Ceasu rău, pisica neagră

Acuma stă înfișurată într-un tricou, în poala mea, și-mi transmite vibrațiile torsului ei liniștit în burtă. Are 500 de grame, e neagră tuci, miorlăie de parcă s-ar fi sfârșit lumea, are gheare albe și lungi care-i ies din negrul lăbuțelor precum dinții strălucitori ai negrilor într-un zâmbet. Nu știu ce nume să-i dau, dar doctorița veterinară când a văzut-o i-a zis Somalia. Când a început să strănute și să-i curgă și mucii a devenit Auschwitz. A, și e fetiță.

Azi, 13 decembrie, am adoptat-o oficial. Stătea ghemuită pe marginea șoselei, lângă un șantier din cartier. Când am văzut-o cum miorlăia și dârdâia am luat-o în brațe. Era plina de nisip. Muncitorii de la șantier mi-au strigat s-o iau acasă, că o calcă mașinile acolo, și nici nu vrea să mănânce. „Noi i-am dat salam, dar nu vrea, o să moară de foame dacă n-o ia cineva!”, mi-a strigat un nene care punea niște dale de beton la intrarea în blocul tocmai finisat.

Am luat-o, am plimbat-o până la poștă unde aveam treabă, am adus-o acasă și i-am dat niște lapte. A lipăit de două ori cu limba prin el și n-a mai vrut. S-a așezat pe laptop, în zona unde procesorul încălzește carcasa, și de câte ori am încercat să-i fac poză m-a refuzat cu încăpățânare. Cred că nu vrea să rămână dovezi ale imaginii ei șifonate de acum.

După vreo jumătate de oră am dus-o la doctor. A încasat direct trei injecții în curul slăbănog, a protestat, a strănutat. I s-au șters urechile, și a primit o punguță de mâncare de pisici pe bază de pește, care cică ar trebui să-i placă.

Pentru că e răcită cobză, o să mai sufere câteva zile niște injecții. Așa că n-ar fi drept pentru cariera ei viitoare sa-i dăm de acum un nume care s-o discrimineze. Mă gândesc că la un moment dat se va împlini și ea, și n-o să-i pice bine s-o strige copiii pe stradă Somalia. Voi ce ziceți? Aștept sugestii.

Ziua a doua:

Tags: pisici, Toshiba