După ce am făcut un soi de vineri noapte albă cu vin roşu, într-o cârciumă de lângă hotel – care se cheamă Belmondo şi are cei mai răbdători chelneri cu putinţă – împreună cu editoarea englezoaică şi cu domnul Buric din Bosnia, a venit şi ziua fatidică a plecării din Berlin. Şi a încheierii programului care mie mi-a mers la inimă în ultimele şase luni.
Prin urmare, poate va fi mai uşor de înţeles de ce am reuşit să uit în aeroportul Schoenenfeld pe Toshiba. Laptopul meu credincios. Cum am reuşit asta? După check in am ajuns la locul în care eşti controlat în chiloţi să nu carecumva să ai alte bombe decât alea naturale. Aşa că am pus în cutiile alea, care intră pe bandă la razele X, haina, cureaua, cizmele, ceasul (că ofiţereasa de acolo a zis că e un aine grosse watch), geanta cu aparatul foto, o pungă cu ciocolată, cafea şi alte nimicuri şi, într-o cutie separată, laptopul. Că n-am înţeles niciodată raţionamentul pentru care laptopul trebuie să stea singur în cutie, când trece prin aparatul ăla. Cum banda aia s-a blocat la un moment dat, iar ofiţerii de la control tot te zoreau să te echipezi la loc, să-ţi iei catrafusele şi să te cari din zona lor de activitate, uite aşa am reuşit să le las laptopul în cutie, pe bandă, şi să plec doar cu restul bagajelor.
Partea proastă e că mi-am amintit abia la Bucureşti, când am văzut că lipseşte comoara. Vă imaginaţi ce şoc am avut? Am crezut că gata, s-a dus dracului toată agoniseala mea virtuală din ultimii doi ani. E hai, nu chiar doi, dar în ultimul an nu prea am făcut vreun back up, aşa că multe din pozele şi documentările pe care le am pe laptop sunt doar acolo şi nicăieri în altă parte.
Speranţa mi-a venit totuşi de la „Lost and found”-ul lor din aeroport, unde am sunat aseară şi unde, surpriză-surpriză, am aflat că se odihneşte Toshiba mea. Acuma trebuie să găsesc o persoană de bine din Berlin, care să recupereze laptopul de la aeroport şi să mi-l trimită prin poştă sau prin cineva care vine curând în România. Jumătate din tragedie s-a rezolvat. Voi răsufla uşurată abia când voi recupera laptopul sau măcar conţinutul lui. Dar mărturisesc că ăsta e încă un motiv ca să-i mai admir puţin pe nemţi. Nu ştiu cum ar fi fost dacă l-aş fi uitat pe bandă în România…
http://www.facebook.com/kdorothea
O pozara de nota unspe. Ea e la studii la Berlin. Si e bucuresteanca. Mai scria la mine sau la Ramo pe blog
Saliu 🙂
Eu sunt acum in Berlin si zbor peste 2 saptamani spre Bucuresti. Daca pot sa te ajut cumva si sa iti aduc laptopul… scrie-mi un mail. 🙂
Ah, începsă se alinieze planetele 🙂 Mulţumesc tare mult. Îţi scriu pe email detalii.
Dollo, te-as sfatui sa te gandesti bine ce faci cu „Toshiba” dupa ce-l primesti. Daca nu ti-au pus „ai lor” niste software gratuit (nu pot sa zic de care ca internetul e „filtrat” dupa anumite cuvinte) e posibil sa iti puna „ai nostrii” asa ceva(nu rateaza daca au ocazia). Sfatul meu e sa-l vinzi dupa ce-l primesti si sa-ti iei ceva mai sigur ( iPad cu tastatura sau Asus Transformer Prime) din punct de vedere al sistemului de operare pentru munca ta de jurnalist.
This is really paranoia, my friend. Nemtii sunt sfinti, daca ti-au gasit laptopul si te-au anuntat ca e la ei, nu se mai atinge nimeni de el. Decat eu… as putea sa pun niste softuri secrete, ceva ;))
Daca ar exista emoticonul cu Monalisa, l-as pune aici:).
Nemtii sunt prosti de-npung in domeniul asta. Le-au trimis unor clienti cheltuielile cu ascultatul pe factura de mobil. Altora le-au pus un „troian” pe calculatoare/laptopuri care era detectat de antivirusi. Iar ai nostrii…(alt emoticon cu Monalisa aici), nu fac nazuri la clienti:).
Sa-l vad eu acasa si sa-i fac un back-up, ca asta ma arde mai tare acum 🙂
Doro, ai primit emailul de la mine?
@Doro: Ca student strain esti client „by default” pt nemti, iar pentru romani, esti tot asa pentru ca stai in strainatate. Partea nasoala e ca romanii il au pe Catalin Voicu (recomand cartea „Bulversarea Valorilor” de Dan Tapalaga pentru info).
@Dollo: Vezi sa nu faci back-up la virus:) :
http://www.theregister.co.uk/2011/10/12/bundestrojaner/
„The sample of the Trojan obtained by the CCC was apparently placed on a suspect’s laptop when he passed through customs at the Munich International airport”
Dada! Am vazut io ca nemtii au Stasi, si 10% din ei e shpioni! Uite io ma ofer sa-ti devrusez leptopu’! Am un baros de 10 kile numa’ bun!
Cata solicitudine zace in unii, domnule 😛
Ciudat. Nu am primit niciun mail 🙁 Adresa asta de pe care comentez ar trebui sa mearga. Daca nu… scrie-mi pe facebook.
http://www.rossettiarchive.org/img/op76.jpg
Serviciile secrete nu doarme! Deja intercepteaza mailurile lu’ dollo! Cre’c-o sa plec din tara asta!
Hmm, unde o fi Dollo? La „o cafeluta”? Ca am un comment care asteapta „moderation” de la ea si n-apare!:p
Scrie-mi pe adresa asta de mail. Vad ca nu mai merge redirectul ala…
Scrisei pe ambele cai 🙂
Pay attention Dollo ca Doro s-ar putea sa fie under cover(in prima poza era behind the(book) cover:)!
Atâta suspiciune, mai rar domnu Filip … 😉
cand am citit titlul m-am speriat, am crezut ca ai pierdut pisica…… (nu prea imi imaginam de a mers ea la nemti, dar stiam ca o iubesti foarte mult, deci nimic imposibil…..)
ce bine ca totul s-a sfarsit cu bine!
Asta era si ideea cu titlul ala 🙂
Ti-ai recuperat laptopul? Si eu mi-am uitat laptopul in Barcelona si nu stiu cum sa il recuperez.. 🙁
Da, am căutat pe site-ul aeroportului biroul „lost&foud” i-am sunat, îl găsiseră, și am trimis pe cineva să mi-l ia de la ei și mi l-a adus la București. Altfel ar fi costat destul de mult expedierea prin poștă.