Abia m-am urcat si a sarit pe mine controloarea

Taxeișăn ză bilet, pliz, ca RATB si-a dat mana cu Jandarmeria si face filtre pe liniile cu numar mare de blatisti

Azi dimineata, in fata Mall-ului Vitan, era un desant de controlori RATB+o masina cu jandarmi. Ziceai ca sunt porniti sa starpeasca toti blatistii din mijloacele de transport in comun, nu alta. Scenariul era cam asa: controlorii misunau prin tramvaie/autobuze, ii prindeau pe aia fara bilet si-i aduceau de mana sau guler – dupa caz – pe infractori la masina jandarmilor. Astia le luau datele si le scriau proces verbal de contraventie. Treaba serioasa si mai ales organizata. Nu prea mergea sa zici ca te dai la pace cu „nasu” si-i platesti o spaga ca sa se faca ca n-a vazut. Interesant era sa vezi/auzi explicatiile pe care le dadeau blatistii. Total lipsite de imaginatie.

„Abia m-am urcat in autobuz si doamna a sarit pe mine sa-i dau biletul”, „N-am avut timp sa validez cardul ca a trebuit sa-l ajut pe un batran sa se aseze pe scaun”, ”tocmai urma sa validez cardul, dar controloarea a sarit pe mine”, si tot asa. Toti erau abia urcati si plini de bune intentii, dar nimerisera peste niste controloare hamesite care s-au aruncat hulpave asupra bietilor calatori si i-au adus in gheare la jandarmi. Asta mi-a amintit de o intamplare de acum cativa ani, despre care am scris aici, cu un „afacerez” care a mers cateva statii cu biletul infipt in taxator, iar cand a coborat si l-a extras de acolo, netaxat.

Nu vreau sa zic ca tabara controlorilor ar fi mai breaza, au si ei pacatele lor. De exemplu niciodata nu nimeresc intr-un autobuz/tramvai plin de tigani (si aici nu sunt rasista, dar ati vazut vreun tigan sa taxeze bilet?). Iar daca nimeresc nu se complica cu ei, pentru ca stiu ca nu ajung nicaieri. Cum il obligi pe tigan sa plateasca 150 de lei amenda in 48 de ore? De aceea cele mai sigure prazi sunt astia cu alura de oameni care au la ei si buletin si ceva bani. Pe urma mai e si faptul ca RATB nu e in stare sa-si imbunatateasca reteaua de vanzare de bilete/cartele. Am mers intr-un week-end, pe jos, un cartier intreg ca sa gasesc un chiosc deschis. Asta in timp ce lumea a descoperit automatele de vandut orice, noi inca ne mai impiedicam de drepturile vanzatorilor, care au si ei voie la week-end liber, nu?

Ce zice vocea RATB

Mihai Vladarau, puratorul de cuvant al RATB mi-a zis ca regia organizeaza de doua ori pe saptamana actiuni din astea cu jandarmeria, in special pe liniile cu procent mare de blatisti. 20% e procentul cel mai mare inregistrat in Bucuresti, zice Vladarau. Nu pe toate liniile, evident.

Tot Vladarau ne recomanda sa ne cumparam preventiv un „portofel electronic”, care odata incarcat cu o oarecare suma nu expira niciodata. Mai usor ar fi, i-am spus domnului Vladarau, sa investeasca primaria sau regia in niste automate de bilete. Mai ales pentru turistul care nu e obligat sa aiba portofel electronic cand se intampla sa viziteze orasul. Si uite asa am aflat ca saptamana viitoare RATB va instala primul  automat de bilete la Otopeni. E un inceput. Greu, pentru ca automatele alea ar fi scumpe, cica.  Pana atunci va sugerez sa „taxeișăn ză bilet” ca jandarmeria e vigilenta.

Etichete: , ,

3 comentarii la “Abia m-am urcat si a sarit pe mine controloarea” Subscribe

  1. Gilbert 07/08/2010 at 12:55 #

    La capitolul ăsta, eu unul nu pot să cârcotesc sau să mă plâng: transportul e de nota 10.

    Automatul de tichete e "plantat" chiar în autobuz, lângă şofer. Când urci, validezi tichetul sub ochii vigilenţi ai şoferului sau zvârli monezile într-o pâlnie şi-şi iese tichetul gata validat. N-ai tichet valid, nu te lasă să urci. Comentezi? Nu-i nimic: şoferul refuză să plece. Insişti? Faci scandal? Ameninţi şoferul? Nici-o problemă: în maxim 5 minute te dai jos cu cătuşe la mâini, că nu durează mai mult până vin cei de la "security"…

  2. VAXXi 01/03/2012 at 19:55 #

    Ha, foarte tare. Și SF. Metoda de care zice Gilbert sus am văzut-o și eu, dar într-o țară unde autobuzele merg pe banda lor proprie neîncălcată de nimeni, au orar afișat în stație și-l respectă. În plus, probabil și oamenii ăia au bunul simț să se miște repede la „bariera șoferului”; la cum se stă prin stațiile noastre, stai juma’ de oră ca să-mbarci o stație.

    Apropo de autobuz și RATB, nu am văzut nici acum un automat de bilete la Otopeni. În schimb, este o gheretă cu o tanti care nu vorbește … decât româna. Într-un aeroport internațional, să n-ai habar de engleză ? la o sosire am stat vreo 30 de minute timp în care am făcut muncă neplătită explicând turiștilor cum stă treaba cu RATB-ul, să vezi ce li se lumina privirea când auzeau explicații inteligibile în loc de tanti care avea impresia că dacă vorbește mai tare în română va fi înțeleasă și de-un biet chinez 😀

  3. Matronul 04/03/2012 at 12:54 #

    nu e altceva decat reflexia Romaniei la un nivel micro. un fractal daca vrei. nu-i stres, ne auzim peste 100 de ani daca mai traim si cred ca nu se va fi schimbat mare lucru. poate doar tehnologia.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.