Toshiba a învățat să-și adune anii

Pentru că sunt o colegă de cameră neglijentă, am uitat că azi Toshiba împlinește 3 ani, așa că a trebuit să improvizăm un tort, dar mai ales să învățăm să numărăm lumânările din anii trecuți, ca să avem în ce sufla.
socotind

Deci dacă ghicesc cât face 1+2 desfaci plicul ăla cu pui?

S-a trezit cu noaptea în cap – adică pe la 7 dimineața – și a început să miorlăie cu ochii pe geam. Afară era frig și plumburiu. M-am speriat, am zis că prevestește ceva, un cutremur devastator, o catastrofă umanitară, o remaniere de guvern, ceva. Cum mă culcasem târziu, mi-am zis că fie ce-o fi, oricum nu putem noi două să le prevenim, așa că am lăsat-o să miorlăie și m-am întors pe partea cealaltă.

Pe la 7.30, n-am mai răbdat. I-am deschis ușa de la balcon. N-a vrut afară. Am mers la bucătărie, n-a vrut mâncare. I-am dat drumul la apă, n-a vrut să bea. Ce vrei, mă Toshibo, ce-ți dorește inima? Ea nimic, miorlau, miau, mmm… Și avea o fațăăăă. M-am culcat la loc, în tânguieli rău prevestitoare.

La 8.00 gata, am deschis ochii definitiv și calculatorul. Și… am înțeles: 13 noiembrie. Era ziua ei, împlinea 3 ani și era nerăbdătoare să-și numere lumânările de pe tort. Cum m-am luat cu altele zilele astea și am uitat, nu am avut nici tort, nici lumânare potrivită. Dar după cum vedeți s-a rezolvat. Că deja avem o vârstă și se cade să învățăm să improvizăm și să socotim.

halind

Scot limba ca să nu creadă lumea că am 12 ani, am de fapt 1+2 ani, da?

După ce s-a săturat s-a întins pe o parte și mi-a transmis că o fi artimetica bună la ceva, dar e prima și ultima dată când mai acceptă improvizații din astea. Să nu se mai repete, da?!

satisfacuta

Să nu zici și la anul că n-ai timp

I-am promis că nu, dar parcă poți să știi ce-o mai fi la anul pe vremea asta? Că uite cât de repede a zburat timpul din ziua asta.

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Toshiba a învățat să-și adune anii” Subscribe

  1. Daniel Havrince 20/11/2013 at 00:36 #

    Daca nu cer prea mult, intreband, cum si-a castigat numele aceasta minunata pisica neagra?
    Vorbim de faptul ca nu are stare si e plina de viata sau ce?
    Vedeti ca la anu’ nu mai merge faza cu lumanari.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.