Toshiba a învățat să-și adune anii

Pentru că sunt o colegă de cameră neglijentă, am uitat că azi Toshiba împlinește 3 ani, așa că a trebuit să improvizăm un tort, dar mai ales să învățăm să numărăm lumânările din anii trecuți, ca să avem în ce sufla.
socotind

Deci dacă ghicesc cât face 1+2 desfaci plicul ăla cu pui?

S-a trezit cu noaptea în cap – adică pe la 7 dimineața – și a început să miorlăie cu ochii pe geam. Afară era frig și plumburiu. M-am speriat, am zis că prevestește ceva, un cutremur devastator, o catastrofă umanitară, o remaniere de guvern, ceva. Cum mă culcasem târziu, mi-am zis că fie ce-o fi, oricum nu putem noi două să le prevenim, așa că am lăsat-o să miorlăie și m-am întors pe partea cealaltă.

Pe la 7.30, n-am mai răbdat. I-am deschis ușa de la balcon. N-a vrut afară. Am mers la bucătărie, n-a vrut mâncare. I-am dat drumul la apă, n-a vrut să bea. Ce vrei, mă Toshibo, ce-ți dorește inima? Ea nimic, miorlau, miau, mmm… Și avea o fațăăăă. M-am culcat la loc, în tânguieli rău prevestitoare.

La 8.00 gata, am deschis ochii definitiv și calculatorul. Și… am înțeles: 13 noiembrie. Era ziua ei, împlinea 3 ani și era nerăbdătoare să-și numere lumânările de pe tort. Cum m-am luat cu altele zilele astea și am uitat, nu am avut nici tort, nici lumânare potrivită. Dar după cum vedeți s-a rezolvat. Că deja avem o vârstă și se cade să învățăm să improvizăm și să socotim.

halind

Scot limba ca să nu creadă lumea că am 12 ani, am de fapt 1+2 ani, da?

După ce s-a săturat s-a întins pe o parte și mi-a transmis că o fi artimetica bună la ceva, dar e prima și ultima dată când mai acceptă improvizații din astea. Să nu se mai repete, da?!

satisfacuta

Să nu zici și la anul că n-ai timp

I-am promis că nu, dar parcă poți să știi ce-o mai fi la anul pe vremea asta? Că uite cât de repede a zburat timpul din ziua asta.

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Toshiba a învățat să-și adune anii” Subscribe

  1. Daniel Havrince 20/11/2013 at 00:36 #

    Daca nu cer prea mult, intreband, cum si-a castigat numele aceasta minunata pisica neagra?
    Vorbim de faptul ca nu are stare si e plina de viata sau ce?
    Vedeti ca la anu’ nu mai merge faza cu lumanari.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.