Vânătorești

Mica mea menajerie în trei: eu, Toshiba, țânțarul rezistent și aventurile noastre nocturne. Din când în când invităm la noi și câte un gândac zburător. Postare nerecomandată iubitorilor de insecte.

M -am trezit brusc, pe la 2 dimineața, cu senzația că mama cangur țopăia pe burta și picioarele mele, încercând să-și prindă puiul scăpat din marsupiu și să-l înghită la loc. Când mi s-au mai obișnuit ochii cu întunericul camerei am realizat că  Toshiba era cangurița, iar puiul fugărit era un ditamai cărăbușul, amețit pe pătura mea. Am țipat ca o lișiță speriată și am aruncat cât colo pătura de pe pat, că parcă-l și simțeam pe cărăbuș cum mi se urcă pe piele, cu picioarele alea ale lui multe, de frica monstrului negru care-l răpise din arealul lui natural. Adică de pe balcon.

Când am aprins lumina Toshiba stătea nemulțumită în mijlocul camerei, ca un pescar care înghețase toată ziua la copcă, iar nevasta îi aruncase peștele pe motiv că era prea mic. Când am întrebat-o unde e gândacul s-a apucat să amușineze pe sub măsuța de televizor și să zgârie cu laba în jurul ei. Era clar, cărăbușul își revenise miraculos și se ascunsese unde văzuse cu ochii.

Ce să fac? Dacă mă culc la loc îmi mai rămân șase ore de somn până sună ceasul. Dar dacă sting lumina n-o să mai pun geană pe geană pentru că mă voi gândi numai la gândacul ăla care stă ca un dușman sub masa mea de tv, și poate e gestant și-mi umple casa cu bucurii. Așa că nu mi-a rămas decât să plimb masa în sus și în jos, în stânga și-n dreapta, doar doar l-oi prinde descoperit pe gândac.

Știți ce grea e masa mea cu tv-ul? Cred că are zece kile cel puțin. Am tras de ea prin casă preț de câteva minute, în timp ce Toshiba se postase strategic la capătul celălalt și se uita pe sub ea ca un ogar în iarbă căutând vânatul. În răstimpuri, când mă mai odihneam după un tras și împins, îi aruncam săgeți otrăvite Toshibei, care, mi-era deja clar după căutătură, nu va înțelege în veci femeia: îi aduci gândaci vii ofrandă în pat și ea tot nemulțumită!

În cele din urmă nefericitul n-a mai ținut pasul cu mine și s-a trezit fără masă deasupra capului, bot în bot cu Toshiba. Din spate l-am surprins cu un papuc de plajă mărimea 37. Am dat cu sete și am lăsat papucul acolo unde căzuse, nemilos ca destinul. Când m-am întors înarmată cu fărașul și mătura, Toshiba încerca să-l elibereze de sub papuc, dar constatase că deja erau doi: un cap și o burtă. S-a mai uitat o dată dezamăgită sub papuc și apoi a plecat oftând.

De săptămâna trecută, de când s-a întâmplat asta, dorm iepurește. La orele la care pe Toshiba o apucă țopăitul prin casă, mă trezesc și o privesc atent ca să văd dacă duce ceva în gură. Dacă am noroc și e pe lângă mine o ademenesc chipurile s-o mângâi, dar de fapt îi caut botul ca să văd dacă se zbate din el vreun picioruș ghinionist. Când mă conving că nu a adus nimic mă culc la loc. Și adorm. Până când vine bâzâind la ureche un țânțar. Care rezistă stoic de câteva zile și la pastilă și la spirala indiană. Pentru gusturile Toshibei e insignifiant, e nu vânează decât de la scarabei în sus. Așa că de vreo săptămână, cum vă spuneam, conviețuim împreună. Mica mea menajerie în trei, cu posibilități de extindere ocazională, în funcție de succesul de vânătoare al Toshibei. Noroc că au început ploile, mă gândesc că au emigrat și gândacii undeva în țările calde.

Mă duc să sting lumina, să înceapă distracția, noapte bună și vouă!

Etichete: , , , , ,

17 comentarii la “Vânătorești” Subscribe

  1. Fluieratorul 30/09/2013 at 23:36 #

    Aoleu! Se poate si cu ofrande mai diversificate, cum ar fi bucati de rime, de soareci sau de pasari. Bine ca Toshiba n-are o curte la dispozitie…

    • Dollo 01/10/2013 at 09:32 #

      Da, ar fi cam scârbos, mai ales că ea aduce ofrande vii, eu sunt criminala care trebuie să-i omoare 🙂

      • Motanul 01/10/2013 at 12:37 #

        Tz, tz, tz! Nu-ntelegi pisicile de loc. Cand o pisisca iti aduce o ofranda vie, nu ti-o aduce doar s-o omori, ci s-o mananci! Iti dai seama cum se simte Toshiba cand vede ca nu manaci din „bomboanele” pe care ti le ofera? Macar din politete iei una si te prefaci ca-ti place! Unde ti-s manierele? 😉

        • Dollo 01/10/2013 at 19:45 #

          Stă în casa mea, respectă regulile mele, așa mi-a zis și mie mama când stăteam la ea 😉

          • Fluieratorul 01/10/2013 at 21:39 #

            Pai cred ca glumiti. E casa Toshibei, proprietatea si teritoriul ei, cu dvs. cu tot. Pisicile cam asa gindesc. Toshiba rules.

          • Dollo 01/10/2013 at 22:32 #

            îmi place să mă mint singură 🙂

      • Sonia B 01/10/2013 at 20:28 #

        Bine ca nu stai la parter sa aiba Toshiba acces afara . Si noaptea sa te trezesti ca pasesti pe ceva moale si pufos si gri-soricesc 🙂

  2. Béranger 01/10/2013 at 00:02 #

    Fluturi de noapte, molii de-astea mari (nu de haine) nu mâncă Toshiba?

    • Dollo 01/10/2013 at 09:30 #

      Fluturi a adus toată vara de afară, dar nu-i mănâncă niciodată, doar îi torturează. Acum a trecut la gândaci. Nu știu de unde naiba îi găsește așa de mari, mutanți practic.

      • Nautilus 01/10/2013 at 19:36 #

        …Ai putea s-o înveţi să vâneze gândacii de bucătărie. Aşa nu mai cheltui pe spray.

        • Dollo 01/10/2013 at 19:44 #

          n-am gândaci de bucătărie

  3. irina 01/10/2013 at 05:26 #

    Cred ca vecinul tau de la etajul inferior s-a bucurat enorm cind ai plimbat masuta la ora 2 noaptea si ai plesnit bietul gindac cu papucul. Este surprinzator cit de tare se aud genul asta de zgomote prin tavan, mai ales noaptea cind este mai liniste.

    • Dollo 01/10/2013 at 09:29 #

      mutatul mesei n-a făcut așa zgomot, că e pe niște chestii de pâslă, dar probabil lovitura de papuc a fost 🙂 Oricum, cred că trebuie să-i ridic o statuie vecinului de jos că nu mi-a bătut în țeavă niciodată pentru toate obiectele reale sau imaginare pe care le fugărește Toshiba prin casă noaptea.

      • irina 01/10/2013 at 09:40 #

        Labutele de pisica nu cred ca se aud, dar restul se aud destul de bine. Vecina mea de deasupra cred ca lucreaza in ture, pentru ca de multe ori face curatenie si ordine noaptea (pe la 3 noaptea scutura cearsafuri sau cirpe de praf, o aud cum zdupaie prin casa cite 1-2 ore, misca lucrurile prin dormitor, tirie scaune, etc.). Nu imi este clar ce face barbatul ei in acest timp (mai gindesc da doarme in sufragerie). Acum, nici eu nu dorm prea adinc si ma trezesc destul de usor, nici ea nu are covoare pe jos si se aude orice pas mai apasat.

        • Dollo 01/10/2013 at 19:47 #

          Nu la lăbuțele ei mă refeream, ci la zgomotul făcut de diversele obiecte pe care le aleargă/rostogolește prin casă. Eu mă străduiesc să i le confisc pe timpul nopții, dar mereu găsește câte ceva dosit. Și nici eu n-am covoare…

  4. ady 02/10/2013 at 00:01 #

    daca e vorba de un gandac d-ala pe care eu il stiu sub numele de „gandac de cereale”, cred ca eu as fi pus tot blocul (sau macar scara B) in picioare daca m-as fi trezit in crucea noptii cu unul tarandu-se pe mine. numa’ saptamana trecuta am tras un dans al ploii pe parchet (cu covor) in tignale de locomotiva dupa ce-am bagat unu’ in casa in rufele luate de pe sarma.
    plus ca astia de ma irita pe mine put infiorator daca-i pocnesti, asa ca ies din discutie papucii 37 (ma rog, 35, dar, la o adica pot sa-i folosesc p-ai lu’ tata- 40 sau 41). bleah, urasc gandacii astia.

    hm, o sa ma mai gandesc la ideea de „eu si pisica”.

  5. Ninette 10/10/2013 at 18:58 #

    Dollo…sa iei masuri… E casa ta…iar in casa ta pentru Toshiba..nu e all inclusive. De acord cu mama ta. Eu iubesc regulile si Toshib-ele si mai mult. Dar stiu ca in viata unde se da cu coatele dai cu coatele si unde se joaca cinstit , joci cinstit …si niciodata invers.
    Regulile trebuiesc respectate iar intrusii de genul, gindacilor, tintarilor, mustelor ….si…. altii…trebuie ucisi.
    Oricum e o placere sa vezi o pisica cum se joaca cu prada ei…Cel putin pentru mine .Ma opresc aici….

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.