Scoala româneasca produce de zece ori mai mulţi teologi decât în 1989 (V)

România are peste 17.000 de preoţi şi aproape 20.000 de angajaţi neclericali (ţârcovnici, lumânărese), care au primit în 2008 salarii de la stat în valoare de aproximativ 50 de milioane de euro, iar anul acesta suma aproape s-a dublat. În facultăţile de teologie din toată ţara îşi aşteaptă, an de an, rândul la o parohie sau un loc pe piaţa muncii religioase 10.000 de studenţi, de zece ori mai mulţi decât în 1989.

Dollores Benezic, serial publicat în 2010 în Evenimentul zilei

România are peste 17.000 de preoţi şi aproape 20.000 de angajaţi neclericali (ţârcovnici, lumânărese), care au primit în 2008 salarii de la stat în valoare de aproximativ 50 de milioane de euro, iar anul acesta suma aproape s-a dublat. În facultăţile de teologie din toată ţara îşi aşteaptă, an de an, rândul la o parohie sau un loc pe piaţa muncii religioase 10.000 de studenţi, de zece ori mai mulţi decât în 1989. Cei mai mulţi dintre ei nu au suficient …har ca să obţină o parohie, aşa că devin profesori de religie sau de alte materii în învăţământul românesc, alţii intră pe piaţa muncii practicând diverse alte meserii. Aproape toţi, însă păstrează în geantă gândul la patrafirul de preot, aşa că, cel puţin în primii ani în câmpul muncii încearcă să strângă bani pentru “cumpărarea” unei parohii.

Biserica umflă cifrele de şcolarizare

În ciuda declaraţiei de delimitare a părintelui Constantin Stoica – “Biserica nu e obligată să le ofere loc de muncă la toţi absolvenţii” – o cifră de şcolarizare atât de mare în domeniul teologic nu poate decât să pună presiune pe biserică, pentru construirea a cât mai multe locaşe de cult, şi să genereze corupţie în sânul acesteia. Pe de altă parte, BOR este cea care aprobă, an de an, cifra de şcolarizare la nivel deţară, conform unei legii din 1998. Aceasta prevede o dublă subordonare a facultăţilor de teologie, faţă de stat şi faţă de BOR, şi că fiecare universitate trebuie să stabilească de comun acord cu Patriarhia cifra de şcolarizare la teologie. De asemenea BOR îsi dă binecuvântarea şi pentru numirea conducerilor facultăţilor teologice, în afara acestei aprobări sacre nefiind posibilă accederea în ierarhia instituţiilor de învăţământ.

Acest lucru e infirmat de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, dar confirmat de un secretar de stat din cadrul Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) care a dorit, ca şi alţi oficiali cu care am discutat pe acest subiect, să rămână anonim, ca sa nu aibă probleme: “Biserica a insistat an de an, în ultimii 10-15 ani, să crească cifra de şcolarizare. Interesul  BOR s-a îndreptat în ultimii ani către diferite specializări, inventând tot felul de duble specializări inexistente, care nu au nicio legătură cu piaţa muncii, deoarece şi biserica îşi dă seama că nu poate umfla prea mult cifra de şcolarizare strict pentru preoţi. Nu e niciun mesaj de la Dumnezeu în asta, ci pur şi simplu totul vine din vecinătatera intereselor financiare ale bisericii”. Acelaşi oficial din MEC susţine că: “În urmă cu vreo zece ani, un fost secretar de stat din minister a încercat să aibă o discuţie raţională cu oficialii BOR, întrebând de ce e nevoie de o cifră de şcolarizare dublă la acea vreme pentru preoţi. Reacţia celor de la Patriarhie a fost foarte dură, iar la scurtă vreme secretarul de stat n-a mai rămas în minister. Nu ştiu dacă neapărat legat de acest subiect, dar de atunci nimeni n-a mai pus întrebări la Patriarhie”.

 Patru institute teologice în 1989, peste 30 de facultăţi în 2009

În ciuda imaginii destul de şifonate cu care biserica ortodoxă a ieşit din comunism, fiind acuzată ca şi alte surori est-europene de colaboraţionism cu regimul totalitar, BOR a reuşit încă din în 1991 să facă alianţe cu noul regim şi să repună învăţământul teologic pe noi baze, finanţat de stat. Un raport elaborat de Fundaţia Solidaritate pentru Libertatea de Conştiinţă, care urmează să fie publicat în aceste zile, face o radiografie amănunţită a sistemului de învăţământ teologic din România şi modul în care el este finaţat de stat, dar controlat de Biserica Ortodoxă Română.

Conform acestui studiu, un protocol încheiat între BOR şi stat în 1991 a dus la trecerea în învăţământul de stat a tuturor şolilor de teologie de la acea dată. Nu erau multe, însă curând aveau să se înmulţească spectaculos: “În România au supravieţuit, în perioada comunistă, doar patru institute teologice: două ortodoxe (la Bucureşti şiSibiu), unul catolic (laIaşi) şi unul protestant (la Cluj), care pregătea clerici pentru bisericile reformate, evanghelice şi unitariene. În 1980, cele patru institute înmatriculau 1.142 studenţi, dintre care 1.097 studiau la cele două institute teologice ortodoxe”.

Azi avem 30 de facultăţi de teologie (şi peste 10.000 de studenţi), 11 dintre ele fiind ortodoxe, după cum admite în raportul de activitate pe 2008 chiar Patriarhul Daniel: “34 seminarii teologice ortodoxe liceale cu două specializări – Teologie Pastorală şi Teologie Patrimoniu, 4 licee teologice ortodoxe şi 3 licee pedagogice cu clase de profil teologic, în care au fost şcolarizaţi 6.166 elevi. Şcolile de cântăreţi bisericeşti sunt în număr de 8, şcolarizând 322 de elevi. În cadrul tuturor acestor unităţi de învăţământ îşi desfăşoară activitatea didactică 817 profesori. Învăţământul teologic ortodox superior este foarte necesar Bisericii şi societăţii noastre, fiind reprezentat prin 11 facultăţi de teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi. În anul universitar 2007-2008, au fost şcolarizaţi 8.800 studenţi, 2.154 masteranzi şi 334 doctoranzi, dintre care 41 au obţinut titlul de Doctor în Teologie în anul 2008. Cifra generală de şcolarizare, în cadrul învăţământului teologic universitar, este de 10.954 studenţi”.

Conform Institutului Naţional de Statistică, numărul studenţilor teologi este azi mai mare de 4-5 ori faţă de numărul studenţilor de la filosofie, sau faţă de cei de la ştiinţe politice. Îi întrece în creştere numai numărul studenţilor la drept, care a cunoscut o înmulţire de peste 20 de ori din 1990 până acum.

Câte facultăţi de teologie sunt în România

Facultăţi de teologie ortodoxă există, în prezent, la Universităţile din Alba Iulia, Arad, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Piteşti, Sibiu şi Târgovişte. Departamente de teologie ortodoxă se găsesc la Facultatea de Litere a Universităţii de Nord (Baia Mare), Facultatea de Litere şi Teologie a Universităţii Dunărea de Jos (Galaţi), Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative a Universităţii Eftimie Murgu (Reşiţa) şi Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest (Timişoara).

Facultăţi de Teologie Romano-Catolică funcţionează în cadrul Universităţii Bucureşti (UB), al Universităţii A.I. Cuza din Iaşi (UAIC) şi al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj. Universitatea din urmă are şi o Facultate – distinctă şi mai veche – de Teologie Greco-Catolică. De altfel, UBB deţine „recordul de ecumenism” în materie de facultăţi de teologie, cu o a patra asemenea subunitate, de confesiune reformată. În universitatea de stat din capitală funcţionează, pe lângă facultăţile de teologie ortodoxă şi romano-catolică, o Facultate de Teologie Baptistă, cu două specializări (teologie – asistenţă socială şi teologie didactică). La Universitatea din Oradea, de specializarea teologie baptistă didactică se ocupă Facultatea de Litere. Facultatea de Ştiinţe Umaniste şi Sociale a Universităţii Aurel Vlaicu (Arad) are o specializare în teologie didactică penticostală. La Universitatea de Nord din Baia Mare Facultatea de Teologie oferă – pe lângă specializările de teologie ortodoxă amintite anterior – două specializări teologice greco-catolice. În fine, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu are un Departament recent înfiinţat de Teologie Protestantă (cu o specializare unică în teologie pastorală protestantă).

Mai specială în contextul academic românesc se arată Universitatea Emanuel din Oradea (UEO). O universitate privată cu afiliere baptistă înfiinţată încă din anii nouăzeci, UEO oferă, în afară de teologia baptistă şi de alte câteva specializări comune în domeniul de studiu „teologie”, şi o diplomă de management. Celelalte instituţii private acreditate care propun specializări teologice sunt Institutul Teologic Romano-Catolic, Institutul Teologic Penticostal şi Institutul Teologic Baptist, toate trei din Bucureşti, alături de Institutul Teologic Romano-Catolic de la Alba Iulia. În fine, printre cele peste 10 specializări de la Universitatea Creştină Partium din Oradea – ruptă, la mijlocul anilor nouăzeci, din Institutul Teologic Reformat clujean – se numără şi teologia pastorală reformată.

În afară de instituţiile de învăţământ superior acreditate de mai sus, există în România mai multe institute teologice autorizate provizoriu: Institutul Teologic Adventist (Cernica), Institutul Teologic Protestant (Cluj), Institutul Teologic Romano-Catolic (Iaşi), Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan (Roman), Institutul Teologic Creştin după Evanghelie Timotheus (Bucureşti). În ciuda numelui său, prima dintre instituţii este mai curând o mică universitate confesională, cu mai multe programe şi specializări (două specializări teologice, asistenţă socială, pedagogie, limba română şi limbi străine).

 Cine n-are bani de parohie, se mulţumeşte cu catedra

În acelaşi an în care Ministerul Învăţământului şi BOR au semnat Protocolul privind trecerea institutelor teologice în universităţi – 1991 -, cele două instituţii au pecetluit un alt document, prin care educaţia moral-religioasă devenea formal materie în învăţământul preuniversitar. Asta se întâmplă şi cu ajutorul numeroşilor absolvenţi de duble specializări: teologie-asistenţă socială, teologie-limbi străine, teologie-geografie etc. Dacă nu-şi găsesc o parohie sau un loc în învăţământul religios, absolvenţii cu dublă specializare ajung să predea româna sau alte limbi străine, făcând însă în secundar elevilor lor şi o educaţie moral-religioasă ortodoxă, ceea ce contravene principiilor statului laic, în care fiecare cetăţean e liber să aleagă ce religie doreşte, dacă doreşte.

Raportul FSLC explică astfel situaţia: “În învăţământul preuniversitar, presiunea pentru predarea religiei confesionale este un efect direct al numărului mare de viitori teologi înmatriculaţi de universităţi. Invadarea spaţiului public de locaşuri de cult ortodoxe, dar şi corupţia din Biserică, sunt direct legate de producţia de teologi ortodocşi care depăşeşte oferta de pe piaţa de muncă. Deseori posesori ai unei specializări secundare (în asistenţă socială, limbi străine, filologie, istorie, geografie sau filozofie), teologii intră apoi în administraţia publică sau în învăţământul de stat. Cu toate acestea, numărul teologilor creşte în anumite universităţi, ascultând nu de logica pieţei, ci de cea a intereselor facultăţilor de teologie şi a bisericilor care le controlează”.

 Michael Shermer: “Nu amestecaţi religia cu şcoala”

Societatea românească a fost scindată în ultimii ani de discuţiile pro şi contra religiei în şcoli. Aceasta este în teorie o disciplină facultativă, dar în realitate retragerea unui copil de la ora de religie implică prea multă tevatură. Aşa că părinţii se lasă păgubaşi, iar copiii învaţă la şcoală că ortodoxia este adevărata religie, că alte culte sunt de multe ori “sectare”, că munca în zilele de duminică te face păcătos, la fel cum multe alte cuceriri ale ştiinţei sunt catalogate drept păcate. Chiar prezenţa icoanelor, care au înlocuit portretul tovarăşului Ceauşescu în toate sălile de clasă sau în instituţiile publice, a fost atacată în justiţie cu un oarecare iluzoriu succes. În realitate, niciun oficial al statului nu îndrăzneşţe să aplice legea care prevede separarea clară dintre religie şi stat.

Michael Shermer, un cunoscut evoluţionionist care a ţinut de curând câteva conferinţe în România despre designul inteligent, a fost interpelat de mai multe voci care l-au întrebat cum comentează amestecul puternic al religiei în societatea românească, mai ales la nivel educaţional. Shermer a spus că pentru orice societate care are această dilemă, „Răspunsul constă în educaţie, îndeosebi educaţie ştiinţifică. Guvernul nu trebuie să se amestece în sectorul religiei, iar religiile nu ar trebui să primească bani publici sau sprijin public de orice fel. Copiii sunt prea tineri să înţeleagă marile probleme filosofice sau teologice, precum existenţa lui Dumnezeu, liberul arbitru versus determinism etc. Şi în orice caz, ei vor doar să fie copii şi să crească distrându-se. Aşa că statul nu ar trebui să impună religia asupra oamenilor, iar părinţii nu trebuie să-şi tulbure copiii cu asemenea probleme până când aceştia ajung la adolescenţa târzie”.

Shermer şi-a concluzionat discursul pentru România astfel: „România trebuie să-şi modernizeze urgent educaţia ştinţifică şi cel mai important, să se delimiteze de afacerile religioase. Dacă vrei religie trebuie să mergi la biserică, dacă vrei educaţie trebuie să mergi la şcoală. Nu amestecaţi religia cu şcoala. România va rămâne pentru totdeauna într-o existenţă medievală ca o pseudo-teocraţie cu îndoctrinări religioase similare cu cele cu care erau îndoctrinaţi studenţii cu secole în urmă, înainte de dezvoltarea ştiinţei”.

 Două milioane de euro pentru lumânăresele din Bucureşti

Dacă la nivel individual salariul se vede mic – “preoţii au cele mai mici salarii din România”, după cum explică preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei – la nivel de buget general sumele nu sunt de neglijat. Bugetul pentru salariile preoţilor a fost secţiunea care a crescut cel mai mult în acest an de criză, când guvernul a vorbit despre restructurări, îngheţări de salarii, concedii forţate pentru celelalte categorii de bugetari. În anul 2007 acest buget a fost de 152.134.000 RON, în 2008 a fost de 186.818.000 RON şi a ajuns în 2009 la suma record de 280.675.000 RON (aproape 70 de milioane Euro). E vorba numai de salariile preoţilor, asigurate din bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor. La aceste sume se adaugă în fiecare judeţ, de la bugetele locale, sume cuprinse între un milion (într-un judeţ mic) şi peste nouă milioane de lei (în Bucureşti), bani pentru parsonalul neclerical.

Un raport elaborat anul trecut de APADOR CH subliniază nebuloasa în care se află numărul peroţilor plătiţi de stat. Conform statisticilor date de Ministerul Culturii şi Cultelor ar fi numai: 13.522 posturi – pentru Cultul Ortodox; 755 posturi – pentru Cultul Romano Catolic; 524 posturi – Cultul Greco-Catolic; 779 posturi –  Cultul Reformat – şi alte culte – 674 posturi.

Numai în privinţa numărului de preoţi ortodocşi MCC e contrazis chiar de Preafericitul Daniel, care spune că în 2008 BOR avrea 14.537 preoţi şi diaconi, cu o mie mai mulţi decât ştia ministerul care-i plătea.

Acelaşi lucru e valabil şi în cazul personalului neclerical, care numai anul acesta şi-a dublat numărul în mai multe judeţe, prin voinţa aceloraşi parlamentari care au decis să aloce mai mulţi bani pentru biserici.

Raportul Apador CH spune că potrivit legii bugetului de stat din 2007, consiliile locale au finanţat 18.750 posturi pentru personalul neclerical, iar în anul 2008 – 18.941 posturi. Numărul acestora azi tinde către 20.000.

Raportul Apador-CH susţine că “sumele prevăzute pentru această categorie de cheltuieli în 2008 variază între 1.000 mii lei (Consiliul Judeţean Brăila) şi 6.300 mii lei (Consiliul General al Municipiului Bucureşti). Majoritatea sumelor prevăzute în bugete se situează între 1.500 şi 2.000 mii lei (Consiliul Judeţean Tulcea, Consiliul Judeţean Vaslui)”.

Pentru 2009, însă, suma alocată de Consiliul general pentru Bucureşti a crescut la 9,2 milioane de lei, adică aproape 2 milioane de euro.

 Patriarhul, un fel de al doilea premier

Salarizarea preoţilor se face în funcţie de gradele profesionale, iar ierarhii cu funcţii de conducere sunt asimilaţi deverselor categorii de demnitari publici.

Pe locul I în ierarhie se află funcţia de patriarh, pe locul doi cea de mitropolit, pe locul trei cele de arhiepiscop, şef rabin, muftiu, episcop-şef de cult, pe locul patru funcţiile de episcop, preşedinte uniune, primdelegat, episcop vicar patriarhal, iar pe locul cinci cele de episcop vicar, episcop coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar.

Conform ultimei forme a legii salarizării personalului bugetar, pentru care Guvernu şi-a asumat răspunderea în Parlament, salariul cel mai mare la nivel de culte este încasat de Patriarhul Daniel, care este încadrat pe o funcţie de deminitate echivalentă ca salarizare cu cea de premier al statului – 8.000 de lei lunar.

Pentru celelalte categorii de preoţi salariile sunt următoarele: preot cu studii superioare gradul I – 1.260 – 1.590 lei, definitiv – 1.080 – 1.320 lei (salarii comparabile cu cele ale profesorilor şi medicilor), debutant – 1.050 lei. Preoţii cu studii medii gradul I – 870 – 1.110 lei, definitiv – 780 – 1.020 lei.

Arhiepiscopii, sefii de cult (mitropolit, episcop, muftiu, şef rabin, preşedinte uniune) – 6.480 lei. Un episcop primeşte  6.120 lei, iar un episcop-vicar şi un arhiereu-vicar – 5.880 lei.

Preoţii sunt liberi să-şi completeze veniturile din sumele strânse de la credincioşi, după ce biserica îsi plăteşte datoriile către episcopiile de care aparţin. Aceste sume scapă, însă oricărui control, deoarece nimeni nu poate şti exact câţi bani se strâng la cutia milei, şi ce tarife practică fiecare preot pentru slujirea la o nuntă, o înmormântare, un botez etc.

Epilog:

După ce v-am prezentat, în ultimele cinci zile, un tablou sumar al expansiuni bisericii în societatea românească, reafirmăm ideea că acest demers a fost unul strict jurnalistic, de informare, şi nu a avut intenţia de a ofensa niciunul dintre cultele acceptate in România sau pe credincioşii acestora. De asemenea, considerăm normal să prezentăm şi punctele de vedere ale acelei părţi a societăţii care condamnă finanţarea religiei de către stat, cere schimbarea politicii statului faţă de culte si doreşte delimitarea strictă a celor două entităţi. Au rămas nescrise multe din aspectele ce privesc finanţarea cultelor şi intervenţiile acestora în societate, parte din cauza unor persoane politice şi chiar religioase cărora le-a fost frică să-şi asume public convingerile, parte din cauza lipsei de transparenţă a afacerilor derulate de biserică.

episodul 1: Parteneriatul politică-biserică, o afacere prosperă de 20 de ani

episodul 2:  Biserica se ceartă cu enoriaşii pe un părculeţ din Bucureşti

episodul 3:  România după 1989: o biserică ctitorită la două zile

episodul 4: Cruce pe domeniul public: 12 hectare din Bucureşti, donate bisericii

 

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.