solutia mea, potrivita mie. iti tin pumnii sa faci o alegere avantajoasa.
Da, sunt de acord cu tot ce spui, și eu mă uit după variante în care să existe și transport local în caz că mă lasă mașina în pană, iar intrarea în București e și ea o problemă, mai ales că eu plănuiesc să fac naveta. Deși nu ar trebui să vin zilnic în oraș, tot o s-o fac de două-trei ori săptămânal. Tocmai de aia 60 de km parcă e cam mult, dar încă nu am ajuns așa departe cu căutările.
60 de km in ce directie :)?
Pai nu știu ce sa zic. La banii tai poate încerci in Teleorman. Te duci la boierul locului, intrebi dacă mai are nevoie de iobagi sau slujnicele la conac și dacă da, dacă oferă bordeiul demi-subteran (casa mai pasiva de atâta nu găsești) pe gratis sau la preț redus. Doar vezi câte zile de munca obligatorie cere pe săptămâna. Sa te lase măcar duminica sa mergi la biserica, sa te spovedești, maica.
Acum serios. Mulți romani se apuca de construit casa fara sa aibă toate fondurile necesare. Așa ca rămân cu casa in construcție pana la moarte. Părerea mea e sa mai aștepți. Altfel dai banii pe niște ziduri pustii. Când o sa ai toți banii (minim 100.000 de euro, sa fii sigura ca nu ai surprize și îți termini casa, ai nevoie cam de 150.000, pentru ceva cât de cât decent).
In locul tău as bagă banii in acțiuni pe bursele internaționale. Poți sa pierzi banii bineînțeles, dar pe termen lung ieși pe plus 90% dacă ești atenta. Oricum cu 15.000 de euro nu-ți iei casa, poate doar o teapa. Sunt acțiuni care își dublează prețul anual, altele care cresc constant de ani de zile. Astepata pana la următoare cădere masiva pe bursa, maxim un an, si cumperi acțiunile atunci. Poți sa faci de 2-3 ori banii intr-un an. Cel puțin.
Motane, ca de obicei tu gândești big. E normal probabil mai ales dacă ai și copii. Eu n-am și nici nu plănuiesc, deci nu am de ce să investesc mai mult într-o proprietate care trebuie doar să fie decentă pentru nevoile mele în următorii 20-30 de ani cât oi mai avea de trăit. Nici acum nu locuiesc într-o casă de valoarea estimată de tine, ci într-o garsonieră, și dacă ar avea o curte pe lângă eu aș fi mulțumită și cu atât. Deci 150.000 de euro este ceva ce iese din orice imaginație din punctul meu de vedere. Cât privește investițiile pe bursă, și astea mă depășesc. Nu mă pricep, nu mă bag.
Vrei să spui că încă nu ți-a băgat-o nimeni pe aia cu ”păi da, că dacă nu plecai tu teleleică prin America de Sud, să te fure hăia, amu ai fi avut bani de casa ta!”? Norocoas-o!
Păi tocmai de asta am decis să mă apuc serios de casă. După experiența America de Sud mi-am dat seama că mai bine ca acilea la noi nu-i nicăieri 🙂 Bașca că după ce m-au furat hăia mi-am dat seama că pot să trăiesc cu mai puțin chiloți, deci am învățat să fac economie 😛
Daca n-ai apa si canalizare, o sa dai „cu banii-n lautari” pentru foraj put sau sapat fantana si vidanjare. Cel mai probabil vei ajunge sa bei apa imbuteliata.
M-am interesat si eu de aspectele astea, desi m-am mutat deja „la sat”, pentru ca au inceput sa construiasca blocuri langa case, asa ca vreau sa traiesc in viitor, poate chiar la pensie, intr-un sat de munte.
Casa batraneasca renovata vs. construit de la zero, aici ai luat decizia buna sa faci de la zero. Caz concret: cunostinte care au cumparat o casa batraneasca cu teren mare, ca sa o renoveze si sa-si faca eventual o pensiune, la un pret megaconvenabil: 17.000E. Renovarea i-ar costa (deviz estimativ) undeva la 45.000E. De ce? Pereti/acoperisuri vechi, igrasie, subzidiri, demolari-reconstruiri partiale, recompartimentari, consolidari, izolari.
Construit „ieftin”: sistemul american, cu peretii din lemn, realizati partial la sol, ridicati pe pozitie si apoi terminati (izolatie, placare etc.). E mult mai usor de facut chiar in regie proprie decat din zidarie, daca n-ai doua maini stangi si stii un pic de aritmetica si de geometrie. Grinzi, scanduri si OSB, la structura, folii si vata bazaltica la izolatii, rigips la interior, mai tragi si un polistiren la exterior, tencuiala si aia e. Acoperis din tigla metalica sau sindrila bituminoasa(e mai usor decat cel ceramic, unii insa ar zice ca ce economisesti de pe mere dai pe pere).
In orice caz, e bine, si aici as zice ca e chiar musai, sa faci un proiect complet si detaliat: arhitectura, structura, instalatii. In cazul meu, care am cumparat o casa de 3 ani vechime, n-am avut acces la proiect, a trebuit sa ghicesc pe unde merg instalatiile electrice si sanitare. Alea electrice le-am gasit relatilv usor, cu detectorul de curent si uitandu-ma ma la doze. Daca faci proiect complet, o sa ai si necesarul de materiale, si dorelul care lucreaza iti va tranti mai greu o chestie de genul „mai am nevoie de doi paleti de caramida, 40 de saci de ciment, 100 de metri de cablu electric, 16 doze derivatie si 20 de saci de adeziv”, sau „priza asta nu v-o pot pune aici, ca asa si pe dincolo”.
Legat de casa pasiva, as merge mai degraba pe eficienta. Termoizolarea asta obsesiva sufoca de tot ventilatia. Daca vrei sa nu mai deschizi geamurile, solutia (si nu-i ieftina) e ventilatie fortata cu recuperare de caldura.
Electric, daca faci iluminatul 100% pe LED, economisesti mult pe termen lung. Eu daca aprind absolut toate becurile din casa si din curte in acelasi timp, consumul nu trece de 300W.
Incalzirea e un subiect sensibil, poti scrie romane pe tema asta. La mine e cu gaz, si din pacate am o centrala mai veche, care nu functioneaza in condensare. In 2017 am platit 1400 de lei pe luna doar gazul. Un sfat pe care l-am auzit si mi s-a parut bun, a fost sa supradimensionezi caloriferele ca sa mergi cu temperatura cat mai mica a agentului termic, deci consum minim de gaz. Aportul solar, iar din auzite, e prea mic ca sa justifici cateva mii bune de lei ingropate in sisteme de panouri solare. Merg in schimb bine la apa calda, martie-octombrie, sistemele alea cu tuburi vidate si cu un rezervor deasupra. Preturile incep de pe la 1000 de lei, ceea ce e mai suportabil. Atentie la grindina, si e recomandabil sa ai vreo 3-4 tuburi din alea de rezerva.
Racirea a devenit ceva obligatoriu in zilele noastre. Ia cel mai eficient aparat pe care ti-l permiti. Cred ca nu mai exista aparate de aer conditionat fara inverter. Bun si la incalzire daca temperaturile nu coboara (prea mult) sub zero.
Mai ales daca n-ai bani, sustin (iar) sa-ti faci de la inceput un proiect bun. Altfel o sa te trezesti ca ai dificultati in a amplasa diverse, de la mobila la aparatul de aer conditionat sau centrala termica (pentru care recomand cu caldura amplasarea intr-o camaruta dedicata). Din experienta, corectarea greselilor/deficientelor de executie te costa mai mult decat ai fi dat pe proiectare. Si nu, nu-s arhitect, structurist sau instalator, doar un parlit de inginer, care a trecut din nestiinta prin cateva momente neplacute legate de constructii.
Dap, al doilea pas pe care l-am făcut după ce m-am apucat să caut terenuri a fost să am o discuție cu un arhitect și am primit aceleași sfaturi vis a vis de nevoia de proiect corect și complet definit, cu structurist și tot tacâmul 🙂 Am de gând să respect sfaturile specialiștilor, că nu degeaba îi întreb.
Aproape complet de acord, minus un detaliu: „inverter” la aerul condiționat nu înseamnă că face căldură iarna, ci că are putere variabilă și de aceea eficiență ridicată, motiv pentru care cele fără inverter au fost interzise din 2014.
Cele care fac căldură iarna se numesc „reversibile”.
tot prin zona asta, Giurgiu sud, îmi căutam şi eu ceva acu’ vreo doi ani. dacă te îndepărtezi câţiva kilometri de DN poţi găsi şi mult mai ieftin.
dar există aceeaşi problemă peste tot în zonă. SE FURĂ LA GREU. unde nu mai sunt tineri, fură fără nicio jenă bătrânii. nu e de cumpărat dacă nu stai acolo mai mereu, ia-ţi adio de la orice laşi prin curte. chiar am un amic care şi-a luat într-un loc foarte frumos, Petru Rareş. a vândut în pierdere după njici doi ani, se săturase.
acum caut iar, dar mă uit mai spre munte…
Mie nu-mi place iarna în mod deosebit, de aia mă dau mai spre sud, unde iarna ține mai puțin. Dar da, de furturi am întrebam și eu pe unde am umblat. Răspunsurile sunt „ca peste tot” 🙂
Am luat acum 2 ani jumate o casa in judet, asa ca imi permit sa-ti dau niste idei. Plus o invitatie ca, pe cand esti prin Vest, sa ne anunti, poate stam la o poveste in curtea noastra rurala si ne si cunoastem 🙂
Noi am luat de pe OLX.
Nu am cautat aproape de Timisoara, preturile sunt infernale. Asa ca am ales o idee mai departe. Casa noastra este la 75 de km de Timisoara, dar aproape de Lugoj, un oras mai mic, dar suficient de mare, incat sa ai una-alta, daca doresti. Pretul a fost sub 8000 de euro. Aproape 3000 de metri patrati are lotul si o casa veche, neterminata din’70. Ce e misto – structura de stejar si caramida, pe fundatie de piatra.
Casa este folosibila, chiar daca nu din prima. Era doar bucataria tencuita, dar vai de mama ei, asa ca am dat jos si acolo tencuiala.
Acoperisul s-a rezolvat in 1-2 zile, am reusit sa facem o baie cu tot ce trebuie si bucataria a fost pusa la punct. Nu e lux, dar avem ca la oras, apa curenta (asta e trasa de primarie), buda cu fosa moderna, instanturi pe gaz, deci apa calda.
Ce as face eu in locul tau ..
Ma uit la ceva o idee mai departe de Bucuresti, dar nu foarte. Noi facem cam 40-50 de minute pana la casa de la sat, deci e super OK. avem legatura pe autostrada, mai mult de juma’ de drum, dupa aia pe sate.
Vezi la 50-60 de km ce gasesti. DAca ai masina, si nu e o zona extrem de circulata, chiar nu conteaza 20 de minute in plus la drum. Poti economisi in stilul asta zeci de mii de euro.
Cauta o casa gata facuta, din aia batraneasca. Eventual dai de stire, daca gasesti ceva. Trimiti niste links pe mail si se uita si consortu’ inginer. Daca e structura buna, e MULT mai ieftin sa o refaci.
Noi ne-am stabilit cam 5 ani sa o facem, dupa primul an am avut fosa si chestiile tehnice (sistemul electric refacut etc.). In toamna am terminat bucataria (adica pereti / podea, ceva mobila second dar misto) si baia.
Acum stam cu copil mic acolo si 4-5 zile fara probleme si putem progresa mai mult.
Deci, daca iei un hogeac gata, chiar daca-l tii numa’ cat sa ridici altceva, tot e mai bine.
Incearca o varianta cu apa trasa, ca te costa inca 3-4 mii de euro sa faci foraj si ala tine cativa ani. In rest nici noi nu avem altceva decat electricitate si apa, dar se pot pune restul mai usor.
BAFTA!
Cu afirmatia „Deci, daca iei un hogeac gata, chiar daca-l tii numa’ cat sa ridici altceva, tot e mai bine.” nu prea-s de acord, si o sa iti explic de ce: daca ulterior vrei sa darami sandramaua o sa cheltuiesti munca, timp si bani in plus. Daca nu vrei s-o darami trebuie sa o intretii si iar iti mananca daca nu bani, atunci munca si timp.
Sunt intr-adevar situatii in care e de dorit ce zici tu, dar din nou, depinde daca asa cum spui, e structura buna. Or, asta e destul de dificil de evaluat. Eu m-am bazat pe experienta de muncitor necalificat pe care am avut-o cand si-au facut ai mei o casuta de vacanta si pe simtul ingineresc, si mi-au scapat niste aspecte, minore ce-i drept, dar un pic deranjante. Situatia asta se aplica atunci cand vrei sa renovezi. Daca ai o baza buna, da, merita renovarea, nu constructia noua.
Alta situatie e cand vrei sa ridici pe bucati si trebuie sa stochezi materiale la adapost de intemperii si de mana hotilor (cat de cat, pentru ca daca stiu ca e ceva de furat, o sa fure).
Personal consider ca o casa noua, facuta dupa gusturile tale e… casa noua, care e asa cum vrei si la care n-ar trebui sa intervii cu reparatii vreo 5-6 ani. La renovare s-ar putea sa ai surprize sa nu poti face una sau alta din diverse motive.
Hei, Dojo, long time no see ) Și eu am neglijat să te mai urmăresc și v-am pierdut din vedere. Sună foarte bine ce ați găsit voi. O să țin cont de recomandări și e bine că știu că pot apela la sfaturile unui inginer 🙂 Prin Timișoara/Lugoj nu ajung acum, ci la Oradea cât de curând, dar cu treabă. Însă dau un semn dacă se ivește ocazia să fiu prin zonă. Mi-ar face plăcere să vă văd.
1. problema furturilor este groasa, pentru ca asa e, SE FURA !
2. trebuie cumparata undeva unde ajunge bratul scurt al firmei de securitate cu care faci contract
3. nu te duce prea departe deoarece salvarea trebuie sa ajunga repede nu neaparat pt tine…
4. in curand generatia pro va degenera si vor vinde casele parintilor si ale bunicilor si atunci vei putea negocia
5. nu as sfatui pe nimeni sa ia doar teren
6. casa de gata cu foraj si cu gaze eventual te scuteste de zeci de drumuri si telefoane si intalniri si iti prelungeste viata …
7. dojo a zis bine
alte detalii la email ca esti de dorit vecina, vecina …;)
Păi tu unde ești, vecine?
la Saftica pe dreapta.
Ei, n-am eu bani de Săftica