Toshiba a învățat să-și adune anii

Pentru că sunt o colegă de cameră neglijentă, am uitat că azi Toshiba împlinește 3 ani, așa că a trebuit să improvizăm un tort, dar mai ales să învățăm să numărăm lumânările din anii trecuți, ca să avem în ce sufla.
socotind

Deci dacă ghicesc cât face 1+2 desfaci plicul ăla cu pui?

S-a trezit cu noaptea în cap – adică pe la 7 dimineața – și a început să miorlăie cu ochii pe geam. Afară era frig și plumburiu. M-am speriat, am zis că prevestește ceva, un cutremur devastator, o catastrofă umanitară, o remaniere de guvern, ceva. Cum mă culcasem târziu, mi-am zis că fie ce-o fi, oricum nu putem noi două să le prevenim, așa că am lăsat-o să miorlăie și m-am întors pe partea cealaltă.

Pe la 7.30, n-am mai răbdat. I-am deschis ușa de la balcon. N-a vrut afară. Am mers la bucătărie, n-a vrut mâncare. I-am dat drumul la apă, n-a vrut să bea. Ce vrei, mă Toshibo, ce-ți dorește inima? Ea nimic, miorlau, miau, mmm… Și avea o fațăăăă. M-am culcat la loc, în tânguieli rău prevestitoare.

La 8.00 gata, am deschis ochii definitiv și calculatorul. Și… am înțeles: 13 noiembrie. Era ziua ei, împlinea 3 ani și era nerăbdătoare să-și numere lumânările de pe tort. Cum m-am luat cu altele zilele astea și am uitat, nu am avut nici tort, nici lumânare potrivită. Dar după cum vedeți s-a rezolvat. Că deja avem o vârstă și se cade să învățăm să improvizăm și să socotim.

halind

Scot limba ca să nu creadă lumea că am 12 ani, am de fapt 1+2 ani, da?

După ce s-a săturat s-a întins pe o parte și mi-a transmis că o fi artimetica bună la ceva, dar e prima și ultima dată când mai acceptă improvizații din astea. Să nu se mai repete, da?!

satisfacuta

Să nu zici și la anul că n-ai timp

I-am promis că nu, dar parcă poți să știi ce-o mai fi la anul pe vremea asta? Că uite cât de repede a zburat timpul din ziua asta.

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Toshiba a învățat să-și adune anii” Subscribe

  1. Daniel Havrince 20/11/2013 at 00:36 #

    Daca nu cer prea mult, intreband, cum si-a castigat numele aceasta minunata pisica neagra?
    Vorbim de faptul ca nu are stare si e plina de viata sau ce?
    Vedeti ca la anu’ nu mai merge faza cu lumanari.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.