amwayAm petrecut jumatate din ziua de sambata intr-o sala de la Romexpo unde s-au adunat cateva sute de amway-isti ca sa se aplaude reciproc, sa se felicite pentru diversele niveluri/nivele de aur, platina, rubin, diamant atinse prin vanzari record sau prin atragerea in retea a altora. Am avut senzatia ca sunt la o adunare sectanta, dar am stat pana la final mai mult ambitionata de spusele unuia de la intrare, care zicea ca asta ar fi un fenomen care necesita o deschidere intelectuala si psihica pe care nu o au toti oamenii. Adica sa n-am io deschiderea asta, mi-am zis!?

Intrunirea a debutat mobilizator, cu „Let’s get loud!” urland din boxe si majoritatea adunatilor batzaind din fund si batand din palme pe ritmul muzicii. Numai zambete, strangeri de maini si batai pe umeri. Cand am vazut scris pe ecranul mare de pe scena „Amway” am avut un flash back despre o intrunire similara a Herbalife, la care ma dusesem acum vreo zece-cincisprezece ani. Acolo coloana sonora era Tina Turner – Simply the best, dar aplauzele erau aceleasi. Oamenii erau de o factura mai modesta pe vremea aia, iar persoanele cheie care conduceau adunarea si te indrumau pe calea succesului veneau din Republica Moldova.

Aici, la „American Way”, cum se traduce cica Amway, intrarea era contra cost – 30 de lei, mai scump ca un film la Mall – dar ca sa fiu corecta pe noi nu ne-a costat nimic, pentru ca fusesem invitati de un cunoscut la ceva ce habar n-aveam ce va fi…

Pe scena au fost amfitrioni doi soti, oameni relativ simpli, imbracati in costume sobre, care s-au recomandat economisti si care au prezentat cu emotie si admiratie vizibila cuplurile de „reusiti” ai retelei, asezati undeva in fata la o masa, cu spatele la restul salii. Astia erau „familiile de smaralzi si de diamanti”, adica tot ce putea fi mai bun in sala aia. „Smaralzii si diamantii”, imbracati elegant, doamnele coafate corespunzator, s-au ridicat de la masa, s-au intors catre sala si s-au lasat aclamati. Evident, totul pe fond muzical.

Doi doctori scosi din foame de Amway

Prima vorbitoare a fost o doctorita pediatra, jumatatea uneia dintre familiile de smaralzi, care a povestit lumii despre cum a ajuns ea doctorita, din pasiune si ideal,  dar cum a descoperit dupa aia ca din salariul mizer de doctor nu va reusi niciodata sa-si cumpere casa si masina asa cum a vazut pe la clientii la care s-a dus ca sa-i trateze. Sotul ei, tot pediatru, dar chirurg,  un tip charismatic, a avut un discurs mai putin autobiografic si mai degraba initiatic pentru incepatorii intr-ale afacerii si nu numai. Cuplul de medici a facut de departe cea mai buna impresie. Limbaj evoluat, prezente placute, chiar daca doctorul a mai facut si glumite usoare, dar per total impresia a fost buna si a lasat un mare semn de intrebare: cum naiba au devenit doctorii astia seriosi, din creierii Ardealului, vanzatori de iluzii si de produse Amway?

bonus-amwayCei doi au fost aplaudati frenetic pe parcursul discursurilor si mai ales la final, iar de departe cea mai patrunsa de adevarurile spuse acolo se arata a fi o doamna tot de smarald, careia nu i s-a sters zambetul larg de pe fata pe toata durata reuniunii. Femeia dadea din cap a incuviintare tot timpul, mai ceva ca maimutoii aia de catei care erau pusi pe vremuri in spatele Daciilor, ca sa miste din cap cand se hurduca masina.

Discursul doamnei doctor a fost presarat cu fotografii ale cuplului din numeroasele calatorii-bonus pe care le-au facut in cei 12 ani de cand sunt ei amway-isti prin lume. Piepturile audientei slobozeau in cor oh, ah, eee, aaa, la vederea doamnei relaxandu-se in jacuzzi, sau obraz langa obraz cu alte cupluri celebre de amway-isti din lume de la care s-au alimentat cu intelepciune si altii de-a lungul timpului. Apogeul a fost atins cand pe ecran s-a afisat poza copilului de 3 ani al cuplului de smaralzi. O doamna mai din spate plangea pe infundate, alta ii dadea servetele, altii au ramas extaziati de smaraldul cel mic, iar cei mai multi au dat din cap aprobator la concluzia doctoritei: numai un parinte care a pierdut ani din copilaria plodului lui din cauza serviciului poate aprecia corespunzator atuurile Amway, care iti ofera posibilitatea sa castigi bani si sa ai si timp sa-i cheltuiesti, adica iti da LIBERTATE.

Structura piramidala, dar de bine

Intre discursuri s-au consumat  momentele de recunoastere a realizarilor mai mici sau mai mari. „Sa ridice mana cei care au facut 200 de puncte valoare de la ultimul BPS pana acum”, indemna doamna de pe scena. Un punct valoare, aveam sa aflam, e cam 5 lei si ceva, si acest barem de 200 e minimul de la care incepe orice afacere de succes Amway. Doctorul spunea in discursul lui ca 200 de puncte se fac foarte usor numai din consum propriu, dat fiind ca produsele Amway sunt asa de bune si orice familie le necesita.

rasplata-amwayAia cu 200 de puncte n-au fost prea multi, insa scena s-a umplut de posesorii a 500 de puncte si mai mult, care s-au prezentat cu nume, ocupatie si crez la microfon. Procedura s-a repetat pentru fiecare nivel, oameni urcati pe scena ca sa se mandreasca cu realizari ce poarta denumiri nefiresti, caraghioase chiar, rezultate fara indoiala dintr-o traducere neinspirata din engleza. Am vazut „persoane cheie”, „pacesetteri”, „dublupacesetteri”, „platina executiv” sau „platina fondator”. Nu mai retin exact cat trebuie sa fi vandut fiecare, dar in principal fiecare a reusit, intr-o perioada oarecare de timp, sa convinga si alti oameni sa devina distribuitori Amway si asa si-au facut propria retea piramidala dedesubt, de pe urma careia castiga ceva bani.

„Piramidal” este de fapt un cuvant pe care toti il evita acolo, pentru ca are o conotatie negativa de cand cu escrocheriile financiare piramidale cu care s-au fript multi romani. Totusi, atat cat apuci sa-ti dai seama la o astfel de intrunire, reteaua functioneaza piramidal in cel mai sigur sens cu putinta, in varful ei fiind „diamantii” si „smaralzii”, prezentati ca modele de succes, dar ai caror bani vin cu siguranta din activitatile celor de la baza, incurajati o vreme numai cu aplauze.

O minoritate pozitiva si neafectata de criza

Doctorita pediatra, citita si cu ceva studii de psihologie la baza, a insistat ca familiile asezate in fruntea bucatelor nu sunt „de invidiat”, ci sunt „modele de admirat”, la fel cum „Noi ce de aici suntem niste oameni speciali, o minoritate care nu dorim sa schimbam lumea, ci sa nu ne lasam influentati de lume”. Pentru ca, nu-i asa, lumea e rea si nu face decat sa te traga in jos cu prejudecatile si sfaturile negative cu care te influenteaza. Nou venitii, ca noi, au fost sfatuiti sa nu se lase intorsi din drum de prieteni sau familie, daca sfaturile acestora nu duc catre Amway, ci sa persevereze in incercarea de a ajunge diamanti sau alte pietre pretioase, pentru ca la capatul liniei, peste 4 ani, ii asteapta marele premiu: 200.000 de euro si/sau o calatorie de vis cu un vas de croaziera de lux.

De altfel, despre lux si viata de cinci stele au vorbit fiecare dintre cei care au trecut pe scena, fie ca deja le dobandisera, fie ca visau la ele, desi unii dintre vorbitori erau imbracati modest, iar altii se recomandau ca fiind doctori, profesori, ingineri, economisti, psihologi.  Nici vorba de criza sau de scaderea vanzarilor, numai indemnuri mobilizatoare, sfaturi pozitive si povesti de succes.

Am plecat de acolo cu sentimente amestecate. Aparentele vorbeau despre o spalare a creierelor, dar persoana care ne-a invitat ne-a spus ca in primele opt luni a refuzat sa intre in afacere din aceleasi motive: n-a crezut in asta si prima intrunire i-a indus senzatia de secta. Dupa ce a ramas fara job, insa, a inceput sa ia in serios treaba, si acum, dupa aproape doi ani, castiga un salariu de aproape 2000 de euro lunar. A ramas stabilit ca ne mai intalnim, si ne divulga si noua secretul. Azi, dupa ce am dat o cautare pe goagal, am descoperit ca un american a scris si o carte despre mafia si ilegalitatile din marea familie Amway, iar o ziarista tot din state spune ca marile castiguri clamate in concern vin de fapt din vanzarile de carti, cd-uri si taxele  percepute pentru intruniri si nu neaparat din vanzarea de produse, care nu sar cu nimic in evidenta fata de cele de supermarket. Deci ar fi vorba de o industrie a seminariilor de asa-zisa „dezvoltare personala”, dupa cum se zice in anumite medii.

O sa va mai tin la curent cu decizia pe care o luam, ne bagam sau nu in secta Amway? 😛

Tags: , ,

135 Responses to “Am fost in „secta” Amway” Subscribe

  1. Radu Vasile 09/10/2009 at 01:51 #

    S-a incercat si cooptarea mea in marea familie, pentru ca, spuneau ei, am stofa de afacerist si as ajunge repede in varf.

    Cum sunt modest din cale afara, nu am sa neg ca aveau dreptate pe jumatate, mi-a placut sa ma rup de educatia traditionala aia cu invata bine la scoala ia note mari si o sa ai o slujba buna si sa vad defapt ce se intimpla pe aici prin lumea asta. Am constatat ca banul defapt este cel ce manevreaza o multime de chestii si ca invatatura fara bani nu merge, una fara alta nu se poate. Desi bani fara invatatura pe plai mioritic s-a mai vazut.

    Atunci am inteles ca e cazul sa am o educatie financiara, sa invat care e valoarea banilor si cum trebuie ei cheltuiti.

    E un intreg proces, cu putina contabilitate, putin management si te prinzi.

    Deaceea am reusit sa ii surprind pe domnii din marea familie cu asa zisul meu geniu afacerist.

    Insa afacerea lor, prezentata publicului nu este chiar o afacere. Ai vazut ca zmaralzi vin si vorbesc, exista o multime de carti scrise de zmaralzi pentru incepatori, exista casete si un intreg sistem de literatura motivationala pentru incepatori practicata de zmaralzi si diamanti, defapt aceasta este sursa de venit reala.

    Organizarea pe care ei si altii o practica se numeste multi level marketintg si poate furniza anumitor oameni un venit, dar nu este general valabil ca tuturor se potriveste. Eu in fata lor le-am aratat care sunt bresele lor si de ce pe mine nu ma intereseaza.

    Tot ce trebuie sa retinem insa din polologhia acestor secte este ca intradevar e cazul sa avem o educatie financiara si sa fim in stare sa actionam corespunzator pe piata.

    Cineva la un post vorbea de casa si masina…

    Iar educatia actuala prin poporul roman cum merge:

    Un cuplu, el si ea, se casatoresc, la inceput salariile lor nu le ajung asa ca locuiesc cu parintii, brusc unul din ei sau amindoi primesc o marire de salariu!

    Ce sunt sfatuiti sa faca? Sa isi cumpere o casa.

    Fac rata la banca si cumpara o casa pe care si-o permit cu noile salarii si se gandesc, avem salariu vechi + marirea, rata la banca e atit, e putem sa acoperim…

    cumpara casa noua, se muta si cu toata marirea de salariu ei constata ca nu se mai ajung de la o luna la alta cu banii!

    De ce?

    Simplu pentru ca au planificat rata cat marirea, iar vechiul lor salariu nu le permitea sa intretina o casa iar casa cere, intretinere, utilitati, impozite….

    dar ei nu inteleg asta si la urmatoarea marire de salariu ce vor face?

    avem doua variante ori vand casa actuala fac alta rata si cumpara una si mai mare, ori cumpara masina.

    ca doar marirea de salariu acopera o noua rata, da, dar casa mai mare necesita si mai multi bani pentru intretinere, ca sa nu mai vorbim cati bani mananca o masina pe langa costul ei initial.

    Aici sunt doua concepte foarte importante, pasive si active.

    Va las sa descoperiti ce sunt ele si cum ele pot fi folosite in avantajul vostru.

  2. Rares 18/08/2010 at 20:50 #

    Buna ziua. Din cauza aceste nenorocite afaceri, s-a destramat o casatorie. A mea. Dintr-un vis frumos, in care toata lumea ne invidia, ne iubeam si ne respectam nespus, s-a transformat intr-un cosmar. Seminarii, spalare de creier, independenta financiara samd. A decis sa ma lase.

    Sa le fie rusine la toti manipulatorii aia. Vor plati pana la urma pentru minciunile si manipularea de care dau dovada. Ei repeta incontinuu: Sa nu va lasati influentati de cei care nu sunt de acord cu Amway, ca nu stiu despre ce e vorba.

    Pai normal, ascultati-ne pe noi, ca noi detinem adevarul si fericirea absoluta.

    Mama lor de nesimtiti.

    • Dollo 18/08/2010 at 21:32 #

      Imi pare rau pentru tine. Se pare ca au mai fost cazuri similare si in strainatate. Daca vrei sa detaliezi povestea, iti stau la dispozitie, pe adresa de email de la contact.

  3. Ecaterina M. 23/10/2010 at 13:45 #

    Cum a ajuns Amway familia mea adoptiva.

    Voi incerca sa reproduce sistematic cum s-a desfasurat activitatea mea in Amway, cum m-am descurcat si cum am reusit sa ….

    Anul 2002 – Iunie: Am 33 de ani, am terminat facultatea de Automatica iar in prezent lucrez ca inginer. Castig bine, sotul meu este avocat in curand va veni pe lume baietelul nostru, sunt fericita. {Doar daca stiam atunci ….}

    Anul 2002- 04.August: Sefa mea, Magda-buna prietena ma cheama la ea in birou si imi spune “Azi iti voi schimba lumea, priveste-asculta-intelege!” Am facut cunostiinta cu niste oameni extraordinari! Sunt entuziasmata de placerea cu care imi vorbesc despre sansa vietii mele! Deja stiu ca fiul meu va avea o copilarie minunata!

    Anul 2003 – primavara: “Fiul meu drag… Raducu … copil atat de mult dorit si iubit … mami va face tot posibilul sa duci o viata fara griji! Te iubesc!”

    Am format o retea de 6 oameni! Sunt mandra de reusita mea! [Desi am fost nevoita sa ii ademenesc pe acesti oameni sunt mandra de mine! Simt ca pot face ceva pentru sotul meu si pentru copil!]

    Anul 2003 – Mai: Mi-am dat demisia! Trebuie sa am mai mult timp pentru dezvoltatea afacerii!! Trebuie sa imi perfectionez vocabularul si tactica de vanzare! Am nevoie de mai multa sustinere din partea sotului, stiu ca si el crede in mine! Trebuie sa fac bani, vreau sa imi schimb mobilierul din bucatarie cu unul nou pe care l-am vazut in Ikea! Trebuie!!! {Ce copil eram, daca stiam ….}

    Sfarsitul anului 2003: Fosta mea sefa pleaca in USA. Ma simt trista, cine ma mai indruma acum? Am cumparat 71 de carti … Le-am citit pe toate, mi-am luat notite … Colegii mei nu au mai vandut nimic, poate ca nu trebuia sa demisonez! Totusi!! Am incredere in mine! Sunt o femeie de afaceri prospera!

    Anul 2004: Am cunoscut famila M. Au venit in vizita si mi-au convins si sotul sa devina partenerul meu de afaceri! In sfarsit voi avea un ajutor de nadejde pentru Radu, copilul nostrum drag!

    Anul 2005: Eu si sotul meu conducem o echipa de 18 oameni. [Stiu ca am facut promisiuni , am mintit pentru ami atinge scopul dar stiu sigur ca am reusit sa am banii mei!]

    Anul 2006: Avem in sfarsit o retea! Am reusit iubitule! Iubitule…. Unde esti? Te rog raspunde!

    [Sotul meu … a plecat. M-am trezit pe masa cu cerea de divort. Dumnezeule, de ce? Cu ce ti-am gresit??]

    Anul 2007: Am divortat, lumea mea s-a destramat! Ajutor! Biblioteca mea este plina de carti! Trebuie sa imi refac viata! Trebuie sa citesc mai mult! Familia M. nu mai are timp de mine! Totusi am prieteni, am clienti, am o afacere de condus [CAT DE OARBA ERAM?? MA SIMTEAM UN OM PUTERNIC DESI NU MAI AVEAM NIMIC DIN ECATERINA PE CARE O STIA FAMILIA, ECATERINA DULCE SI NAIVA CARE ZAMBEA GINGAS … ECATERINA CARE NU MAI AVEA NIMIC]

    Anul 2008: Am vandut casa pentru a putea sustine afacerea mea! Doar a mea, pentru copilul meu! M-am mutat cu Radu intr-un apartament de 3 camere din zona Eroilor, imi lipseste gradina mea, am imbatranit … Ma simt slabita de puteri… Traiesc prin carti, fac prezentari potentialilor colegi… Am devenit un robot [Sotul meu drag, te iubesc… Te astept in bratele mele]

    Anul 2009: MAGDA!!! Iti multumesc! Ma simt salvata, Dumnezeu nu m-a uitat! Am ajuns sa organizez seminarul pe care il aclamam odata cu ovaztii… unde plangeam de emotie… Am cunoscut oamenii din spatele cortinei unde “American Way” era mai real si mai crud ca niciodata! Eram platita pentru fiecare seminar organizat cu 3200 ron.

    Familia M. era implicata in vanzarile de carti si cd-uri de unde castiga lunar mai bine de 10.000ron/lunar.

    Acelasi lucru se intampla si cu familiile ovationate de mine … Familia I. avea o adevarata filiala …

    Anul 2010: Remuscarile m-au adus cu picioarele pe pamant. In 7 ani mi-am distrus familia, nu l-am ascultat pe sotul meu pe care il iubesc si acum din toata inima. Radu, baietelul meu de aproximativ 2 luni nu a mai intrebat deloc de tatal lui. Plang noapte si zi (in baia cladirii unde m-am angajat ca secretara).

    Oamenii “sus pusi” din familia mea adoptiva nu au vrut sa ma ajute nici in momentul in care Radu a facut varicela si a trebuit interant (in acel moment aveam banii blocati in banca). Toti mi-au spus sec ca in viata trebuie sa ma descurc singura.

    In anii de glorie petrecuti cu familia mea adoptiva nu am reusit sa imi cumpar decat o masina la mana a 2a. Restul banilor s-au dus pe calatorii in jurul lumii.

    Pana acum 1 ani credeam ca ei sunt familia mea! Credeam ca ei ma vor ajuta sa devin un om liber! Totul a fost o aparenta, si o spun ca un om care a crezut ca a ajuns sus si a cazut in deriva. Plang cand scriu aceste randuri! Plang pentru ca am crezut in oameni, am crezut in acel sentiment de euforie pe care l-am avut cand urcam pe scena si eram aplaudata!

    IMI PARE RAU PENTRU OAMENII CARE SI-AU DAT SALARII SA INTRE IN AFACEREA MEA, REGRET ZIUA IN CARE SOTUL MEU MI-A SPUS SA MA OPRESC IAR EU I-AM SPUS FARA NICI UN RESENTIMENT “ESTI LIBER SA PLECI DACA ASTA ITI DORESTI” .

    ACUM CARTEA VIETII MELE S-A INCHEIAT!

    Simt din plin esecul! Sper din tot sufletul ca aceste cuvinte sa ajunga si in inima voastra! Nu cumpara carti care sa te auto-motiveze! Toata forta o gasesti in tine! In fiinta ta! Nu te certa cu copilul tau pentru acest crez! Ai grija de familia ta, fi o sotie buna si intelegatoare! Ai grija de pruncul tau sa devina un om bun! Daca ai copii mari spunele ca ii iubesti!

    Si inca ceva! Cum am spus si mai sus, nu cartile, cd-urile, seminariile te invata sa devi un om bun de afaceri!!! Crede-ma pe cuvant! In acest business sunt oamenii de “strategie” si cei care rusesc si se opresc la un moment-dat si dispar brusc!

    Daca ai deja aceasta afacere si pe parcurs de 1 an nu reusesti sa devi macar platina… nu are rost sa continui! Stiu ca familia adoptiva iti spune sa nu te dai batut dar crede-ma ca nu le pasa de tine! Nimanui nu ii pasa! Familia ramane singura consolare, in cazul meu Radu… Copilului meu caruia i-am distrus viata!

    • Dollo 24/10/2010 at 13:55 #

      Ecaterina, imi pare tare rau pentru tine. Din pacate nu esti singura persoana care spune ca a pierdut tot in goana dupa castigul promis de MLM-uri. Probabil ca povestile astea spuse de voi ii vor ajuta pe altii care stau in cumpana inainte de a se implica in asa ceva. Nu pot decat sa-ti tin pumnii ca sa reusesti sa treci peste etapa asta. Si, cine stie, poate ca nu e totul pierdut cu sotul tau.

  4. ady 02/11/2010 at 00:54 #

    Cei cu atita rautate din partea ta mai dolo fata de amway?Tu ce faci in viata in afara de ati da cu pareria pe net?

    • Dollo 02/11/2010 at 14:08 #

      Dar tu? 🙂

  5. ady 02/11/2010 at 16:45 #

    io sint un siplu zidar care a reusit sa vada ceva extraordinar in amway .parerea mea ar fi sa te informezi mai bine si nu fi invidios pe persoane care vreau sa faca ceva in viata .

    • Dollo 02/11/2010 at 22:48 #

      Ady – Nu pot decat sa-ti urez succes, daca zici ca e asa extraordinar. Pentru tine e bine ca intotdeauna lumea va avea nevoie de pereti vopsiti, deci vei avea unde sa te intorci in caz de esec 🙂
      Tudor – atata vreme cat exista piata (a se vedea comentariul anterior al lui Ady) unii vor prospera din MLM-uri.

  6. Tudor 02/11/2010 at 22:05 #

    Buna tuturor,

    Ma ingrozesc cand vad ca exista oameni atat de naivi incat sa creada ca ”visul Amway, Herbalife, Forever” poate deveni realitate. Sansele de a castiga bani din asta sunt similare sau chiar mai mici decat sansele de a castiga la loto 6/49. Sansa exista, dar merita sa-ti sacrifici familia, locuinta locul de munca doar pentru ca ai auzit ca cineva a castigat 1 milion de euro la loterie? Da, MLM ul distruge vise, distruge fiinte umane depersonalizandu-le, expolatandu-le slabiciunile si dorintele (uneori egoiste) de putere si de dragoste. Am cunoscut pe cineva in situatia asta (nu e in Amway) ci in alta retea, dar recunosc in acel cineva povestea Ecaterinei M, o vad cum se reproduce. Da, persoana despre care vorbesc si-a dat deja demisia de la locul de munca (a dat un salariu de 1200 de euro pe luna in Romania) pe iluzia ca in cativa ani (cateva ere geologice?) va trai libera oriunde isi doreste in lumea asta. Da, persoana despre care vorbesc incearca sa se impace cu alte persoane cu care a avut rivalitati crunte in trecut, insa costul impacarii este participarea la un asa-zis seminar de business, si asta doar pentru ca prietenii, fostii colegi nu ii mai raspund la telefon satui de insistentele si de oportunitatile de afaceri prezentate….Imi pare rau pentru fosta colega, asi vrea sa o ajut, asa am gasit o multime de materiale pe net despre ce inseamna aceste sisteme piramidale (nu intru in teorii ca vorbim pana dimineata). Cu toate astea m-am impacat cu ideea, ea nu mai poate fi salvata…se va salva singura? Isi va pierde locuinta la care deja are ratele neplatite? A devenit o cinica curiozitate…Apropo de asta deja facem pariuri iar cota pentru succesul ei este de 15 la 1 si creste…desi eu nu imi pun banii pe succesul ei…

  7. ady 06/11/2010 at 01:38 #

    Tudor ce munca faci?

  8. ady 06/11/2010 at 01:43 #

    Dollo dami o definitie la asa zisul esec ?

    • Dollo 06/11/2010 at 13:55 #

      Un esec ar fi, dupa mine, modul „original” in care scrii tu, eludand multe reguli gramaticale. Dar nu la asta m-am referit. Inca banuiesc ca scrii asa ca sa atragi atentia 😉
      Esecul despre care scriam era acela de a investi bani, timp si forte in proiectul Amway si sa pierzi totul. Asa cum spun unii, si pe aici, ca li s-a intamplat.

  9. ady 07/11/2010 at 00:17 #

    Ce meserie faci Dollo?

    • Dollo 07/11/2010 at 13:03 #

      Daca tot ai ajuns pe aici mai documenteaza-te si tu.

  10. ady 07/11/2010 at 18:03 #

    Dollo am inteles prea multa intelectualitate pentru mine,dar nu uita aroganta nu da prea bune rezultate pe tremen lung.

    • Dollo 08/11/2010 at 21:22 #

      Ady – ai inteles ce ai vrut tu. Scopul discutie nu era sa ne cautam la studii reciproc.
      Tudor – corect!

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni