„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.
Archive | Carte & alte arte
RSS feed for this section
Ce citim până la primăvară
Cărți de citit la clubul de carte în perioada septembrie 2018-aprilie 2019 și poate chiar mai târziu
Solaris: a f**-o sau nu Kris pe Harey?
O dilemă foarte pământeană pentru cronica unei cărți SF mai degrabă filosofice – Solaris, de Stanislaw Lem. Discutăm aspectul în seara asta la terasă 😉
Cărți pentru restul anului, propuneți aici:
Ce cărți bune ați mai citit sau ați aflat în ultima vreme, care merită recomandate și altora? Suntem și noi vreo 6-7 oameni cărora le place rose-ul la gheață și avem nevoie de pretexte literare ca să ieșim în oraș 😉
Conducem lumea dar suntem nefericiți
Sapiens, scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari, cartea de la clubul de luna asta – despre biologie, imaginație și efectul combinației dintre ele asupra fericirii omului
Drumul revoluționarilor
Sau cum murea visul american înainte de a se naște. Scris minunat de Richard Yates în cartea de la clubul de luna asta
Cum era să avem o autostradă București-Berlin
„Mistica rugăciunii și a revolverului”, o carte din care afli că Zelea Codreanu a fost băiat bun pe lângă tac-su și restul politicienilor interbelici, într-o vreme în care antisemitismul mergea mână în mână cu populismul. Toți ceilalți au rămas în manualele de istorie și chiar literatură.
Războiul are și chip de femeie
La clubul de luna asta, una dintre puținele cărți premiate cu Nobel în ultimii ani și care merită citită. O carte despre războiul trăit muierește, așa cum nu veți citi niciodată istoria.
Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină
Încă o carte care demitizează familia „împlinită”, tradițională și demonstrează că omul nu e făcut pentru relații de durată. „Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer, e cartea de la clubul de sâmbăta asta.
Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place
Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.
Articles
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Toshiba, 2010-2026
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Mihai: Am urmarit numai episodul cu Vancouver care pare u...
-
Elena: Parcă îmi vine să închei și eu simplu, ca Hor...
-
Horațiu: Mi-a plăcut mult să urmăresc impresiile voastre...
-
Dana: am ajuns pana la sfarsit :) las pe maine totusi fi...
-
Florin: Am făcut și eu teoria WC-urilor pe diverse merid...
-
-
Dollo: Nici noi n-am fi ajuns acolo dacă nu am fi avut g...
-
Ce citim la clubul de carte
