După o vreme în care coada ei se înfoia veveriță când îl vedea, deși el stătea timid pe hol și nici nu îndrăznea să se apropie de lapte, a venit și ziua aia în care ea stă liniștită în prag și-l urmărește lipăind laptele. Iar el mănâncă, mulțumește cu un plescăit și pleacă fără să privească înapoi.
Ea mai stă o vreme în prag, apoi se duce în casă, la jucăriile ei. Își revarsă toată dragostea pe girafă, deocamdată. Va veni o zi, Gogule, va veni o zi…! 🙂
În rolurile principale:
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Valea Loarei și foștii ei bogați
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Anii și viața, după Annie Ernaux
Cu balonul în Normandia
Plajele și poveștile debarcării din Normandia (II)
Diferențe de ton
Ruxandra: Știu că e la multi ani distanță, dar am joi o ...
Dollo: Mai recitiți texte din urmă :))...
pavel: chiar minunata, putem spune...
alina: Îmi place foarte mult cum scrii și textele îmi ...
Dollo: Păi nimic, ei au trimis, dar donația e benevolă...
Ciucur Andreea: Buna!Și eu am primit azi,pe cabinet medical.Si cu...
Dollo: Păi cu comentariile ce mă mai hrănesc și eu, c...
Dollo: Eu am interpretat Nobelul ca pe o formă de susți...
Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.
Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru
Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?
Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!
Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma
În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.
Cum sa citesc ultima fraza: ca pe o promisiune sau ca pe o amenintare? :))
O amenințare drăgăstoasă 🙂
Va veni, va veni. Mamiferele superioare învață și se adaptează – am o pisică culeasă din drum cu răni grave și laba stînga spate paralizată (mai precis lăbuța adică vîrful cu ghearele). Era cam apatică, iar atunci cînd ridicam mîna, fărăr nici o intenție, băga capul între umeri și lăsa urechile pe spate. O clară poziție de așteptare a unei lovituri. După aproape 2 ani și-a pierdut mult din reflexele descrise și a devenit mult mai calină. Nu știu cine i-a fost stăpîn, dar să-i stea pe suflet. La judecata de apoi cu Sf. Francisc din Assisi președinte de instanță !
Dragut, Gogu 😉
Eu am doua potai in casa, unul a fost vagabond ani buni (l-am luat in casa cand avea cam 8 ani), celalalt e la mine e cand are 2 luni. E o diferenta ENORMA intre ei. Drept este ca ala care a stat mai mult in casa e si masculul alfa, dar cel luat ca matur de pe strazi este inca speriat de oameni.
A stat prin zona si nu a deranjat pe nimeni, in afara de vreo 2 cretini de vecini care-l loveau de cate ori il prindeau. Dupa 6 ani aproape de stat in casa la mine, unde nu-l atinge nimeni nici cu o vorba grea, inca este speriat de oameni (chiar si de noi).
Da, și Gogu are niște „prieteni” în bloc care-l urăsc.
Dollo, ce-ar fi sa-l adopti pe Gogu? Sau sa-i cauti un stapan bun. Asa e la mana oricui. Daca Gogu nu apartine nimanui (care sa-l protejeze, sa-si asume raspunderea asupra lui si sa-l ingrijeasca) iti propun sa chemi hingherii sa-l duca la adapost unde poti sa-l vizitezi sa te asiguri ca e tratat omeneste.
L-am adoptat mai mulți din bloc, are unde să doarmă și e în același timp liber să aleagă. Nu e corect pentru el să fie constrâns să trăiască într-o garsonieră. Nu e corect nici să ocupe un loc într-un adăpost, din cele aproape inexistente, care și așa nu ajung ca să rezolve problema celorlalți câini de care se împiedică alții pe străzi. Știu care e mesajul tău, nu e ne voie să-l detaliezi 😉
Pai n-am zis sa-l tii neaparat in garsoniera, doar sa fie cineva care sa zica „Ala e câinele meu” si sa-si asume raspunderea asupra lui.
Apropo am o idee de afacere cu caini vagabonzi, pseudo „husky” rides(carucioare vara/sanii iarna) in parcuri/zone impadurite, etc. Cu banii ar putea fi subvenționate adăposturi de câini. Crezi ca ar merge?
in poza 7 din 7 Toshiba arata bestial! 🙂
Pentru Gogu:
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14546731-campanie-sterilizare-cainilor-pisicilor-fara-stapan-din-capitala.htm
in caz ca nu e:)-