Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.
Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.
Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni
Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.
Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛