Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
[…] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Toshiba a prins primul șoarece http://goo.gl/fb/sZkis […]
[…] putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece” […]
Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.
Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.
Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.
Cat de simpatica :))
Fain pisic! Imi aduce aminte de al meu, dragul de el. Jucaus si alintat, nu avea loc in toata casa decat in poala la mine. A trebuit sa il las singur, ca m-am mutat in alta tara si n-ar fi suportat chinul unui apartament dupa o viata de libertate la sat.
Iar sunt in borcanul cu melancolie.
Si eu sunt de parere ca animalul isi gaseste mai bine locul intr-o curte, insa Toshiba a avut de ales intre a ingheta de frig pe un bulevard din Bucuresti si a ocupa cu toate labutele ei jucause o garsoniera calda 🙂 Deocamdata se simte bine. Sa vedem la vara daca-si va dori sa sara de la balcon:))
Te-am prins, ti-ai luat pisic? Ai tradat neamul cainesc… :)) Dar daca l-ai salvat de la foamete si frig, ai facut o fapta buna…
Da, recunosc, l-am tradat intr-un mod neasteptat si pentru mine. Nu ma asteptam sa ma atasez asa de mult de ghemul ala de blana care tremura de firg si foame pe strada acum doua luni 🙂 La inceput am luat-o pe Toshiba ca pe un compromis intre a nu avea caine deloc si a avea totusi un sufletel de animal in casa. Uite ca acum imi place la nebunie de ea, e o jucausa si o iubitoare. Atunci cand vrea ea, fireste 😉
Eh, un sufletel ramane un sufletel… asa am fost si eu cu „gherlanul”… care uite, a trait 8 ani, mult pentru un sobolan ca el! :))
vad ca gica seamana bine cu toshiba
cam aceeasi greutate, incurcat prin fire, bea laptic….