După o vreme în care coada ei se înfoia veveriță când îl vedea, deși el stătea timid pe hol și nici nu îndrăznea să se apropie de lapte, a venit și ziua aia în care ea stă liniștită în prag și-l urmărește lipăind laptele. Iar el mănâncă, mulțumește cu un plescăit și pleacă fără să privească înapoi.
Ea mai stă o vreme în prag, apoi se duce în casă, la jucăriile ei. Își revarsă toată dragostea pe girafă, deocamdată. Va veni o zi, Gogule, va veni o zi…! 🙂
În rolurile principale:
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
De ce mai votează diaspora
Cine mai crede în România onestă
Camping – dar avem suferință și acasă
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
De ce mai votează diaspora
Cine mai crede în România onestă
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Camping – dar avem suferință și acasă
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Liviu: am castigat !...
Felician: Eu sunt născut în '84. Nu mai sunt din 2010 în...
Lucian Voia: Într-unul din podcasturile la care a participat, ...
cmv: Greene e ambivalent, in scrierile lui, deci depind...
Liviu: As mai adauga ca la sfarsitul guvernarii boc, inde...
pavel: Este uimitoare si incredibil de superficiala grila...
cmv: PS. Cred ca ne-au facut ceva acolo la Targu-Jiu, i...
cmv: Maria își aduce aminte mai bine de alte voturi, ...
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Cum sa citesc ultima fraza: ca pe o promisiune sau ca pe o amenintare? :))
O amenințare drăgăstoasă 🙂
Va veni, va veni. Mamiferele superioare învață și se adaptează – am o pisică culeasă din drum cu răni grave și laba stînga spate paralizată (mai precis lăbuța adică vîrful cu ghearele). Era cam apatică, iar atunci cînd ridicam mîna, fărăr nici o intenție, băga capul între umeri și lăsa urechile pe spate. O clară poziție de așteptare a unei lovituri. După aproape 2 ani și-a pierdut mult din reflexele descrise și a devenit mult mai calină. Nu știu cine i-a fost stăpîn, dar să-i stea pe suflet. La judecata de apoi cu Sf. Francisc din Assisi președinte de instanță !
Dragut, Gogu 😉
Eu am doua potai in casa, unul a fost vagabond ani buni (l-am luat in casa cand avea cam 8 ani), celalalt e la mine e cand are 2 luni. E o diferenta ENORMA intre ei. Drept este ca ala care a stat mai mult in casa e si masculul alfa, dar cel luat ca matur de pe strazi este inca speriat de oameni.
A stat prin zona si nu a deranjat pe nimeni, in afara de vreo 2 cretini de vecini care-l loveau de cate ori il prindeau. Dupa 6 ani aproape de stat in casa la mine, unde nu-l atinge nimeni nici cu o vorba grea, inca este speriat de oameni (chiar si de noi).
Da, și Gogu are niște „prieteni” în bloc care-l urăsc.
Dollo, ce-ar fi sa-l adopti pe Gogu? Sau sa-i cauti un stapan bun. Asa e la mana oricui. Daca Gogu nu apartine nimanui (care sa-l protejeze, sa-si asume raspunderea asupra lui si sa-l ingrijeasca) iti propun sa chemi hingherii sa-l duca la adapost unde poti sa-l vizitezi sa te asiguri ca e tratat omeneste.
L-am adoptat mai mulți din bloc, are unde să doarmă și e în același timp liber să aleagă. Nu e corect pentru el să fie constrâns să trăiască într-o garsonieră. Nu e corect nici să ocupe un loc într-un adăpost, din cele aproape inexistente, care și așa nu ajung ca să rezolve problema celorlalți câini de care se împiedică alții pe străzi. Știu care e mesajul tău, nu e ne voie să-l detaliezi 😉
Pai n-am zis sa-l tii neaparat in garsoniera, doar sa fie cineva care sa zica „Ala e câinele meu” si sa-si asume raspunderea asupra lui.
Apropo am o idee de afacere cu caini vagabonzi, pseudo „husky” rides(carucioare vara/sanii iarna) in parcuri/zone impadurite, etc. Cu banii ar putea fi subvenționate adăposturi de câini. Crezi ca ar merge?
in poza 7 din 7 Toshiba arata bestial! 🙂
Pentru Gogu:
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-14546731-campanie-sterilizare-cainilor-pisicilor-fara-stapan-din-capitala.htm
in caz ca nu e:)-