Cherhanaua 23, un inceput de normalitate

cherhana

De cand am devenit bloggeritza am inceput sa aflu lucruri sarind dintr-un blogroll in altul. Si asa se face ca ieri am ajuns la Cherhanaua 23 august, undeva intre comuna cu acelasi nume (ca nu stiu daca o fi oras) si statiunea Olimp, datorita unei descrieri entuziaste gasite pe un blog. E un loc interesant, aruncat in plin camp, destul de izolat si legat de soseaua principala cu un drum ca trasat cu creta de un om beat. Laudele adunate de acest loc, insa, cred ca provin tocmai din normalitatea care-l caracterizeaza. E o carciuma cu specific pescaresc, in care personalul e amabil (desi poti nimeri la ora de varf cand nu te baga nimeni in seama cam un sfert de ora), mancarea e foarte buna si se intampla sa primesti si ceva din partea casei, cum ar fi o palinca inainte de masa.

saramura de crapE vorba de o politica normala pe care oricine a mai iesit din tarisoara asta incrancenata a intalnit-o si trait-o in tari cu traditie turistica adevarata. Pentru Romania, insa, Cherhanaua 23 pare aproape o minune, pe care v-o recomand si eu daca aveti drum pe la malul marii. E deschisa din 2001 si anul asta, zicea chelnerita, o sa fie deschisa si iarna, pentru al doilea an consecutiv. Deci, un bors de peste, o saramura, niste rapane sau chiar fructe de mare, preparate cu pricepere, pe toate le gasiti daca atunci cand veniti dinspre Constanta tineti ochii deschisi la volan (cum ne sfatuia prietena Madalina 😉 ) si dibuiti drumul. Dupa ce iesiti din 23 August si faceti stanga spre Olimp, trebuie sa fie imediat pe stanga… fiti cu bagare de seama si pofta buna 🙂

Etichete:

6 comentarii la “Cherhanaua 23, un inceput de normalitate” Subscribe

  1. Razvan 30/09/2009 at 16:29 #

    Pai trebuia sa mergi mai departe. Este o cherhana si mai retrasa spre plaja. Iti garantez ca va fi pe gustul tau. iarna la cherhanaua de care vorbesti tu este un frig de-ti sar maselele. Sper sa rezolve ceva….

    • Dollo 30/09/2009 at 20:57 #

      Unde mai departe, tot spre Olimp?

  2. Madalina 01/10/2009 at 03:26 #

    Omul Razvan are dreptate. Mai e una, unde cica ciorba e de mare senzatie.

    • Dollo 01/10/2009 at 12:49 #

      Bine ma ca stiti voi si tineti ascunsa "locatia" 😛

  3. Sabin 24/07/2012 at 15:00 #

    se cheamă „popasul pescarilor”, e exact pe plajă. se ajunge continuând drumul spre olimp până la prima aglomerație de case, după care faci stânga 😀

  4. george 29/06/2013 at 01:58 #

    in localul asta mancarea dureaza cam 2-3 ore plus ca vine si rece, asa ca daca veniti cu copii sa fie mancati, iar dupa ce servirea este completa va puteti trezi si cu alte feluri de mancare in nota

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.