Pedalatul in Bucuresti cere multa vointa si, daca nu esti atent, te poate intoarce impotriva umanitatii, pentru ca orasul asta e dusmanul biciclistilor, asa cum dusmaneste si automobilistii. Nu poate spune vreunul ca e favorizat, atata doar ca soferul castiga lupta pentru asfalt in fata biciclistului, prin natura inzestrarii tehnice.
Dupa ce m-am lamurit cum e cu condusul, m-am facut si biciclista. Primul neajuns e ca stau la 5 si trebuie sa-mi urc/cobor bicicleta (cu cos, evident) de fiecare data cand ma da afara din casa nevoia de miscare. Intrebarea „de ce n-o las in fata blocului?” nu merita raspuns in Romania.
Al doilea neajuns vine imediat dupa primul, adica de cum pui fundul pe sa si incerci sa-ti croiesti poteca printre masini/pe sosea sau oameni/pe trotuar. Indiferent de alegere ajungi sa urasti oamenii.
Ca sa nu ma claxoneze toti camionagii, dar si de frica soferilor miopi aleg de cele mai multe ori trotuarul. Incurajarea vine ce-i drept si de la primarie, care n-a fost in stare sa gaseasca alta cale pentru biciclisti decat taind fasii din trotuare. Asa cum a facut si cu parcarile, muscand din aceleasi trotuare. Ce a mai ramas de la parcari s-a impartit, asadar, frateste intre pietoni si biciclisti.
Cum primaria ne-a lasat sa ne sfasiem intre noi, soferi, biciclisti si pietoni, imi iau treaba in serios si claxonez cu nesat toate babele care se plimba agale pe pistele de biciclisti, toate fufele care-si parcheaza „benveurile seria 3” tot acolo, si in general pe toti aia care cred ca dungile alea galbene trase de primarie pe asfalt li se cuvin pasilor lor marunti si rari. Nu am indulgenta decat pentru mamele cu copii in brate, desi le urasc aproape la fel de mult pe cele care se opresc sa-si admire puii in carucioare fix pe aceleasi piste, desi ar putea s-o faca jumatate de metru mai la dreapta/stanga.
Ura creste direct proportional cu lentoarea cu care ei inteleg sa se dea la o parte din calea „bolidului” meu. Cateodata cred ca nimeresc intr-o bula temporara, in care sunetul strabate greu distanta dintre soneria bicicletei mele si urechile lor. Practic ajung eu cu roata intre picioarele lor inainte ca ei sa auda ca i-am claxonat de cu cativa metri inainte.
„Da-te draga, ca ocupi pistaaa!”
Si nici cand aud nu iau masuri imediat. De exemplu sunt doi care se tin de mana si se plimba pe pista, desi au destul trotuar in rest. Unul dintre ei aude intr-un final soneria bicicletei. Intoarce capul agale si-i spune celuilalt: „da-te draga ca ocupi pistaaa!”. Tonul e ba ironic, ba enervat, batjocoritor in tot cazul, la adresa asteia care are tupeul sa se dea cu bicicleta pe trotuar. Atunci mi-as dori sa am o sonerie din aia care rage ca o vaca, pe care sa le-o urlu la ureche si sa-i sperii cat sa sara ca arsi de pe pista si sa nu mai calce vreodata pe acolo. E aproape aceeasi lipsa de educatie civica pe care o vezi si la metrou, la nesimtitii care nu au citit niciodata indicatiile de a stationa pe dreapta scarii rulante, ca sa lase stanga libera pentru grabiti.
Nu merg cu viteza, sa nu va imaginati ca oi fi vreun Lance Armstrong de Dambovita, dimpotriva, lenea ma sileste sa pedalez cu moderatie. De aia ma enerveaza si ca, din loc in loc, trebuie sa cobor de pe bicicleta ca sa sar vreo bordura ivita evident si ea pe pista.
Culmea obstacolelor am intalnit-o de curand in Parcul Tineretului, unde doi vanzatori de porumb si-au pus masutele fix pe pista. Dupa ce ca vindeau fara autorizatie, ocupau si pistele. Credeti ca le-a zis cineva ceva? Pai gardienii au alte trebi. Am scris despre asta acum cateva luni in EVZ.
Urasc, deci, oamenii cand merg pe bicicleta, desi pedalatul ar trebui, dimpotriva, sa ma relaxeze si sa ma impace cu natura pe care o poluez in rest, cu motorul meu de 1,2 litri si 80 de cai putere : )
m-am amuzat cand am vazut ca ai pastrat "regula" intertitlului si pe blog 😀
si iti impartasesc impresiile de biciclist..pe mine ma supara cel mai tare poluarea, parca ne iradiem la fiecare plimbare.
Vino pe bicicleta in zona Unirii, la piata aia volanta. Acolo sa vezi cate tarabe insirate… ma rog, inconvenientul e pentru pietoni, ca ei si-au pus tarabele in zona lor. insa nu ramane centimetru loc pentru "pedestri", asa ca tot pe pista trebuie sa stai ca sa cumperi ceva… si biciclistii? ar face bine sa se teleporteze. ei sau pietonii, la alegere.
Trec cu bicla pe "pista" de pe bd-ul Elisabeta, in jos, spre Cismigiu. Pe pista, o tanti (55+) care vindea flori.
– Tanti, vezi dungile astea galbene de pe jos? Si semnul ala cu bicicleta pe el? Asta e o pista!
– Hai ma, lasa, ca n-are nimic.
– Tanti, dar doi metri mai in dreapta nu poti sa stai?
– Nu pot.
– Dar daca iti trec cu bicicleta peste flori?
– Nu mai un cretin ar face asa ceva!
Ma urc pe sa si trec cu bicileta peste florile ei.
– Esti un cretin!
– Cretin e ma-ta.
Asta e. Imi pare rau. Dar nu mi-a dat nicio sansa.
Mersul pe bicicleta nu e ceva rau, doar ca printre biciclisti sunt oameni care nu cunosc elementarele reguli de bun simt…
Draga …Alter,
oare m-ai facut nesimtita pentru ca ma enerveaza pietonii care merg pe pista de biciclisti?
sau ai citit doar titlul si ai crezit ca de fapt ma enerveaza biciclistii?:D limba romana are multe sensuri, deh 🙂
si tu ai mers prin parc… ia-ncearca sa mergi pe partea "cautzabila" pe strazile din romania. de ex. eu merg pe Buzesti, zilnic – mi se pare un fel de traseu initiatic pt bicilistul urban de RO: ai gropane perfide, piatra cubica, din loc in loc, sina de tramvai pe mijloc, trotuare inguste si strambe cu masini parcate :)) sa vezi acolo senzatii extreme… cand trec pe langa tine, cativa cm adica, tiruri de 30 de tone sau "bemveuri" seria 7 care accelereaza, jignite vadit de imaginea mijlocului tau de locomotie care are indrazneala sa ocupe 0.5m din strada lor si se deplaseaze cu doar 20km/h.. nu mai ai nevoie de adrenalina si nici de need for speed pe xbox, cand ajungi transpirat si plin de praf, dar intreg, la destinatie..
Ramane totusi o problema faptul ca pistele sunt prost facute in unele locuri, iar ca pieton nu ai efectiv pe unde sa treci decat pe pista. Si atunci esti oarecum "la mila" biciclistilor. Care daca sunt draguti, te lasa sa treci.
De acord. De asta si spuneam ca principala vinovata e primaria care ne-a invrajbit. Dar eu zic de acele exemplare care pur si simplu sunt atrase intre cele doua dungi galbene, cu incapatanare, ca sa nu folosesc alt termen 😀 Si acolo stau indiferent de imprejurari.
ha….parca stiai ce gandesc … :D. din iunie sunt biciclista…de la ziua mea si eu am scapat de caratul pe scari pt ca e pliabila si sta in portbagaj…
si am acceasi problema desigur pe pistele de biciclete si nu numai. ma scot din toate cele mamicile cu copii in brate pe pista, batranele, parcari, masini, borduri, indragostiti si multi altii care stationeaza mai incet sau mai rapid 😀 acolo.
intr-o zi doua doamne foarte elegante stateau de vorba la o barfa mica pe pista, am claxonat, s-au uitat la mine si au continuat discutia. apropiindu-ma, una spunea celeilalte ce a facut la o conferinta despre produse ecologice si ce bune sunt! si am intrat in ea cu bicicleta. m-a scos din toate cele. i-am zis ca nu e vina mea ca sta acolo si ca la politie eu sunt cea avantajata, mai ales ca o claxonasem.. mi-a zis ca sunt proasta, trotuarasul dintre dungile galbene este pt handicapati!!!!!! cand am intrebat-o ce e cu bicicleta aia mica desenta pe acolo a zis ca este semnul international pt avertizare ca e pt handicapati!!!
am fugit de acolo cat am putut de repede de teama sa nu mai auda urechiusele mele si alta chestie asa "inteligenta" brrrrr
Grupul biciclistelor vesele din cartierul Titan ureaza bun venit noii tovarase de suferinta pe pistele patriei. Ii dorim pedalat fara incidente si scuipaturi si cat mai putine remarci geniale de tipul ”fata ti se-nvarte roata”
Prin parcuri nu mai ai pic de relaxare din cauza biciclistilor, pe banda lor stau masini stationate si ei aglomereaza spatiu`pentru pietoni.. Ce-or gasi distractiv sa dea la pedale precum soarecii un laborator..nu stiu! Ar trebui sa fie un oras al bicicletistilor.. Sunt tare nesuferiti si sar la scandal sa te dai din drum.. Si mai sunt si limitati..cica.. ,,m-am dat cu bicla!,,