Tag Archives: Miorita

Free Mioriţa – câți bani îți trebuie ca să donezi o Dacie în Mongolia

Dacioții au chemat și un câine, dar numai pentru ședința foto

Trei români – dacioți – au plănuit o salvare spectaculoasă și lungă pentru o Dacie 1310. În loc s-o dea la REMAT o duc până în Mongolia ca s-o facă celebră. Dar nu pot s-o dea de pomană fără 12.000 de euro. Cât un Audi A5 la mâna a doua. Dacă vreți să-i ajutați s-o elibereze direcționați către ei 2% din impozitul pe salariu.

Read More 28 Comments

In cautarea oierului de munte

Pe dealurile Branului
Read More 2 Comments

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.