Ceasu rău, pisica neagră

Azi 13 decembrie am cules-o de pe străzi, vaccinat-o, sters-o de munci, încălzit-o, hrănit-o și mângâiat-o. E fetiță, e neagră, și așteaptă un nume

Acuma stă înfișurată într-un tricou, în poala mea, și-mi transmite vibrațiile torsului ei liniștit în burtă. Are 500 de grame, e neagră tuci, miorlăie de parcă s-ar fi sfârșit lumea, are gheare albe și lungi care-i ies din negrul lăbuțelor precum dinții strălucitori ai negrilor într-un zâmbet. Nu știu ce nume să-i dau, dar doctorița veterinară când a văzut-o i-a zis Somalia. Când a început să strănute și să-i curgă și mucii a devenit Auschwitz. A, și e fetiță.

Azi, 13 decembrie, am adoptat-o oficial. Stătea ghemuită pe marginea șoselei, lângă un șantier din cartier. Când am văzut-o cum miorlăia și dârdâia am luat-o în brațe. Era plina de nisip. Muncitorii de la șantier mi-au strigat s-o iau acasă, că o calcă mașinile acolo, și nici nu vrea să mănânce. „Noi i-am dat salam, dar nu vrea, o să moară de foame dacă n-o ia cineva!”, mi-a strigat un nene care punea niște dale de beton la intrarea în blocul tocmai finisat.

Am luat-o, am plimbat-o până la poștă unde aveam treabă, am adus-o acasă și i-am dat niște lapte. A lipăit de două ori cu limba prin el și n-a mai vrut. S-a așezat pe laptop, în zona unde procesorul încălzește carcasa, și de câte ori am încercat să-i fac poză m-a refuzat cu încăpățânare. Cred că nu vrea să rămână dovezi ale imaginii ei șifonate de acum.

După vreo jumătate de oră am dus-o la doctor. A încasat direct trei injecții în curul slăbănog, a protestat, a strănutat. I s-au șters urechile, și a primit o punguță de mâncare de pisici pe bază de pește, care cică ar trebui să-i placă.

Pentru că e răcită cobză, o să mai sufere câteva zile niște injecții. Așa că n-ar fi drept pentru cariera ei viitoare sa-i dăm de acum un nume care s-o discrimineze. Mă gândesc că la un moment dat se va împlini și ea, și n-o să-i pice bine s-o strige copiii pe stradă Somalia. Voi ce ziceți? Aștept sugestii.

Ziua a doua:

Etichete: ,

17 comentarii la “Ceasu rău, pisica neagră” Subscribe

  1. Mihaela 07/11/2012 at 00:03 #

    Mereu aveam pisici tarcate,colorate,imi doream totusi o pisica neagra ,neagra,fara vreo alta pata ,a aparut in sfarsit ,un motan ,o frumusete de baiat -Negrotei,
    Eu le botezam dupa cum ma inspira moaca lor,iti vine asa,deodata si ii zici….si asa ramane.
    Oricum ,va fi o pisicuta foarte dragalasa.
    Toshiba ,i se potriveste.
    Sa auzim numai de bine!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ziceți-i pe nume | Dollo zice Bine - 21/12/2010

    […] Pisica a împlinit o săptămână și 160 de grame de când e la noi. După ce i-a trecut răceala a devenit o pasionată alergătoare prin casă. Patinează pe gresie și derapează pe parchet. Se bate cu orice i se mișcă în față și miaună ca din gură de câine ori de câte ori vede pe cineva în bucătărie. Ieri a făcut cunoștință și cu Eros, un retriver imens care era la veterinar, în așteptarea stăpânului. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.