Pentru ca sunt o romanca verde – desi multi dintre fanii mei ar putea jura ca stiu ei mai bine – am plecat si eu, din timp, la iarba verde. Inutil sa va explic de ce. Au facut altii inaintea mea breakingnews-uri cu asta. Si iata cum ii astepta, ieri, iarba verde din zona Piatra Neamt-Bicaz-Targu Neamt, pe oamenii muncii inarmati cu gratare, pet-uri pline, pungi si multa, multa pofta de distractie, nu-i asa?!
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
Trei săptămâni în Canada (I)
Toshiba, 2010-2026
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
De ce credem toate tâmpeniile…
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
Marius: Bafta la plimbare.A ajuns scump ca dracii Canada
...
Marius: Am citit, mi-a placut. Merg la episodul II acum :)...
Dollo: Toshiba a fost prima și ultima, cel puțin pentru...
Dollo: Da, probabil va rămâne o durere surdă acolo per...
Dan: Doamne, cat doare o astfel de pierdere !!
Pent...
Dollo: Da, nu am mai avut timp să ajungem și pe insulă...
Florin: Pe harta publicată rezultă că nici dvs n-ați t...
Stelian: Trei saptamini pentru o tara cit o Europa este put...
Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉
Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?
Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…
Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!
Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.
În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.
Frumoase locuri, frumoase imagini. Parcă aş fi acasă. Simt chiar şi mirosul florilor…