Poate vă era dor de ea. S-a făcut mare, are un an și 3 luni, i s-a dolofănit o burtică respectabilă de când mănâncă în fiecare zi de parcă ar fi ultima, dar face boacăne la fel ca atunci când era pui. Aseară de exemplu a spart borcanul cu ghimbir, cumpărat de la chinezi. Și era aproape plin. Și n-am putut recupera nimic din el, că s-a amestecat cu cioburi.
Nu stă rău nici cu inteligența. Ieri a prins o muscă pe geam, după ce o alergase prin casă câteva minute. I-a tras o directă de stânga (aia e laba ei forte) și ca să fie sigură că amărâta nu scapă dintre pernuțele ei și-a lipit nasul de geam și lăbuță timp de câteva minute, până când a fost sigură că musca nu mai bâzâie. Apoi a ridicat laba și ce să vezi? Musca era lipită de nasul ei. S-a chinuit ceva să ajungă cu limba la ea, s-a uitat cruciș, la propriul nas (cu muscă) până când a reușit s-o desprindă iar cu laba și s-o halească.
În imaginea mare și-a lipit de bot resturile unui papagal 😛
bine aşa, miss dollo şi miss gabi 🙂
Deci, să înţeleg că papagalul a fost servit la desert? 😉
Nu, musca a fost un aperitiv 🙂
Ce blanita lucioasa are!
…black&white….stiuuuu Dollo cum e…but,who’s black??…:)…(facem exceptie de acel rosu intens,desigur…)…Dollo…io ma refeream aci la puritatea sufletuli tau,mno’ am zis-o..ca ardelean ce sunt…priceput-ai tu,da’ nu puteam lasa in suspans….
Da, mi-era dor de frumoasa mea 🙂
Iuuuui, cat e de frumoasa! Am avut una aproape identica, Agatha, dar am pierdut-o la… „divort”
da, mie una imi era dor de ea, pacat ca nu pot sa-i vad si burtica 🙂
n-o arată, pentru că de când i-am văzut-o și noi am pus-o la dietă 🙂