Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
[…] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Toshiba a prins primul șoarece http://goo.gl/fb/sZkis […]
[…] putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece” […]
Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.
Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru
O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉
Cat de simpatica :))
Fain pisic! Imi aduce aminte de al meu, dragul de el. Jucaus si alintat, nu avea loc in toata casa decat in poala la mine. A trebuit sa il las singur, ca m-am mutat in alta tara si n-ar fi suportat chinul unui apartament dupa o viata de libertate la sat.
Iar sunt in borcanul cu melancolie.
Si eu sunt de parere ca animalul isi gaseste mai bine locul intr-o curte, insa Toshiba a avut de ales intre a ingheta de frig pe un bulevard din Bucuresti si a ocupa cu toate labutele ei jucause o garsoniera calda 🙂 Deocamdata se simte bine. Sa vedem la vara daca-si va dori sa sara de la balcon:))
Te-am prins, ti-ai luat pisic? Ai tradat neamul cainesc… :)) Dar daca l-ai salvat de la foamete si frig, ai facut o fapta buna…
Da, recunosc, l-am tradat intr-un mod neasteptat si pentru mine. Nu ma asteptam sa ma atasez asa de mult de ghemul ala de blana care tremura de firg si foame pe strada acum doua luni 🙂 La inceput am luat-o pe Toshiba ca pe un compromis intre a nu avea caine deloc si a avea totusi un sufletel de animal in casa. Uite ca acum imi place la nebunie de ea, e o jucausa si o iubitoare. Atunci cand vrea ea, fireste 😉
Eh, un sufletel ramane un sufletel… asa am fost si eu cu „gherlanul”… care uite, a trait 8 ani, mult pentru un sobolan ca el! :))
vad ca gica seamana bine cu toshiba
cam aceeasi greutate, incurcat prin fire, bea laptic….