A murit fata cu parul de foc. Dumnezeu s-o ierte! Desi dupa cum bine stim Dumnezeul nostru national nu iarta un pacatos care decide ca nu mai are rabdare sa vada ce urmeaza si se sinucide. Asadar, femeia si-a luat soarta in maini. Bine, rau, numai ea stie ce si de ce a ales. Nici nu e greu, in Romania de azi, sa iei o asemenea decizie. Cel mai greu e, insa, sa suporti corul de bocitoare moderne care te insoteste la groapa, din sticla ecranului.
Ca ce buna a fost, ce artista minunata, ce mult a iubit ea aia, si aia, ce fericita era, cum a spus ea cu gura ei la interviu ca e fericita, si uite cum a doua zi n-a mai fost, si de ce, si mai ales ce trist ca noi, romanii sau omenirea (n-am inteles exact), redescoperim personalitatile abia dupa ce mor, si le pretuim cu ingratitudine. Da, toate astea le-a spus un tip dintr-o formatie, nu stiu care, la nu stiu ce post ce rula la magazinul de unde am cumparat eu paine.
Mi-e teama sa deschid televizorul in astfel de zile in care decide vreo nenorocire sa se intample. Cred ca daca m-as uita si in hubloul de la masina de spalat, si de acolo mi-ar vorbi vreun comentator de intamplare senzationala.
Ce sa zic, da, e trist ca un om care ar fi putut sa mai faca ceva cu viata lui ani buni de aici incolo a decis sa se opreasca. N-am fost fan Madalina Manole, dar mi se pare desantata toata tevatura asta care se face pe seama ei – ca de altfel de fiecare data cand mai moare cate un artist – de parca ceilalti oameni care mor zilnic sunt mai prejos, de categorie inferioara. Nu boceste nimeni ore intregi la televizor de mila oamenilor care mor cu zile de boli incurabile, din lipsa de tratament sau in accidente, nu se tanguie natiunea daca moare un „no name”, care poate o fi facut ceva la viata lui, dar se ingramadesc toti nevorbitii sa se vada la televizor, pe seama unei fapturi cu care poate n-au schimbat doua vorbe in ultima vreme.
Nu stiu de ce li se pare unora ca manifestarile de genul asta inseamna respect fata de decedat, sa te apuci sa-i descosi si etalezi pe ecran toate frustrarile acumulate in cei 43 de ani de viata, pe care cu siguranta n-a vrut sa i le afle nimeni, de vreme ce a facut gestul asta. Daca un om decide sa moara este pentru ca nu e multumit de viata lui, credeti ca ar fi multumit sa si-o vada apoi etalata in public? E ca si cand televiziunile lu peste ar da pe ecran imagini cu cadavrul cazut in baie sau unde o fi fost. Daca exista decenta de a nu da astfel de imagini, de ce naiba nu exista si in rest? Sau imaginile nu se dau doar pentru ca a fost cineva care nu i-a lasat sa filmeze acolo? 😀
Mda… asa e. Faza nasoala e ca suntem o natiune cu apetit pentru morbid. Daca ar avea imagini de la fata locului, chiar cu ea moarta in diferite ipostaze, sunt sigur ca toate televiziunile le-ar difuza. Nu numai OTV. TOATE.
Si ieri seara, si azi s-a intamplat sa fiu in metrou pe la ora 17. In ambele zile, majoritatea celor din jurul meu citeau in adevarul de seara cele mai noi informatii despre cazul asta. Apoi dezbateau intre ei de ziceai ca toti sunt detectivi conspirationisti. Si maine va fi la fel, dar probabil in weekend va incepe sa se stinga subiectul. Asta pana la urmatorul deces al unei vedete, cand iar nu mai gasesti o stire interesanta pentru ca toata presa o tine una si buna cu acelasi subiect.
M-ai spart cu cacofonia din al doilea alineat….. :))))))))))
Iar asta ma confuzeaza rau : "Mi-e teama sa deschid televizorul in astfel de zile in care decide vreo nenorocire sa se intample. " :)))))))))))
On-topic, at last…..
Nici mie nu mi-a placut de ea, iar despre muzica ei, n-a reusit sa depaseasca faza "Fetei dragi", tot acolo ramasese ! De un sindrom similar sufera si Oana Sarbu : tot la gloria "Liceenilor" a ramas…….
….."nu ma mai suport fizic….sunt un rebut"……spune multe despre framantarile ei interioare care nu mai aveau de-a face cu realitatea……
Acum e vara….trebuie sa manance si media asta o paine, nu ? Chiar daca e coliva….
In saptamana tristului eveniment, la vreo 2 zile dupa, ma plimbam pe Magheru cu un prieten si m-am oprit sa cumpar un brat de busuioc verde de la o tanti. Tocmai vazusem o geanta superba ea, dar oribila la pret si ii impartaseam amicului (ca sa nu mi le zic numai mie) argumente contra achizitionarii ei. In timp ce tanti sa caznea sa lege snopul de busuioc, spun "Draga, apoi era si din piele. Iti dai seama ca daca ploua si vedeam cateva pete de apa pe ea dupa cat ar fi costat, ma sinucideam." Moment in care tanti cu busuiocu' se rasuceste abrupt pe calcaie si ma apostrofeaza "Ca Madalina! Nu ziceti asa ca e pacat mare!" Mi-am inghitit pufnitura in ras si m-am tot intrebat mai tarziu ce ar fi spus tanti busuioc daca Madalina ramanea vie si relativ indiferenta mediei (atat cat a fost in timpul vietii).
Poate ca toti cautam avid motive sa-i judecam pe altii si sa ne dam cu parerea, ca-i prea anost sa te uiti numai la ale tale. Ca fiecare dintre noi are certitudinea "nu stie nimeni ce-i in sufletul meu" nu ne impiedica, iata, deloc sa fim perfect competenti a-i condamna pe ceilalti. Deh, atentia si constiinta face cu schimbu, catre dinauntru si catre dinafara.
Da, chiar ma intrebam azi cum de s-o fi stins fandoseala cu Madalina, de parca nici n-a fost. Acuma aud ca e exaltare pe tv-uri pe tema betisorului de urechi al lui Base. Cum e si viata asta…!
Incerc sa mi-l imaginez pe ORICARE dintre presedintii tarilor cu staif dand asemenea detalii presei. Nu-mi iese. Dar apoi, nici cu dragonii de mare ucigasi nu mi-e rusine. Ce vrei, probabil ca in media noastra s-a intarit convingerea ca omul trebuie sa mai auda / vada / citeasca si despre ORICE altceva decat taxe, impozite, fisc, finante, CRIZA & related.
Pai ar fi multe altele de auzit, muuult mai interesante. Dar e mai usor/ieftin sa faci „dezbateri” pe teme demne de interesul unei scari de bloc, stand in studio, decat sa iesi in lumea reala si sa vezi ce mai face natiunea cu adevarat