Ziceți-i pe nume

Avem o pisică neagră, mănâncă aproape orice, și asta se vede în lădița cu nisip, trage bășini exact când ți se suie în brațe, dar în rest e amuzantă foc.

Pisica a împlinit o săptămână și 160 de grame de când e la noi. După ce i-a trecut răceala a devenit o pasionată alergătoare prin casă. Patinează pe gresie și derapează pe parchet. Se bate cu orice i se mișcă în față și miaună ca din gură de câine ori de câte ori vede pe cineva în bucătărie. Ieri a făcut cunoștință și cu Eros, un retriver Labrador imens care era la veterinar, în așteptarea stăpânului.

Când l-a văzut, pisica și-a înfipt ghearele în mine și nu s-a mai lăsat desprinsă până când n-am ajuns din nou în siguranța casei. Eros ne-a tot curtat, cu insistență chiar, pentru că e jucăuș de felul lui și ținea neapărat s-o miroasă pe negresa din brațele mele. Apogeul disperării a fost atins în același timp de amândoi: Eros a lătrat ascuțit de frustrare că n-o ajunge, ea a scâncit sfâșietor de spaimă că o va atinge.

Prin urmare, avem o pisică neagră, născută de aproximativ o lună, care ia rapid în greutate – s-a împlinit la față, nu mai seamănă cu o extraterestră slăbănoagă – mănâncă aproape orice, și asta se vede din plin în lădița cu nisip, trage niște bășini împuțite exact atunci când ți se suie în brațe, dar în rest e amuzantă foc. Intrucât am primit mai multe propuneri de apelative pentru ea, vă rog să votați care vi se pare potrivit, că noi încă nu ne-am decis. Și nici ea nu ne răspunde la întrebări.

Cum s-o cheme pe pisica?

Vezi Rezultatele

Poate vreti să citiți și cum am găsit-o pe Toshiba

Tags: ,

20 Responses to “Ziceți-i pe nume” Subscribe

  1. Marius 17/03/2011 at 08:14 #

    Servus,

    Si eu am doi motani, Giorgio si Armani. Cu laptele am patit si eu la fel. Am cumparat lapte pt pisici. Dar nu stiu ce sa ma fac, amindoi sforaie mai tare ca mine. Dorm in pat cu mine, unul dreapta, unul stinga, asa ca aud sforaitul stereo. :-))

    Toate cele bune,

    Marius

    • Dollo 17/03/2011 at 12:53 #

      Marius, m-ai facut sa incep ziua razand cu pofta :)) Exista si vreo femeie „sinistrata” in zona aia? :))

Trackbacks/Pingbacks

  1. On ză record, bă! | Dollo zice Bine - 04/01/2011

    […] O clipă am rămas mută. Omul nu mă cunoștea, am vorbit atunci prima dată, i-am spus că sunt ziaristă, și că îl întreb ce-l întreb pentru că mă interesează să scriu un articol. Deci știi din start că e vorba de o discuție „on the record”, sau „pe bune”, ca să fim pe înțelesul sindicaliștilor din această țară minunată. Cum să spui la final că mi-ai zis doar mie așa, ca să aflu…  Și ce să fac cu ce mi-a zis el, să-i povestesc lui Toshiba? […]

  2. Cine mă citește | Dollo zice Bine - 20/02/2011

    […] vreți să citiți și „cine a botezat-o Toshiba” […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.