Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
Între două ceaiuri și un paracetamol, am avut timp azi sa-i observ agenda Toshibei. Cine-și închipuie că o zi pisicească e molcomă și monotonă, habar n-are.
S-ar putea să vă mai placă și „Cum mă citește Toshiba”
[…] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Toshiba a prins primul șoarece http://goo.gl/fb/sZkis […]
[…] putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece” […]
Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
Cat de simpatica :))
Fain pisic! Imi aduce aminte de al meu, dragul de el. Jucaus si alintat, nu avea loc in toata casa decat in poala la mine. A trebuit sa il las singur, ca m-am mutat in alta tara si n-ar fi suportat chinul unui apartament dupa o viata de libertate la sat.
Iar sunt in borcanul cu melancolie.
Si eu sunt de parere ca animalul isi gaseste mai bine locul intr-o curte, insa Toshiba a avut de ales intre a ingheta de frig pe un bulevard din Bucuresti si a ocupa cu toate labutele ei jucause o garsoniera calda 🙂 Deocamdata se simte bine. Sa vedem la vara daca-si va dori sa sara de la balcon:))
Te-am prins, ti-ai luat pisic? Ai tradat neamul cainesc… :)) Dar daca l-ai salvat de la foamete si frig, ai facut o fapta buna…
Da, recunosc, l-am tradat intr-un mod neasteptat si pentru mine. Nu ma asteptam sa ma atasez asa de mult de ghemul ala de blana care tremura de firg si foame pe strada acum doua luni 🙂 La inceput am luat-o pe Toshiba ca pe un compromis intre a nu avea caine deloc si a avea totusi un sufletel de animal in casa. Uite ca acum imi place la nebunie de ea, e o jucausa si o iubitoare. Atunci cand vrea ea, fireste 😉
Eh, un sufletel ramane un sufletel… asa am fost si eu cu „gherlanul”… care uite, a trait 8 ani, mult pentru un sobolan ca el! :))
vad ca gica seamana bine cu toshiba
cam aceeasi greutate, incurcat prin fire, bea laptic….