Pentru ca sunt o romanca verde – desi multi dintre fanii mei ar putea jura ca stiu ei mai bine – am plecat si eu, din timp, la iarba verde. Inutil sa va explic de ce. Au facut altii inaintea mea breakingnews-uri cu asta. Si iata cum ii astepta, ieri, iarba verde din zona Piatra Neamt-Bicaz-Targu Neamt, pe oamenii muncii inarmati cu gratare, pet-uri pline, pungi si multa, multa pofta de distractie, nu-i asa?!
Primul an de expat, realizări și perspective
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Valea Loarei și foștii ei bogați
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Anii și viața, după Annie Ernaux
Cu balonul în Normandia
Plajele și poveștile debarcării din Normandia (II)
George Orwell: Presupun că e o greșeală de transcriere faptul ...
Dollo: Eh, era o ironie acolo, Wizz are atâtea curse din...
Julian: Interesanta poveste explicativa asupra a cea ce es...
alina: Sărbători fericite! Poate e un lucru bun că în...
Om bun: Craciun fericit si La Multi Ani!...
cmv: Să ne trăiești, Dollo!...
Marius: Pentru învățarea limbii franceze poți încerca...
Radu: Frohe Weihnachten!
Joyeux noël!
Ușor nu este...
Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia
Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor
Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată
Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.
Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.
Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o
Frumoase locuri, frumoase imagini. Parcă aş fi acasă. Simt chiar şi mirosul florilor…