Drăgaica

Cu flori, fete, free miorițe și pisici.

Nu știu cum ați petrecut voi Drăgaica, dar la mine a fost așa:

– ieri am petrecut cinci ore cu un personaj interesant, pe care l-am intervievat – o să citiți zilele astea ce și cum;

– spre seară a fost clubul cărții;

– până către miezul nopții, când ne-au alungat ploaia și fulgerele, am stat cu Dacioții pe Mătăsari, „la femei”. Mai sunt două săptămâni până la plecarea lor în cursa spre Mongolia. Pe Mătăsari au fost două zile de distracție, concerte, work-shop-uri și expuneri de proiecte care vor să promoveze arta feminină. Sub toate formele ;);

– azi am primit de la mama un buchet de Sânziene amestecate cu alte flori, ca un avans pentru ziua mea care va să vină – o să aflați și despre asta câte ceva, dar mai e până atunci, nu vă grăbiți cu urările. Mama a cumpărat Sânzienele pentru că la Drăgaică era ziua de naștere a bunicii mele. Și pentru că mie îmi plac florile de câmp. Dacă nu știți mirosul subtil și plăcut al Sânzienelor, musai să dați o fugă prin piață zilele astea să cumpărați;

– și nu în ultimul rând, Toshiba. Care a ținut să iasă pe balcon, dar din cauza căldurii, care a moleșit-o și pe ea zilele astea, îi era lene să deschidă ușa ca să intre înapoi, așa că stătea ca miloaga și se ruga la clanța ușii, ca să i se deschidă. Și ce credeți? I s-a deschis!

 

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Drăgaica” Subscribe

  1. ady 24/06/2012 at 20:31 #

    mie florile rosii mi se pare ca seamana cu niste maci mai smecheri.
    iar moaca lu’ toshiba……. speechless.

    • Dollo 25/06/2012 at 07:37 #

      seamănă, dar nu-s. au niște boboci alungiți ca niște păstăi subțiri și ascuțite, iar petalele sunt zimțate un pic, ca la mușcatele crețe. sunt dubioase, dar frumoase.

  2. db 24/06/2012 at 21:12 #

    Toshiba este infinit dragalasa, delicioasa si inteligenta. E si spirit vechi, a mai trait pe pamant, e vizibil! Transmite-i urari de bine din partea mea. db

    • Dollo 25/06/2012 at 07:37 #

      vă cunoașteți din altă viață? 🙂

  3. cristina 25/06/2012 at 09:56 #

    ai balcon cum aveam eu cand stateam prin colentina, slapi cum am eu acum, pisica neagra cum am eu de cand am pisici (de vreo 14 ani). toshiba e minunata, dar tu esti si mai si pentru ca o prinzi in ipostaze haioase si reusesti sa faci poze si unei pisici negre.

    • Dollo 25/06/2012 at 10:08 #

      Ah, ăla e un singur papuc, antic, nu are pereche și e folosit doar ca opritor pentru ușă, când vreau s-o țin deschisă larg. Toshiba este greu de pozat, într-adevăr. Și pentru că e neagră și pentru că nu prea stă, de regulă. Văd că și ale tale sunt cam leșinate de căldură 🙂

  4. Adrian 29/06/2012 at 12:54 #

    V-ați bețivit pe spațiul public? Nț, nțțțțțțțțț…..

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma