Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
[…] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Toshiba a prins primul șoarece http://goo.gl/fb/sZkis […]
[…] putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece” […]
Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.
Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!
Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Cat de simpatica :))
Fain pisic! Imi aduce aminte de al meu, dragul de el. Jucaus si alintat, nu avea loc in toata casa decat in poala la mine. A trebuit sa il las singur, ca m-am mutat in alta tara si n-ar fi suportat chinul unui apartament dupa o viata de libertate la sat.
Iar sunt in borcanul cu melancolie.
Si eu sunt de parere ca animalul isi gaseste mai bine locul intr-o curte, insa Toshiba a avut de ales intre a ingheta de frig pe un bulevard din Bucuresti si a ocupa cu toate labutele ei jucause o garsoniera calda 🙂 Deocamdata se simte bine. Sa vedem la vara daca-si va dori sa sara de la balcon:))
Te-am prins, ti-ai luat pisic? Ai tradat neamul cainesc… :)) Dar daca l-ai salvat de la foamete si frig, ai facut o fapta buna…
Da, recunosc, l-am tradat intr-un mod neasteptat si pentru mine. Nu ma asteptam sa ma atasez asa de mult de ghemul ala de blana care tremura de firg si foame pe strada acum doua luni 🙂 La inceput am luat-o pe Toshiba ca pe un compromis intre a nu avea caine deloc si a avea totusi un sufletel de animal in casa. Uite ca acum imi place la nebunie de ea, e o jucausa si o iubitoare. Atunci cand vrea ea, fireste 😉
Eh, un sufletel ramane un sufletel… asa am fost si eu cu „gherlanul”… care uite, a trait 8 ani, mult pentru un sobolan ca el! :))
vad ca gica seamana bine cu toshiba
cam aceeasi greutate, incurcat prin fire, bea laptic….