Seamana un pic cu garsoniera lui Dani (Otil) din Vitan, elementul comun fiind patul imens care, pe vremea baietului Ionica, odihnea toti membrii familiei Creanga. Pe a lui Otil am vizionat-o in pozele dintr-un tabloid. Pentru a lui Ionica am dat 3 lei ca s-o calc. Ba am eludat si afisul care spunea ca e 10 lei pozatul si filmatul. Adica ce, Otil si-o lasa pozata gratis, si Creanga e mai cu mot?
Humulestii, fosta mahala a Targului Neamt, e acuma un soi de cartier de casute linistite, cum intri in oras pe dreapta. Daca muma lui Stefan nu era acasa, Creanga e destul de bine amenajat in casa copilariei. Tot adresa de yahoo are si el, ca si Cetatea Neamtului, si tot fara traducere pentru eventualii turisti straini se arata. Muzeul tine tot de Consiliul Judetean Neamt, dar e completat fericit alaturi de o initiativa privata: pe maidanul de langa casa cineva a amenajat o curte plina cu personajele povestilor lui Creanga. Mai costa 1 leu ca sa le vezi, dar merita daca aveti copii.
In casa lui Creanga, mare cat o garsoniera, cum spuneam, se inghesuie in camera „de zi” divanul mare, cuptorul, masuta pitica si rotunda, razboiul de tesut si alte cateva ustensile utile gospodinelor prin casa. Baietul n-avea camera lui, dar cu siguranta nici n-avea nevoie de vreme ce toata batatura si imprejurimile ii stateau la picioare.
De pe panourile atarnate pe peretii holului afli despre copilaria lui Creanga, peripetiile lui pe la Seminar, cum s-a certat cu preotimea si a decis ca-i mai potrivit invatator decat slujitor al bisericii. Apoi despre relatia lui cu Eminescu si despre cat de minunat ii descriau talentul exegetii vremii, chiar daca asta nu l-a ajutat prea mult in viata.
Vizita nu dureaza mai mult de 15 minute, hai juma de ora daca vreti sa stati un pic la soare si pe batatura familiei Creanga. Urmatoarea destinatie, daca tot sunteti in zona, ar fi rezervatia de zimbri Dragos Voda, un pic mai sus de Targu Neamt, spre manastirea Neamtului.
