Ia un flyer, nu fi fraier!

Cum vă comportați pe stradă, luați sau vă feriți privirea? :) De pliante publicitare e vorba...

Am stat vreo 20 de minute la gura de metrou Piața Romană, așteptând pe cineva. Și am analizat împărțirea flyerelor la trecători. Când am ajuns eu erau vreo trei pițipoance îmbrăcate prea strâmt, care împărțeau foi cu oferte de masaj și alte metode de relaxare. Dădeau mai mult la bărbați, dar mai făceau și excepții. Când m-au văzut că scot aparatul foto din geantă s-au cărat mai încolo, spre Romană. A apărut apoi o fătucă cu rucsac în spate și figură de copil amărât trimis la muncă de o mătușă arțăgoasă, și după ea o doamnă mai purie, genul „întreprinzător privat în rețeaua Oriflame, Avon, Amway & co”.

Fătuca nu știu ce împărțea, că nu prea avea succesuri, ca să zic așa. Dar doamna purie, mama, mama, de nu mi-a împărțit la calendare, vreo două teancuri în nici zece minute.  „Vă pot oferi un calendar?!”, se insinua dulceagă doamna, cu mâna întinsă, în fața fiecărui trecător. Și dădea calendarul cu poza în spate, ca să vadă omul că e chiar calendar, deci o chestie utilă, înainte de a fi, până la urmă, o banală reclamă la un service auto.

Succesul metodei doamnei s-a văzut clar când a năvălit lumea pe scări, ieșind din metrou, iar puștoaica tristă cu rucsac abia dacă dădea la fiecare al treilea călător, în timp ce doamna îi calendărea pe toți, fără scăpare.

Surpinzător că deși amândouă flyeristele s-au tot învârtit în jurul meu (care stăteam pe loc, deci), niciuna nu mi-a întins oferta ei. Mă gândesc că logic ar fi să oferi ceva informativ cuiva care oricum stă degeaba, așteptând. Măcar în timpul ăla mort sigur îți va citi oferta. Comparativ cu unul grăbit să ajungă undeva, care dacă îți ia hârtia ca să-ți facă o favoare, ori nu-și aruncă ochii pe ea mai mult de câteva secunde, ori o aruncă direct la următorul coș.

Trecând peste observațiile astea comportamentale, de psiholog ratat, mi-am amintit de anii 90, când s-a organizat primul TIB de după revoluție, la Romexpo. Nu mai știu ce tematică avea, dar îmi amintesc un singur lucru de atunci: cozile imense pe care românii le făceau la pliante, domnule. Nu pungi, nu pixuri. Pliante. Hârtii. Știu că am stat și eu la o astfel de coadă, lungă și șerpuitoare, la standul unora din Germania care nu știu ce mașini/utilaje promovau. Practic ăia nu aveau nimic concret la stand, ci numai pliante. Făcuseră scurtă la mână împărțind pliante. Erau colorate, cu poze, pe hârtie lucioasă. Ceva foarte mișto, vizual, pentru România anilor ăia în care nu apăruse încă presa glossy.

Evident că habar n-am despre ce erau pliantele alea, mai ales că erau și în germană. Dar le-am păstrat o vreme acasă. Ce proști eram!

Acuma, după 20 de ani mulți refuză să primească flyerele pe stradă. Deși nu-i costă nimic să le ia, să se uite pe ele, și să le arunce după aia. Prietena cu care m-am întâlnit atunci, la Romană, îmi spunea că nici ea nu ia flyere. Cică se gândește că luând hârtiile alea încurajează tăierea de copaci, și apoi dacă le aruncă știe sigur că nu sunt recilate, și tot așa.

Dacă ne gândim că mulți le refuză, iar din ăia care le iau, unii le aruncă fără să le citească, și probabil mulți care le citesc nu sunt interesați de ofertă, mă întreb, totuși, dacă rentează să tăiem atâția copaci, pentru o reclamă așa de puțin eficientă. Pe de altă parte, pentru ziare și reviste se taie mult mai mulți copaci, iar eficiența reclamelor acolo…

Voi cum vă comportați în chestiunea asta, luați sau vă feriți privirea? 🙂

Etichete: ,

5 comentarii la “Ia un flyer, nu fi fraier!” Subscribe

  1. Ana 16/02/2011 at 22:50 #

    E iarna, frig. Nu feresc privirea, dar nici nu scot mainile din maneci/ buzunare.

    • Dollo 16/02/2011 at 23:14 #

      Deci privesti cu ostilitate dindaratul buzunarelor calduroase 🙂

  2. mircea 17/02/2011 at 00:06 #

    Ultima oara era un negru ce impartea flyere cu reclama la ture cu elicopterul pe linga Statuia Libertatii… l-am refuzat politicos: i-am zis ca feribotul spre Staten Island e gratis.
    Insa recunosc ca am luat doi ochi de burete, si un CD cu muzica de la niste impartitori din astia autorizati, din Times Square. Ochii aia, impreuna cu mingile de golf gasite linga gard la Chelsea Piers au facut furori la fetita prietenilor la care am stat. CD-ul l-am ascultat o data, coloana sonora de la un musical de pe Broadway. Remixuri.
    A, si de la Salonul Auto am luat niste pliante. La Jaguar, Bentley si Escalade. Doar mi-s gentleman, ce plm!

  3. mai nimeni 17/02/2011 at 00:17 #

    Eu iau, ca nu doare.

  4. Ioana 17/02/2011 at 11:51 #

    Aici ti le baga ‘cu forta’ in cutia postala, mai putin vara in mana pe strada. De multe ori pe strada au si esantioane de ceva sampon sau gel de dus sau parfum si pe alea le iau:) Mai iau si sucuri gratuite la cutiuta, da’ arunc cutia in pubela galbena de reciclare.

    Alea din posta ma exaspereaza de fapt, ca tre’ sa le sortezi unu cate unu inainte de a le arunca, sa nu arunci hartii importante cu ele – io zic ca reciclez cel putin un kil de reclame pe saptamana, pe bune. Poti sa pui ‘pas de pub, merci’ pe cutia postala, da’ dupa aia nu mai vin nici alea pe care le vreau de fapt (de reduceri la cosmeticale sau la restaurante:) – dileme, dileme, dileme…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.