Cândva, în costum albastru de PTAP, am fost în echipa de tir a școlii și mă pregăteam pentru patrie. Acum nu mai trag cu pușca, nici nu vreau să mor pentru țară. Dar unii dau bani pentru asta.
Cândva, în costum albastru de PTAP, am fost în echipa de tir a școlii și mă pregăteam pentru patrie. Acum nu mai trag cu pușca, nici nu vreau să mor pentru țară. Dar unii dau bani pentru asta.
Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.
Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.
De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.