Ziceți-i pe nume

Avem o pisică neagră, mănâncă aproape orice, și asta se vede în lădița cu nisip, trage bășini exact când ți se suie în brațe, dar în rest e amuzantă foc.

Pisica a împlinit o săptămână și 160 de grame de când e la noi. După ce i-a trecut răceala a devenit o pasionată alergătoare prin casă. Patinează pe gresie și derapează pe parchet. Se bate cu orice i se mișcă în față și miaună ca din gură de câine ori de câte ori vede pe cineva în bucătărie. Ieri a făcut cunoștință și cu Eros, un retriver Labrador imens care era la veterinar, în așteptarea stăpânului.

Când l-a văzut, pisica și-a înfipt ghearele în mine și nu s-a mai lăsat desprinsă până când n-am ajuns din nou în siguranța casei. Eros ne-a tot curtat, cu insistență chiar, pentru că e jucăuș de felul lui și ținea neapărat s-o miroasă pe negresa din brațele mele. Apogeul disperării a fost atins în același timp de amândoi: Eros a lătrat ascuțit de frustrare că n-o ajunge, ea a scâncit sfâșietor de spaimă că o va atinge.

Prin urmare, avem o pisică neagră, născută de aproximativ o lună, care ia rapid în greutate – s-a împlinit la față, nu mai seamănă cu o extraterestră slăbănoagă – mănâncă aproape orice, și asta se vede din plin în lădița cu nisip, trage niște bășini împuțite exact atunci când ți se suie în brațe, dar în rest e amuzantă foc. Intrucât am primit mai multe propuneri de apelative pentru ea, vă rog să votați care vi se pare potrivit, că noi încă nu ne-am decis. Și nici ea nu ne răspunde la întrebări.

Cum s-o cheme pe pisica?

Vezi Rezultatele

Poate vreti să citiți și cum am găsit-o pe Toshiba

Etichete: ,

20 comentarii la “Ziceți-i pe nume” Subscribe

  1. Marius 17/03/2011 at 08:14 #

    Servus,

    Si eu am doi motani, Giorgio si Armani. Cu laptele am patit si eu la fel. Am cumparat lapte pt pisici. Dar nu stiu ce sa ma fac, amindoi sforaie mai tare ca mine. Dorm in pat cu mine, unul dreapta, unul stinga, asa ca aud sforaitul stereo. :-))

    Toate cele bune,

    Marius

    • Dollo 17/03/2011 at 12:53 #

      Marius, m-ai facut sa incep ziua razand cu pofta :)) Exista si vreo femeie „sinistrata” in zona aia? :))

Trackbacks/Pingbacks

  1. On ză record, bă! | Dollo zice Bine - 04/01/2011

    […] O clipă am rămas mută. Omul nu mă cunoștea, am vorbit atunci prima dată, i-am spus că sunt ziaristă, și că îl întreb ce-l întreb pentru că mă interesează să scriu un articol. Deci știi din start că e vorba de o discuție „on the record”, sau „pe bune”, ca să fim pe înțelesul sindicaliștilor din această țară minunată. Cum să spui la final că mi-ai zis doar mie așa, ca să aflu…  Și ce să fac cu ce mi-a zis el, să-i povestesc lui Toshiba? […]

  2. Cine mă citește | Dollo zice Bine - 20/02/2011

    […] vreți să citiți și „cine a botezat-o Toshiba” […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.