Archive | ianuarie, 2025

Cât farmec încape în 93 de ani de viață

romeo belea

Despre arhitectul Romeo Belea, despre care am auzit prima dată datorită unui excelent documentar TVR, dar și unei prietene arhitect care mi l-a recomandat. Plus câteva considerații despre bătrânețe, maică.

Read More 1 Comment

Povești aproape pescărești, cu navetiști. La Tropice

navetist la tropice

Cu „Navetist la tropice”, cartea doctorului Ionuț Șendroiu, încheiem cât de cât fericit tura de lecturi începută la finele lui 2023 și deschidem lista pentru anul ăsta. Aștept propunerile voastre până duminică.

Read More 13 Comments

Vigilențe

gunoi lift2

Fight or flight? aceasta este întrebarea. Plus alte considerații filosofice pe tema: la ce sunt buni vigilenții dintr-o societate, când se poate foarte bine să radem tot și s-o luăm de la capăt. Din timp în timp…

Read More 2 Comments

Petre Mihai Băcanu, eliberat după 35 de ani

Petre Mihai Băcanu memorii

Memoriile unui om bun despre o lume a răului. În epoca breikingniuzurilor, a titlurilor bombastice, a „adevărurilor” violente, apare această carte scrisă parcă cu stângăcie și modestie, de un bătrân de 83 de ani, care a luptat aproape singur cu comunismul. De aia am pierdut toți.

Read More 8 Comments

O stea de la minister, cinci de la oaspeți

supergazda

În care Dollo e evaluată de o comisie de la Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului și Turismului și rezultă că are un lips major în dotare. Pe care nici nu vrea să-l repare.

Read More 10 Comments

Ursitul unei doamne

cruce mama-mic

De Bobotează, mama m-a dus la cimitir ca să-i văd „apartamentul” pe care și l-a pregătit singură, iar eu am visat ce mă macină mai mult când sunt în România.

Read More 8 Comments

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?