Asta seara am asistat la un schimb incredibil de replici intre Emil Boc, premierul Romaniei, si Mihai Radulescu, prezentatorul stirilor TVR. Radulescu l-a intrebat de cateva ori pe Boc ce se va intampla daca functionarii publici de la finante vor continua greva, iar Boc i-a raspuns, aburindu-l, cu alte intrebari. Pentru ca Radulescu insista, Boc si-a pierdut rabdarea si l-a intrebat pe ziarist: „Dar ce, parca sunteti Realitatea sau Antena, nu postul public de televiziune!”. O secunda socat de situatie, Radulescu s-a repliat si i-a raspuns ca e doar un ziarist care incearca sa afle raspunsul la o intrebare.
Boc fusese invitat la „Tema zilei”, o emisiune de 15 minute care se difuzeaza in direct, zilnic dupa jurnalul de stiri de la ora 20.00 si in care se dezbate o tema de actualitate. De data asta tema era greva functionarilor de la finante, care cereau sporuri la fel ca alti colegi de-ai lor din alte ministere. Boc a explicat initial ca aceste cerinte sunt din categoria „nesimtite”, atata vreme cat sunt facute intr-o perioada de recesiune, invocand brusc grija fata de celelalte categorii profesionale vaduvite de bani, cum ar fi profesorii si doctorii. Apoi a ramas fara argumente si a inceput sa bage gargara politica, ridicandu-si in slavi guvernul si masurile pe care le semneaza el insusi.
Radulescu a pus intrebari de bun simt, de genul: ce se va intampla daca greva continua?, isi permite tara sa piarda incasarile zilnice pe care acesti functionari nu le fac?, e adevarat ce au aflat grevistii, cum ca in alte ministere totusi se platesc sporuri? etc. La niciuna din intrebari Boc n-a avut raspuns, in schimb s-a enervat si l-a injurat pe ziarist de Realitatea si Antena.
Pana la urma daca l-a vazut asa decis sa-si piarda cumpatul, Radulescu a vrut sa incheie discutia, mai ales ca expirase timpul. Cand sa-i multumeasca invitatului, ce credeti ca zice Boc?
– Pai cum, gata? Am venit pentru cinci teme si discutam doar de greva asta?
Radulescu, socat!
– Asa a fost convenit acest interviu, in formatul emisiunii… 15 minute…
Cum dracu sa-i tai microfonul premierului, cand s-a atasat asa tare de el?
– Pai cum, ca sunt atatea teme de interes, si pe dumneavoastra va intereseaza doar greva. Sa discutam despre faptul ca ieri Guvernul si-a asumat raspunderea pe legea educatiei, una dintre cele mai importante… bla, bla, bla. Boc era de neoprit. Radulescu se uita pierdut spre regie. La un moment dat ii zice lui Boc ceva de genul:
– Haideti, daca tot sunteti aici, spuneti…
Pana la urma s-a mai obtinut un minut, dar penibilul deja ocupase tot ecranul si toti timpii din lume. La final Radulescu i-a multumit lui Boc si telespectatorilor, cu speranta „ca aceasta emisiune vi s-a parut interesanta!”. Deja devin mult prea interesante emisiunile de la TVR 🙂
Nu stiu ce/daca i se va intampla ceva lui Radulescu dupa chestia asta. Dar daca i se trage de la asa ceva, nu pot decat sa le dau dreptate televiziunilor mogulilor, desi nu sunt fanul lor. Astia care ajung la putere nu mai stiu sa raspunda la intrebari, ci doar la buzele lipite pe cur.
Dollo, bag de seamă că tu ai început să încasezi bani de la moguli, de te tot iei de Boc… 😀
Gilbert- Aseara Boc mi-a devenit brusc „simpatic” 😉
Ha ha ha, Dollo, nu ma uit la televiziuni romanesti ca traiesc pe plaiuri straine, dar ai descris atit de misto situatia, ca parca as fi vazut-o cu ochii mei. In plus, desi e tragica, ai facut-o extrem de comica.
Asta e, romanii au o abilitate extraordinara de a face haz de necaz..
Xanaxdu – se zice ca doar atat ne-a mai ramas, hazul de necaz… ce chestie, parca am mai auzit asta candva, prin 89 🙂
Am prins si eu momentul la TV si nu-mi venea sa-mi cred ochilor si urechilor! de cand au astia impresia ca tara cu televiziuni cu tot ar trebui sa se transforme in plantatia lor? ma rog, ei pot sa incerce, da' noi putem sa nu le dam voie, nu? cred ca avem mai multe parghii acum decat inainte de '89, nu doar hazul de necaz. m-am cam saturat de atitudinea asta mioritica de resemnare. daca nu-i convine TVR-ul sa se duca la B 1 si sa raspunda acolo la intrebarile de genul "nu-i asa ca…?". credeam ca Nastase era punctul culminant in dorinta de a ingenunchia televiziunile, dar asta micu' a lu Base' nu are limite, tupeu maxim! am zis maxim!
Exact asta e si senzatia mea, ca faza asta cu hazul de necaz a ajuns la cotele dinainte de '89. Ma pune pe ginduri chestia asta
Contextul e asta: acum e saptamina filmului romanesc la Budapesta. Cu ocazia asta am vazut, in ordine, Amintirile din Epoca de Aur I si II, precum si Felicia inainte de toate (Recomand calduros cui nu l-a vazut – exceptional!)
Eh, si pe masura ce le vedeam, m-a apucat mila de neamul asta: am trecut de la observatia inlacrimata 'in ce hal am trait' la 'in ce hal traim' (bine, e un fel de-a zice, ca eu am sters-o englezeste din tara, dar asta nu inseamna ca nu ma afecteaza ce-i pe-acolo).
Tristetea e ca, pe vremea lui Ceausescu traiam cu speranta secreta ca o sa moara el intr-o zi si om ajunge si noi tiris-grapis la capitalism. Acum sintem in capitalism, si nu mai poti avea speranta secreta ca vor muri toti care 'sug singele boborului'. In plus, ce e tragic daca vezi filmele astea e ca ii recunosti pe toti aia care erau activistii de partid ceausisti cum acum s-au transformat in lingaii sistemului pluripartid de acum. Nu, si nu e chestie de virsta – unii erau foarte tineri in '89. E pur si simplu chestie de personalitate gaunoasa, coruptibila, pusa pe capatuire, smenuire, lingatorie, putere, avere, influenta. Si mai e generatia aia mai in virsta (parintii nostri), care au obsesia conformismului – le trebuie musai cineva care sa le zica ce e bine si rau, in ce sa creada si in ce nu. Acest cineva se afla de obicei in televizor, fie ca e Antena, Realitate sau TVR.
Asa ca omului cumsecade ce i-a mai ramas? Speranta in capitalism s-a dus pe apa Simbetei, puterea democratiei e apa de ploaie in Ro. Asa ca ai de ales intre a pleca din tara, a incerca si tu sa te procopsesti prin pile, cunostinte, relatii, a invata/munci pe rupte ca sa apuci un post bun, sau a face haz de necaz
Pai daca ma gindesc bine, exact astea erau optiunile si inainte de '89, doar ca atunci se 'fugea' din tara, se invata pentru 'repartie', inrolarea in partid era obigatorie pentru un post bun, doar hazul de necaz era acelasi…
A nu se intelege ca spun ca 'era mai bine inainte'. Ce spun e ca ne apropiem cu pasi repezi de 'cum era inainte', doar ca intr-o versiune poleita cu 'libertate': frigul si foamea incep sa se faca simtite, incompetenta e la putere, iar televiziunea indoctrineaza. Drept e ca inca nu ne e frica sa spunem ce gindim.
In completare la ideea anterioara: un prieten de familie (Holcaust survivor, care a vazut multe la viata lui) a emis acum citiva ani urmatorul panseu: "ce n-a reusit sa realizeze comunismul, uniformizarea, o reuseste cu succes capitalismul si globalizarea": toti ne imbracam si incaltam la fel (aceleasi firme vind haine in toata lumea), avem si ne dorim aceleasi masini, ne luam ideile de la televizor".
Xanaxdu – cateodata am impresia ca si globalizarea ar fi un lucru mai bun pentru noi, decat … nimic.
Dumnezero – cum spunea si Radulescu, sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit. Si cum tot isi dau demisia din Realitatea o gramada de „valori” va fi destul peste in balta …
'repartitie' trebuia sa fie mai sus
Sunt curios cate luni mai are Radulescu la TVR…