Toshiba + Gogu = love

Pisica Toshiba și maidanezul Gogu, o iubire platonică deocamdată

După o vreme în care coada ei se înfoia veveriță când îl vedea, deși el stătea timid pe hol și nici nu îndrăznea să se apropie de lapte, a venit și ziua aia în care ea stă liniștită în prag și-l urmărește lipăind laptele. Iar el mănâncă, mulțumește cu un plescăit și pleacă fără să privească înapoi.

Ea mai stă o vreme în prag, apoi se duce în casă, la jucăriile ei. Își revarsă toată dragostea  pe girafă, deocamdată. Va veni o zi, Gogule, va veni o zi…! 🙂

 

În rolurile principale:

    

Etichete: , , ,

10 comentarii la “Toshiba + Gogu = love” Subscribe

  1. Monica Lauleanu 31/03/2013 at 12:43 #

    Cum sa citesc ultima fraza: ca pe o promisiune sau ca pe o amenintare? :))

    • Dollo 31/03/2013 at 13:01 #

      O amenințare drăgăstoasă 🙂

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 31/03/2013 at 13:19 #

    Va veni, va veni. Mamiferele superioare învață și se adaptează – am o pisică culeasă din drum cu răni grave și laba stînga spate paralizată (mai precis lăbuța adică vîrful cu ghearele). Era cam apatică, iar atunci cînd ridicam mîna, fărăr nici o intenție, băga capul între umeri și lăsa urechile pe spate. O clară poziție de așteptare a unei lovituri. După aproape 2 ani și-a pierdut mult din reflexele descrise și a devenit mult mai calină. Nu știu cine i-a fost stăpîn, dar să-i stea pe suflet. La judecata de apoi cu Sf. Francisc din Assisi președinte de instanță !

  3. dojo 31/03/2013 at 13:26 #

    Dragut, Gogu 😉

    Eu am doua potai in casa, unul a fost vagabond ani buni (l-am luat in casa cand avea cam 8 ani), celalalt e la mine e cand are 2 luni. E o diferenta ENORMA intre ei. Drept este ca ala care a stat mai mult in casa e si masculul alfa, dar cel luat ca matur de pe strazi este inca speriat de oameni.

    A stat prin zona si nu a deranjat pe nimeni, in afara de vreo 2 cretini de vecini care-l loveau de cate ori il prindeau. Dupa 6 ani aproape de stat in casa la mine, unde nu-l atinge nimeni nici cu o vorba grea, inca este speriat de oameni (chiar si de noi).

    • Dollo 31/03/2013 at 15:01 #

      Da, și Gogu are niște „prieteni” în bloc care-l urăsc.

      • Motanul polar 02/04/2013 at 11:24 #

        Dollo, ce-ar fi sa-l adopti pe Gogu? Sau sa-i cauti un stapan bun. Asa e la mana oricui. Daca Gogu nu apartine nimanui (care sa-l protejeze, sa-si asume raspunderea asupra lui si sa-l ingrijeasca) iti propun sa chemi hingherii sa-l duca la adapost unde poti sa-l vizitezi sa te asiguri ca e tratat omeneste.

        • Dollo 02/04/2013 at 15:48 #

          L-am adoptat mai mulți din bloc, are unde să doarmă și e în același timp liber să aleagă. Nu e corect pentru el să fie constrâns să trăiască într-o garsonieră. Nu e corect nici să ocupe un loc într-un adăpost, din cele aproape inexistente, care și așa nu ajung ca să rezolve problema celorlalți câini de care se împiedică alții pe străzi. Știu care e mesajul tău, nu e ne voie să-l detaliezi 😉

          • Motanul polar 02/04/2013 at 18:43 #

            Pai n-am zis sa-l tii neaparat in garsoniera, doar sa fie cineva care sa zica „Ala e câinele meu” si sa-si asume raspunderea asupra lui.
            Apropo am o idee de afacere cu caini vagabonzi, pseudo „husky” rides(carucioare vara/sanii iarna) in parcuri/zone impadurite, etc. Cu banii ar putea fi subvenționate adăposturi de câini. Crezi ca ar merge?

  4. cristina 02/04/2013 at 07:55 #

    in poza 7 din 7 Toshiba arata bestial! 🙂

  5. Motanul 03/04/2013 at 12:06 #

    Pentru Gogu:
    http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14546731-campanie-sterilizare-cainilor-pisicilor-fara-stapan-din-capitala.htm
    in caz ca nu e:)-

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.