Pierdut Toshiba in Berlin, o aştept acasă

Caut om de bine din Berlin, care să-mi recupereze laptopul de la aeroport şi să mi-l trimită prin poştă sau prin cineva care vine curând în România. Ofer recunoştinţă şi, la cerere, recompensă :)

După ce am făcut un soi de vineri noapte albă cu vin roşu, într-o cârciumă de lângă hotel – care se cheamă Belmondo şi are cei mai răbdători chelneri cu putinţă – împreună cu editoarea englezoaică şi cu domnul Buric din Bosnia, a venit şi ziua fatidică a plecării din Berlin. Şi a încheierii programului care mie mi-a mers la inimă în ultimele şase luni.

Prin urmare, poate va fi mai uşor de înţeles de ce am reuşit să uit în aeroportul Schoenenfeld pe Toshiba. Laptopul meu credincios. Cum am reuşit asta? După check in am ajuns la locul în care eşti controlat în chiloţi să nu carecumva să ai alte bombe decât alea naturale. Aşa că am pus în cutiile alea, care intră pe bandă la razele X, haina, cureaua, cizmele, ceasul (că ofiţereasa de acolo a zis că e un aine grosse watch), geanta cu aparatul foto, o pungă cu ciocolată, cafea şi alte nimicuri şi, într-o cutie separată, laptopul. Că n-am înţeles niciodată raţionamentul pentru care laptopul trebuie să stea singur în cutie, când trece prin aparatul ăla.  Cum banda aia s-a blocat la un moment dat, iar ofiţerii de la control tot te zoreau să te echipezi la loc, să-ţi iei catrafusele şi să te cari din zona lor de activitate, uite aşa am reuşit să le las laptopul în cutie, pe bandă, şi să plec doar cu restul bagajelor.

Partea proastă e că mi-am amintit abia la Bucureşti, când am văzut că lipseşte comoara. Vă imaginaţi ce şoc am avut? Am crezut că gata, s-a dus dracului toată agoniseala mea virtuală din ultimii doi ani. E hai, nu chiar doi, dar în ultimul an nu prea am făcut vreun back up, aşa că multe din pozele şi documentările pe care le am pe laptop sunt doar acolo şi nicăieri în altă parte.

Speranţa mi-a venit totuşi de la „Lost and found”-ul lor din aeroport, unde am sunat aseară şi unde, surpriză-surpriză, am aflat că se odihneşte Toshiba mea. Acuma trebuie să găsesc o persoană de bine din Berlin, care să recupereze laptopul de la aeroport şi să mi-l trimită prin poştă sau prin cineva care vine curând în România. Jumătate din tragedie s-a rezolvat. Voi răsufla uşurată abia când voi recupera laptopul sau măcar conţinutul lui. Dar mărturisesc că ăsta e încă un motiv ca să-i mai admir puţin pe nemţi. Nu ştiu cum ar fi fost dacă l-aş fi uitat pe bandă în România…

 

 

Etichete: , , , ,

23 comentarii la “Pierdut Toshiba in Berlin, o aştept acasă” Subscribe

  1. mircea 27/11/2011 at 21:43 #

    http://www.facebook.com/kdorothea
    O pozara de nota unspe. Ea e la studii la Berlin. Si e bucuresteanca. Mai scria la mine sau la Ramo pe blog

  2. Doro 27/11/2011 at 21:53 #

    Saliu 🙂
    Eu sunt acum in Berlin si zbor peste 2 saptamani spre Bucuresti. Daca pot sa te ajut cumva si sa iti aduc laptopul… scrie-mi un mail. 🙂

    • Dollo 27/11/2011 at 22:00 #

      Ah, începsă se alinieze planetele 🙂 Mulţumesc tare mult. Îţi scriu pe email detalii.

      • Liviu Filip 28/11/2011 at 09:39 #

        Dollo, te-as sfatui sa te gandesti bine ce faci cu „Toshiba” dupa ce-l primesti. Daca nu ti-au pus „ai lor” niste software gratuit (nu pot sa zic de care ca internetul e „filtrat” dupa anumite cuvinte) e posibil sa iti puna „ai nostrii” asa ceva(nu rateaza daca au ocazia). Sfatul meu e sa-l vinzi dupa ce-l primesti si sa-ti iei ceva mai sigur ( iPad cu tastatura sau Asus Transformer Prime) din punct de vedere al sistemului de operare pentru munca ta de jurnalist.

        • Doro 28/11/2011 at 11:21 #

          This is really paranoia, my friend. Nemtii sunt sfinti, daca ti-au gasit laptopul si te-au anuntat ca e la ei, nu se mai atinge nimeni de el. Decat eu… as putea sa pun niste softuri secrete, ceva ;))

          • Liviu Filip 28/11/2011 at 11:43 #

            Daca ar exista emoticonul cu Monalisa, l-as pune aici:).
            Nemtii sunt prosti de-npung in domeniul asta. Le-au trimis unor clienti cheltuielile cu ascultatul pe factura de mobil. Altora le-au pus un „troian” pe calculatoare/laptopuri care era detectat de antivirusi. Iar ai nostrii…(alt emoticon cu Monalisa aici), nu fac nazuri la clienti:).

          • Dollo 28/11/2011 at 11:52 #

            Sa-l vad eu acasa si sa-i fac un back-up, ca asta ma arde mai tare acum 🙂

          • Dollo 28/11/2011 at 11:52 #

            Doro, ai primit emailul de la mine?

          • Liviu Filip 28/11/2011 at 14:13 #

            @Doro: Ca student strain esti client „by default” pt nemti, iar pentru romani, esti tot asa pentru ca stai in strainatate. Partea nasoala e ca romanii il au pe Catalin Voicu (recomand cartea „Bulversarea Valorilor” de Dan Tapalaga pentru info).
            @Dollo: Vezi sa nu faci back-up la virus:) :
            http://www.theregister.co.uk/2011/10/12/bundestrojaner/
            „The sample of the Trojan obtained by the CCC was apparently placed on a suspect’s laptop when he passed through customs at the Munich International airport”

  3. mircea 28/11/2011 at 11:49 #

    Dada! Am vazut io ca nemtii au Stasi, si 10% din ei e shpioni! Uite io ma ofer sa-ti devrusez leptopu’! Am un baros de 10 kile numa’ bun!

    • Dollo 28/11/2011 at 11:53 #

      Cata solicitudine zace in unii, domnule 😛

  4. Doro 28/11/2011 at 15:22 #

    Ciudat. Nu am primit niciun mail 🙁 Adresa asta de pe care comentez ar trebui sa mearga. Daca nu… scrie-mi pe facebook.

    • Liviu Filip 28/11/2011 at 15:47 #

      http://www.rossettiarchive.org/img/op76.jpg

    • mircea 28/11/2011 at 15:58 #

      Serviciile secrete nu doarme! Deja intercepteaza mailurile lu’ dollo! Cre’c-o sa plec din tara asta!

      • Liviu Filip 28/11/2011 at 16:27 #

        Hmm, unde o fi Dollo? La „o cafeluta”? Ca am un comment care asteapta „moderation” de la ea si n-apare!:p

    • Doro 28/11/2011 at 16:47 #

      Scrie-mi pe adresa asta de mail. Vad ca nu mai merge redirectul ala…

      • Dollo 28/11/2011 at 19:53 #

        Scrisei pe ambele cai 🙂

  5. Liviu Filip 28/11/2011 at 19:46 #

    Pay attention Dollo ca Doro s-ar putea sa fie under cover(in prima poza era behind the(book) cover:)!

    • Dollo 29/11/2011 at 01:00 #

      Atâta suspiciune, mai rar domnu Filip … 😉

  6. Magda 01/12/2011 at 17:19 #

    cand am citit titlul m-am speriat, am crezut ca ai pierdut pisica…… (nu prea imi imaginam de a mers ea la nemti, dar stiam ca o iubesti foarte mult, deci nimic imposibil…..)
    ce bine ca totul s-a sfarsit cu bine!

    • Dollo 01/12/2011 at 18:23 #

      Asta era si ideea cu titlul ala 🙂

  7. Calin 27/02/2013 at 20:57 #

    Ti-ai recuperat laptopul? Si eu mi-am uitat laptopul in Barcelona si nu stiu cum sa il recuperez.. 🙁

    • Dollo 27/02/2013 at 21:00 #

      Da, am căutat pe site-ul aeroportului biroul „lost&foud” i-am sunat, îl găsiseră, și am trimis pe cineva să mi-l ia de la ei și mi l-a adus la București. Altfel ar fi costat destul de mult expedierea prin poștă.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?