ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale

Ca să mă branșeze la curent, ENEL îmi cere autorizație de construcție pentru pompa de apă din grădină, un act inventat pe care cică îl eliberează primăria. Arhitecta primăriei zice că ENEL face mișto de mine, că îmi va cere în curând și autorizație de construcție pentru bradul de Crăciun

În România de azi, în care hoții fură kilometri de cabluri de electricitate lăsând autostrăzi noi în beznă, dacă vrei să construiești o rețea stradală cu stâlpi de lumină și cabluri subterane, ilegal, pe banii tăi, directorii ENEL îți spun că „închid ochii și se fac că rețeaua aia a fost acolo dintotdeauna”. Numai s-o faci cu firma „recomandată” de ei. Dacă faci cereri oficiale la ENEL ca să-ți dea aviz de racordare și le ceri să-ți facă chiar branșamentul pe care legea îi obligă să ți-l facă, tot ENEL îți pretinde fel și fel de acte inutile sau chiar inexistente – cum ar fi autorizația de pompă de apă pentru scos apa din puț – deși tot ce le ceri este să le devii client. Deci să le dai bani. Un teatru absurd al cererilor și formularelor stupide, în piața dominată de o corporație mamut, condusă chipurile cu ochii închiși, dar cu buzunarele pline.

Un director ENEL Călărași închide ochii și rețeaua apare ca prin minune

În episodul trecut, din jurnalul meu de moșiereasă, era cât pe ce să ne facem rețea electrică pe stradă, după ce un cetățean inimos s-a apucat să strângă bani de la vecini ca să plătească o firmă aleasă de ENEL să ne pună stâlpi și să ne tragă cabluri pe stradă, la care apoi să ne branșăm fiecare. Ne-am întâlnit într-o sâmbătă din noiembrie 2018, în bătătura vecinului, cu firma care urma să facă lucrarea și cu mare parte dintre vecinii contributori la rețea.

Domnul director de la firma „recomandată” de ENEL ne-a explicat că lucrurile se vor face astfel: noi dăm toți banii înainte, el face lucrarea, ENEL se face că nu vede că noi am făcut rețeaua fără autorizație, o preia în proprietate și începe să ne taxeze pentru branșamentele individuale, apoi ne va vinde curent și vom trăi toți fericiți și electrificați până la adânci bătrâneți.

Cum adică fără autorizație?!

Păi da, zice domnul de la firmă, că pentru autorizație circuitul este altul, prevăzut de lege, în care noi, fiecare, cerem ENEL să ne racordeze, ENEL face un proiect pentru toată strada, cere autorizație de la primărie, vine și primăria cu partea ei privind iluminatul public, și totul se face de fapt pe banii ENEL, nu ai oamenilor.

Și de ce nu facem așa?

Păi pentru că e complicat, de fapt nici primăria și nici ENEL nu au vreun interes să ne facă rețeaua aia și dacă chiar am urma pașii ăștia legali ar dura ani de zile până când s-ar face, dacă s-ar face, că primăria nu are un Plan de urbanism privind extinderea străzilor etc. Pe când dacă noi punem mână de la mână acum, rețeaua se va face înainte de prima zăpadă – promite directorul firmei, care a mai adăugat, ca să ne asigure, că l-a sunat pe primar și l-a întrebat dacă e de acord să ne facă lucrarea. Și primarul ar fi zis: da, dacă poți să-i ajuți, ajută-i!

Pe principiul: de la mine mai puțin, de la ei înșiși mai mult.

Oamenii au început să dea din colț în colț. Un bătrânel umbla cu un teanc de hârtii mai vechi, un proiect făcut de ENEL pentru un alt vecin de pe stradă, dar care între timp se branșase singur pe cont propriu. În proiectul ăla se vedea aceeași soluție tehnică propusă acum de firma care ne cerea banii înainte: același număr de stâlpi, plus-minus cam aceleași costuri, doar că atunci era legal. Moșul întreba nedumerit: dar de ce nu facem proiectul ăla? Pentru că nu mai e valabil, zicea domnul de la firmă.

Printre noi a apărut întrebarea dacă totuși ne putem asuma răspunderea unei lucrări ilegale, până la urmă. Directorul firmei și vecinul inimos au dat asigurări, la unison, că putem, pentru că pe lângă primar și directorul de la Călărași le-ar fi spus textual că e dispus să tolereze, ca să ne rezolve: „voi faceți rețeaua, eu închid ochii și mă fac că această rețea era aici când vă branșați la ea și gata!”.

Domnul director ENEL închidea ochii, noi ar fi trebuit de asemenea să-i închidem și să marcăm banul înainte, tot în orb, deoarece contractul s-ar fi făcut doar între firmă și vecinul inimos – firma nu era dispusă să încheie contracte colective, chiar și așa cu banii înainte. Iar în caz că în timpul lucrărilor și-ar fi rupt vreunul gâtul sau s-ar fi electrocutat, răspundeau penal contractorii, adică noi, toți, cetățenii plătitori.

A rămas că ne mai gândim, deși tentația de „a avea curent de Crăciun”, așa cum promitea directorul firmei, era mare. Cel care s-a retras din afacere, pretextând că nu vrea să dea banii înainte, că nu are… a fost popa, care și-a și atras astfel blamul public, pe grupul de whatsapp al străzii. După el s-au mai retras și alții, așa că inimosul s-a declarat dezamăgit și scârbit de comunitate, a închis grupul de whatsapp și s-a retras în întuneric.

Clientul semnează în alb și habar n-are ce semnează

Pentru că aflasem că pot cere branșament de la ENEL doar pentru grădină, chiar dacă nu am vreo construcție în curte, am zis să purced la întocmit dosarul pentru branșament din vreme, ca să mă prindă primăvara cu toate aprobările și să pot face branșamentul numa bine când dă colțul ierbii și-mi voi instala rulota între pomii înfloriți. Înainte de asta am sunat la ENEL ca să întreb concret ce îmi trebuie și dacă pot depune actele online – ca să nu fac un drum până la Călărași.

La call center mi-a răspuns o voce tânără care părea că nu știe cum e treaba cu branșamentul pentru grădină. De altfel chiar pe site-ul ENEL lucrurile sunt un pic confuze, exprimările din formularistica lor sunt atât de încâlcite că îți trebuie specializare în birocrație kafkiană ca să te descurci. Tinerelul de la call center m-a pus pe hold ca să întrebe și el pe alții. Într-un târziu a revenit și a zis că da, pot să cer aviz de branșament pentru grădină. Când l-am mai întrebat dacă pot să cer direct trifazic, ca să nu mai trebuiască să-mi schimbe branșamentul când mă apuc să fac casa, m-a pus iar pe hold și mi-a închis. S-o fi întrerupt 😉

În fapt avizul ăsta de racordare este un act premergător branșamentului în sine, ENEL trebuie să vadă la ce distanță se află proprietatea mea de stâlpul lor și să-mi facă un proiect de branșament. Fiind până într-o sută de metri distanța asta până la stâlp, legea spune că ENEL e obligat să facă asta.

Am purces la strâns acte. Teoretic pentru avizul de racordare îți trebuie:

  • contractul de proprietate,
  • schița locului, luată de la primărie
  • un formular de completat cu estimarea de consum – fiind pentru grădină am pus acolo o pompă de apă, niște mici utilaje de grădinărit și niște electrocasnice de rulotă.

Dar în aplicația online de depus solicitări la ENEL mai figurau câteva formulare într-un soi de chineză:

  • O „cerere de întocmire contract de furnizare energie electrică” = îi rogi pe ei să-ți facă un contract de furnizare curent
  • Un „mandat gratuit privind încheierea contractului de distribuție pentru realizarea demersurilor aferente racordării consumatorilor la rețelele de interes public” = un fel de împuternicire pe care i-o dai ENEL ca să-ți aducă curentul la poartă
  • Plus o „ofertă de furnizare a energiei clienți casnici, datată și semnată” = un formular cu prețurile ENEL la curent, pe care trebuie să-l accepți așa cum îl găsești pe site.

Dacă citești formularele astea îți dai seama cât de prost ești în fața unei corporații care te tratează ca atare. Un limbaj încâlcit, tehnico-birocratic, din care ți-e imposibil să pricepi care e furnizorul, care e distribuitorul, cine ce face și ce vor de la tine. Singurul tău drept, ca client, e că trebuie să semnezi ca primarul în alb, că îți dai acordul ca ceilalți doi, furnizorul și distribuitorul, să facă și să dreagă ce vor ei, în numele tău, pe banii tăi, în interesul lor.

  1. Prima solicitare de aviz de branșament am trimis-o pe 22 noiembrie 2018. Am scris în solicitare ce vreau, că e vorba de un branșament pentru grădină, că încă nu m-am apucat să construiesc nimic acolo, dar că asta e o opțiune care va apărea pe parcurs, deci dacă se poate solicit branșament definitiv. Am atașat actul de proprietate, schița locului furnizată de Serviciul urbanism de la primărie – cea mai scumpă  foaie A3 xerox cumpărată vreodată de la primărie, 47 de lei – și formularul privind estimarea de consum. Fiind vorba de un aviz, adică ENEL îmi făcea favoarea de a-mi spune soluția tehnică de branșare la rețeaua lui și cât m-ar costa asta, mi-am zis că actele alea erau suficiente. Dovedeam că dețin terenul și le arătam unde este el poziționat în raport cu stâlpii lor de electricitate, adică la 45 de m de gardul meu. Restul de formularistică îl completam odată ce băteam palma, că doar până nu eram branșată nu puteau să-mi încheie vreun contract de furnizare, nu?

Nu.

Primul răspuns a venit rapid, pe 22 noiembrie, în care mi se cerea să completez actele depuse cu următoarele:

  • Cerere furnizare
  • Oferta de furnizare semnata si datata cu tipul de tarif ales
  • Copie dupa autorizatia de incepere a lucrarilor

Le-am scris înapoi subliniind că nu am autorizație de construcție, întrucât nu construiesc nimic, doar grădină etc. Deși scria destul de clar asta în cererea inițială. Au răspuns în 26 noiembrie că chiar și pentru grădină e nevoie de oferta de furnizare și de cererea de furnizare, și mă invitau să reiau procedura de depunere a actelor de la început, adică să fac o nouă cerere, urmând ca „pe parcurs” să depun și autorizația de construire. OK, mi s-a părut rezonabil.

Să ne facem că ne jucăm de-a piața liberă și să ne alegem furnizorul, deși noi nu avem branșament

Dar nu înțelegeam deloc cum e cu cererea aia de furnizare, nu era firesc că le ceream lor să-mi furnizeze curent, și oferta nu era treaba lor să mi-o facă? Dar se pare că nu era așa. Nu am găsit nicăieri pe sit-eul ENEL un tutorial clar și într-un limbaj simplu despre cum să completezi cererile alea pretinse de ei. Am pierdut ceva timp pe niște forumuri de unde am aflat că cele două cereri fac parte din jocul ipocrit de-a piața liberă, în care eu trebuie să-mi aleg un furnizor și o ofertă de la el, deși eu nu am nici măcar aviz de branșament.

Din cauza confuziei induse de stilul eliptic în care își prezintă informațiile pe site, am completat o cerere greșită, prin care le ceream o ofertă de furnizare ca și când aș fi avut deja un branșament și un contract. Așa că la asta mi-au cerut să le trimit actul de proprietate și ultima factură sau poza contorului. Absurd, ca să-mi dea aviz de branșament îmi cer ofertă, ca să-mi facă ofertă îmi cer să am deja branșament. Le-am scris înapoi că nu am cum să am factură, că eu nu am branșament și, deci, nici curent.

Ironic, fiecare email primit de la ei se încheia cu o invitație la completarea unui formular de feedback, în care să spun cât de satisfăcută am fost de răspuns lor și de interacțiunea cu ei. La unul dintre emailuri am completat furioasă acel formular, dar singura urmare a fost că următoarele câteva emailuri au venit fără formular de feedback.

Mi-au răspuns că de fapt eu sunt fraieră că l-am cerut o ofertă de pe piața liberă, când de fapt trebuia să mă limitez la „piața reglementată”, informație care se găsește, ați ghicit, la rubrica despre branșamente.

2. În 28 noiembrie am depus o altă cerere, crezând că am toate actele, la care de data asta adăugasem și o ofertă pe care am dibuit-o după îndelungile documentări pe forumul pățiților. Dar, ce să vezi, tot mai lipsea ceva: mandatul gratuit. Formularul exista, dar cum v-am zis, era scris atât de îmbârligat încât n-am vrut să-l semnez ca proasta fără să știu în ce mă bag. Am căutat mult și bine ce reprezintă mandatul ăsta gratuit. Părea că nu știe nimeni. Le-am scris până și pe pagina de Facebook a ENEL, ca să-i întreb cine e furnizorul și cine e distribuitorul în formularistica aia, ca să pricep și eu ce semnez, să nu semnez ca proasta. În plus formularul zicea să completezi CUI-ul (or eu ca persoană fizică aveam cel mult CNP) și să aplici ștampila. Deci mi se părea că nu e pentru persoane fizice.

Iepurașule, nu ai șapcă!

3. Până la urmă am semnat în alb un mandat din ăla gratuit, sperând să nu mi-am vândut sufletul cu ocazia asta, și am trimis încă o cerere. Pe 4 decembrie am primit răspunsul că… nici de data asta nu aveam tot ce-mi trebuia ca să obțin un aviz nenorocit de racordare. ENEL îmi cerea nici mai mult nici mai puțin decât „autorizație pentru pompa de apă” și actul de spațiu, care fusese deja depus, adică actul de proprietate, dar pe care ei cică nu-l găseau „în sistem”. Deși nicăieri pe site nu exista această autorizație de pompă de apă, le-am scris din nou ca să-i întreb cine naiba trebuie să-mi dea o astfel de autorizație?

Mi-au răspuns că primăria dă autorizație pentru pompă.

Am sunat-o pe doamna arhitect de la Serviciu de urbanism, care a râs copios:

Doamnă, ăștia o să vă ceară și autorizație pentru bradul de Crăciun, dumneavoastră îi credeți?

– Păi nu-i cred, doamnă, dar eu ce fac acum, că vedeți că ăștia nu-mi fac branșament dacă nu le duc autorizație de pompă de la primărie?

– Nu există, doamnă, așa ceva!

– Dar puteți să-mi dai o negație, adică îmi scrieți acolo că nu există așa ceva ca să vadă birocrații ăia de la ENEL că cer ceva ce nu există?

– Nu am cum să vă dau așa ceva, exclus, ce eu am timp să mă pun la mintea lor?

Iată-mă, așadar, scriindu-i din nou ENEL, pe 6 decembrie, că primăria nu gustă glumele lor și că nu am cum să le furnizez o autorizație de construcție pentru o pompă cumpărată din comerțul capitalist și că îi rog să revină asupra cererii mele și să-mi facă oferta aia pentru branșamentul de GRĂDINĂ!.

Pe 20 decembrie am primit ultimul lor răspuns, în care îmi cereau să depun o nouă cerere (a patra) la care să atașez toate documentele plus: autorizația de construire și mandatul gratuit, semnat și datat. În plus îmi spuneau că de la 1 ianuarie 2018, ANRE le-a dat voie clienților casnici să-și aleagă furnizorul de electricitate și tarifele de pe piața liberă, bla, bla. Plus, nelipsita încheiere:

Deoarece feedbackul dumneavoastră este important pentru noi, vă rugăm să ne acordați câteva minute pentru a completa un scurt chestionar de satisfacție accesând următorul link…
Ne bucurăm să vă fim alături în această călătorie,
Echipa Enel Energie Muntenia  S.A

Eram oficial în zona crepusculară. Am mai făcut o reclamație în perioada sărbătorilor, în care le ceream să-mi spună ei concret ce tactică să mai adopt pentru a obține un amărât de cablu de la stâlpul lor până în curtea mea, unde nu am decât un puț săpat de vechiul proprietar și o GRĂDINĂ (vezi foto). Am folosit majuscule și un ton exasperat. Nu am primit niciun răspuns până acum. Doar un email în care ENEL mă anunță că în luna ianuarie 2019 sistemul lor online va fi nefuncțional. Probabil nici lor nu le e ușor. Singura soluție pare că ar fi să mă duc până la Călărași și să-l rog pe domnul director să deschidă ochii, că rețeaua aia tot nu a apărut pe stradă.

 

Câteva luni mai târziu situația s-a rezolvat astfel:

Nu se mai sapă șanțuri în România democrată

 

Etichete: , , , , , , , , ,

19 comentarii la “ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale” Subscribe

  1. ion 17/09/2019 at 09:13 #

    Scrie la ANRE si ataseaza tot ce ai, spune-le ca tise incalca dreptul la consum electric

    • mihai 17/09/2019 at 17:37 #

      Ce-i aia „dreptul la consum electric”?

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?