batranete | Dollo zice Bine

Tag Archives: batranete

Scrise pe buda 19/02/2025

Chestii cu mama

Un film cu Denzel Washington care părea telenovelă turcească, discuții despre „mirosul de bunică” și cum se scapă de el, și veșnica dilemă: cine se va duce prima, ea sau pisica Toshiba .

Cât farmec încape în 93 de ani de viață

Despre arhitectul Romeo Belea, despre care am auzit prima dată datorită unui excelent documentar TVR, dar și unei prietene arhitect care mi l-a recomandat. Plus câteva considerații despre bătrânețe, maică.

Vrem corupție ca în Germania – săptămâna în 10 minute #5

Despre mica corupție și mândria de a fi român, despre viața pe ultima turnantă și alte lucruri (ne)plăcute din minunata lume în care trăim.

Cine n-are bătrâni va ajunge singur la reumatologie

Dacă nu vă închinați la sfinții Dietă și Mișcare în timpul vieții, veți ajunge să vă rugați la icoanele făcătoare de minuni Radiologie și Osteodensiometrie. La mulți ani fără artrită de Ziua vârstnicului!

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Cât ați vrea să trăiți?

Long life sau batranete? sursa: http://photo.net/photodb/photo?photo_id=8726832

Există vreun prag în viață dincolo de care moartea să devină acceptabilă?

Fericirea vine la bătrânețe

Combinatie exploziva, varsta plus gradele de alcool

Studiu Gallup: fericirea maximă se simte între 80 și 85 de ani. Până atunci îți pierzi viața stresat, îngrijorat, furios, nemulțumit de tine și de lume în general. Singura veste bună, așadar, e faptul că îmbătrânești.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Portrete 14/07/2015

De ce ea? (3)

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Portrete 06/11/2013

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Românisme 14/12/2015

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Reportaje 24/05/2010

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Românisme 03/06/2013

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Portrete 11/04/2014

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dollo zice Bine