La ce altceva mai sunteți bun, domnule Llosa?

Un interviu interesant la TVR, cu Mario Vargas Llosa și o ziaristă curajoasă ;)

U n interviu scurt și plăcut cu Mario Vargas Llosa, la TVR aseară. Interlocutoarea, Mirela Nagâț, o frumoasă brunetă îmbrăcată în roșu, îl întreabă în final pe scriitor ceva ce trebuie să fi necesitat ceva curaj:

– La decernarea premiului Nobel pentru literatură ați spus că soția dumneavoastră vă spune adesea: Mario, nu ești bun la nimic în afară de scris. Dar nu cred așa ceva. Deci, la ce altceva mai sunteți bun, domnule Llosa, în afară de scris?

Nu știu dacă numai eu m-am gândit la prostii la momentul respectiv, dar ceva îmi spune că orice bărbat, indiferent de vârstă, întrebat de o femeie frumoasă „la ce altceva mai ești bun?”, ar avea în cap și alte răspunsuri decât … sunt pasionat de pictură, muzică… 😉

Oricum, interviul a fost drăguț, Llosa zice niște chestii de bun simț în el, iar duduia Nagâț e chiar bună. Profesional vorbind. E o plăcere să văd că TVR are câțiva ziariști mișto.

Etichete: , , ,

2 comentarii la “La ce altceva mai sunteți bun, domnule Llosa?” Subscribe

  1. Xanaxdoo 29/05/2013 at 16:11 #

    De crezi, de nu, dar citind titlul postarii asteia, si apoi primele paragrafe, eu chiar incepusem sa imi framint creierii, ca oare ce o fi raspuns Llosa, sau oare ce as raspunde eu (daca as fi asa de buna in ceva, incit sa fiu intrebata la ce altceva sint buna, in afara de acel ceva in care sint deja foarte buna). Dar, nici o clipa nu m-am gindit la „prostii”. Poate ca nu stiu eu prea bine psihologia barbatilor, dar refuz sa cred ca orice barbat se gindeste mereu la sex, chiar si in postura de a fi intervievat la o televiziune nationala de o bruneta frumoasa. Si chiar daca pe mine m-ar intervieva Colin Farrel (sau Colin Firth, sau Clive Owen, depinde care e disponibil si capabil sa ia un interviu) la ce mai sint buna in afara ce acel ceva la care sint foarte buna, probabil m-as gindi pragmatic la diverse chestii, si nu as vedea chestia asta ca pe o intrebare curajoasa, ci doar ca pe o intrebare care ma pune pe ginduri – oare mai sint buna si la altceva? Probabil ca Llosa s-a resemnat ca e doar bun la scris. La urma urmei, cind ai premiul Nobel in ceva, cred ca nu mai trebuie sa iti bati capul ca ai mai putea fi bun si in altceva si ti-ai ratat destinul 🙂

    • Dollo 29/05/2013 at 16:16 #

      Soro, una dintre noi nu mai are simțul umorului de câteva postări încoace 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia