M -am trezit brusc, pe la 2 dimineața, cu senzația că mama cangur țopăia pe burta și picioarele mele, încercând să-și prindă puiul scăpat din marsupiu și să-l înghită la loc. Când mi s-au mai obișnuit ochii cu întunericul camerei am realizat că Toshiba era cangurița, iar puiul fugărit era un ditamai cărăbușul, amețit pe pătura mea. Am țipat ca o lișiță speriată și am aruncat cât colo pătura de pe pat, că parcă-l și simțeam pe cărăbuș cum mi se urcă pe piele, cu picioarele alea ale lui multe, de frica monstrului negru care-l răpise din arealul lui natural. Adică de pe balcon.
Când am aprins lumina Toshiba stătea nemulțumită în mijlocul camerei, ca un pescar care înghețase toată ziua la copcă, iar nevasta îi aruncase peștele pe motiv că era prea mic. Când am întrebat-o unde e gândacul s-a apucat să amușineze pe sub măsuța de televizor și să zgârie cu laba în jurul ei. Era clar, cărăbușul își revenise miraculos și se ascunsese unde văzuse cu ochii.
Ce să fac? Dacă mă culc la loc îmi mai rămân șase ore de somn până sună ceasul. Dar dacă sting lumina n-o să mai pun geană pe geană pentru că mă voi gândi numai la gândacul ăla care stă ca un dușman sub masa mea de tv, și poate e gestant și-mi umple casa cu bucurii. Așa că nu mi-a rămas decât să plimb masa în sus și în jos, în stânga și-n dreapta, doar doar l-oi prinde descoperit pe gândac.
Știți ce grea e masa mea cu tv-ul? Cred că are zece kile cel puțin. Am tras de ea prin casă preț de câteva minute, în timp ce Toshiba se postase strategic la capătul celălalt și se uita pe sub ea ca un ogar în iarbă căutând vânatul. În răstimpuri, când mă mai odihneam după un tras și împins, îi aruncam săgeți otrăvite Toshibei, care, mi-era deja clar după căutătură, nu va înțelege în veci femeia: îi aduci gândaci vii ofrandă în pat și ea tot nemulțumită!
În cele din urmă nefericitul n-a mai ținut pasul cu mine și s-a trezit fără masă deasupra capului, bot în bot cu Toshiba. Din spate l-am surprins cu un papuc de plajă mărimea 37. Am dat cu sete și am lăsat papucul acolo unde căzuse, nemilos ca destinul. Când m-am întors înarmată cu fărașul și mătura, Toshiba încerca să-l elibereze de sub papuc, dar constatase că deja erau doi: un cap și o burtă. S-a mai uitat o dată dezamăgită sub papuc și apoi a plecat oftând.
De săptămâna trecută, de când s-a întâmplat asta, dorm iepurește. La orele la care pe Toshiba o apucă țopăitul prin casă, mă trezesc și o privesc atent ca să văd dacă duce ceva în gură. Dacă am noroc și e pe lângă mine o ademenesc chipurile s-o mângâi, dar de fapt îi caut botul ca să văd dacă se zbate din el vreun picioruș ghinionist. Când mă conving că nu a adus nimic mă culc la loc. Și adorm. Până când vine bâzâind la ureche un țânțar. Care rezistă stoic de câteva zile și la pastilă și la spirala indiană. Pentru gusturile Toshibei e insignifiant, e nu vânează decât de la scarabei în sus. Așa că de vreo săptămână, cum vă spuneam, conviețuim împreună. Mica mea menajerie în trei, cu posibilități de extindere ocazională, în funcție de succesul de vânătoare al Toshibei. Noroc că au început ploile, mă gândesc că au emigrat și gândacii undeva în țările calde.
Mă duc să sting lumina, să înceapă distracția, noapte bună și vouă!
Aoleu! Se poate si cu ofrande mai diversificate, cum ar fi bucati de rime, de soareci sau de pasari. Bine ca Toshiba n-are o curte la dispozitie…
Da, ar fi cam scârbos, mai ales că ea aduce ofrande vii, eu sunt criminala care trebuie să-i omoare 🙂
Tz, tz, tz! Nu-ntelegi pisicile de loc. Cand o pisisca iti aduce o ofranda vie, nu ti-o aduce doar s-o omori, ci s-o mananci! Iti dai seama cum se simte Toshiba cand vede ca nu manaci din „bomboanele” pe care ti le ofera? Macar din politete iei una si te prefaci ca-ti place! Unde ti-s manierele? 😉
Stă în casa mea, respectă regulile mele, așa mi-a zis și mie mama când stăteam la ea 😉
Pai cred ca glumiti. E casa Toshibei, proprietatea si teritoriul ei, cu dvs. cu tot. Pisicile cam asa gindesc. Toshiba rules.
îmi place să mă mint singură 🙂
Bine ca nu stai la parter sa aiba Toshiba acces afara . Si noaptea sa te trezesti ca pasesti pe ceva moale si pufos si gri-soricesc 🙂
Fluturi de noapte, molii de-astea mari (nu de haine) nu mâncă Toshiba?
Fluturi a adus toată vara de afară, dar nu-i mănâncă niciodată, doar îi torturează. Acum a trecut la gândaci. Nu știu de unde naiba îi găsește așa de mari, mutanți practic.
…Ai putea s-o înveţi să vâneze gândacii de bucătărie. Aşa nu mai cheltui pe spray.
n-am gândaci de bucătărie
Cred ca vecinul tau de la etajul inferior s-a bucurat enorm cind ai plimbat masuta la ora 2 noaptea si ai plesnit bietul gindac cu papucul. Este surprinzator cit de tare se aud genul asta de zgomote prin tavan, mai ales noaptea cind este mai liniste.
mutatul mesei n-a făcut așa zgomot, că e pe niște chestii de pâslă, dar probabil lovitura de papuc a fost 🙂 Oricum, cred că trebuie să-i ridic o statuie vecinului de jos că nu mi-a bătut în țeavă niciodată pentru toate obiectele reale sau imaginare pe care le fugărește Toshiba prin casă noaptea.
Labutele de pisica nu cred ca se aud, dar restul se aud destul de bine. Vecina mea de deasupra cred ca lucreaza in ture, pentru ca de multe ori face curatenie si ordine noaptea (pe la 3 noaptea scutura cearsafuri sau cirpe de praf, o aud cum zdupaie prin casa cite 1-2 ore, misca lucrurile prin dormitor, tirie scaune, etc.). Nu imi este clar ce face barbatul ei in acest timp (mai gindesc da doarme in sufragerie). Acum, nici eu nu dorm prea adinc si ma trezesc destul de usor, nici ea nu are covoare pe jos si se aude orice pas mai apasat.
Nu la lăbuțele ei mă refeream, ci la zgomotul făcut de diversele obiecte pe care le aleargă/rostogolește prin casă. Eu mă străduiesc să i le confisc pe timpul nopții, dar mereu găsește câte ceva dosit. Și nici eu n-am covoare…
daca e vorba de un gandac d-ala pe care eu il stiu sub numele de „gandac de cereale”, cred ca eu as fi pus tot blocul (sau macar scara B) in picioare daca m-as fi trezit in crucea noptii cu unul tarandu-se pe mine. numa’ saptamana trecuta am tras un dans al ploii pe parchet (cu covor) in tignale de locomotiva dupa ce-am bagat unu’ in casa in rufele luate de pe sarma.
plus ca astia de ma irita pe mine put infiorator daca-i pocnesti, asa ca ies din discutie papucii 37 (ma rog, 35, dar, la o adica pot sa-i folosesc p-ai lu’ tata- 40 sau 41). bleah, urasc gandacii astia.
hm, o sa ma mai gandesc la ideea de „eu si pisica”.
Dollo…sa iei masuri… E casa ta…iar in casa ta pentru Toshiba..nu e all inclusive. De acord cu mama ta. Eu iubesc regulile si Toshib-ele si mai mult. Dar stiu ca in viata unde se da cu coatele dai cu coatele si unde se joaca cinstit , joci cinstit …si niciodata invers.
Regulile trebuiesc respectate iar intrusii de genul, gindacilor, tintarilor, mustelor ….si…. altii…trebuie ucisi.
Oricum e o placere sa vezi o pisica cum se joaca cu prada ei…Cel putin pentru mine .Ma opresc aici….