Pentru ca sunt o romanca verde – desi multi dintre fanii mei ar putea jura ca stiu ei mai bine – am plecat si eu, din timp, la iarba verde. Inutil sa va explic de ce. Au facut altii inaintea mea breakingnews-uri cu asta. Si iata cum ii astepta, ieri, iarba verde din zona Piatra Neamt-Bicaz-Targu Neamt, pe oamenii muncii inarmati cu gratare, pet-uri pline, pungi si multa, multa pofta de distractie, nu-i asa?!
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
De ce credem toate tâmpeniile…
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
Când relele lumii te ajung și-n paradis
Dollo: De, domnul Liiceanu o fi avut vreo variantă plăt...
mihai: "adică să-l fac să scrie naibii cum ar vorbi c...
cmv: O să ne numărăm pe degete ;)...
Dollo: Ha, ha, las că nici înainte de AI nu erau așa m...
cmv: Welcome back, Dollo!
Cică o să fii/m parte dint...
Basil: Doar un naiv mai poate crede că există vreo brum...
Jonas Vingegaard: Ultimul exemplu: PNL a votat legea ANI, iar Boloja...
Sanitarul: Pe mine mă uimește nivelul atât de coborât al ...
Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.
Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o
Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.
Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.
Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit
Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.
Frumoase locuri, frumoase imagini. Parcă aş fi acasă. Simt chiar şi mirosul florilor…