După o vreme în care coada ei se înfoia veveriță când îl vedea, deși el stătea timid pe hol și nici nu îndrăznea să se apropie de lapte, a venit și ziua aia în care ea stă liniștită în prag și-l urmărește lipăind laptele. Iar el mănâncă, mulțumește cu un plescăit și pleacă fără să privească înapoi.
Ea mai stă o vreme în prag, apoi se duce în casă, la jucăriile ei. Își revarsă toată dragostea pe girafă, deocamdată. Va veni o zi, Gogule, va veni o zi…! 🙂
În rolurile principale:
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley
W G S...
Laura V: Un pic de spice erotic :)
Octavian Soviany - Vi...
Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.
Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor
Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.
În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni
Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască
Cum sa citesc ultima fraza: ca pe o promisiune sau ca pe o amenintare? :))
O amenințare drăgăstoasă 🙂
Va veni, va veni. Mamiferele superioare învață și se adaptează – am o pisică culeasă din drum cu răni grave și laba stînga spate paralizată (mai precis lăbuța adică vîrful cu ghearele). Era cam apatică, iar atunci cînd ridicam mîna, fărăr nici o intenție, băga capul între umeri și lăsa urechile pe spate. O clară poziție de așteptare a unei lovituri. După aproape 2 ani și-a pierdut mult din reflexele descrise și a devenit mult mai calină. Nu știu cine i-a fost stăpîn, dar să-i stea pe suflet. La judecata de apoi cu Sf. Francisc din Assisi președinte de instanță !
Dragut, Gogu 😉
Eu am doua potai in casa, unul a fost vagabond ani buni (l-am luat in casa cand avea cam 8 ani), celalalt e la mine e cand are 2 luni. E o diferenta ENORMA intre ei. Drept este ca ala care a stat mai mult in casa e si masculul alfa, dar cel luat ca matur de pe strazi este inca speriat de oameni.
A stat prin zona si nu a deranjat pe nimeni, in afara de vreo 2 cretini de vecini care-l loveau de cate ori il prindeau. Dupa 6 ani aproape de stat in casa la mine, unde nu-l atinge nimeni nici cu o vorba grea, inca este speriat de oameni (chiar si de noi).
Da, și Gogu are niște „prieteni” în bloc care-l urăsc.
Dollo, ce-ar fi sa-l adopti pe Gogu? Sau sa-i cauti un stapan bun. Asa e la mana oricui. Daca Gogu nu apartine nimanui (care sa-l protejeze, sa-si asume raspunderea asupra lui si sa-l ingrijeasca) iti propun sa chemi hingherii sa-l duca la adapost unde poti sa-l vizitezi sa te asiguri ca e tratat omeneste.
L-am adoptat mai mulți din bloc, are unde să doarmă și e în același timp liber să aleagă. Nu e corect pentru el să fie constrâns să trăiască într-o garsonieră. Nu e corect nici să ocupe un loc într-un adăpost, din cele aproape inexistente, care și așa nu ajung ca să rezolve problema celorlalți câini de care se împiedică alții pe străzi. Știu care e mesajul tău, nu e ne voie să-l detaliezi 😉
Pai n-am zis sa-l tii neaparat in garsoniera, doar sa fie cineva care sa zica „Ala e câinele meu” si sa-si asume raspunderea asupra lui.
Apropo am o idee de afacere cu caini vagabonzi, pseudo „husky” rides(carucioare vara/sanii iarna) in parcuri/zone impadurite, etc. Cu banii ar putea fi subvenționate adăposturi de câini. Crezi ca ar merge?
in poza 7 din 7 Toshiba arata bestial! 🙂
Pentru Gogu:
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14546731-campanie-sterilizare-cainilor-pisicilor-fara-stapan-din-capitala.htm
in caz ca nu e:)-