Farmville de Ialomița

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă

„După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă”. Ăsta e lead-ul poveștii lui Andrei, despre care vă spuneam acum câteva săptămâni că o să vi-l prezint.

Nu m-am ținut de cuvânt. V-am promis că vă povesteasc mai devreme despre Andrei și grădina lui. N-am făcut-o până azi pentru că eram legată de apariția revistei Esquire, unde puteți citi pe larg povestea atipicului grădinar Andrei și a legumelor sale. Cum revista e de azi pe piață, și legumele cultivate de Andrei așijderea, sunt în măsură să vă îndemn să le gustați. Comanda se face prin email, aici. Eu una încă mai aștept să i se coacă roșiile. Așa că până atunci cumpărați revista, și dacă nu vă place textul măcar o să aveți pe ce tăia roșii, cu brânză și cu ceapă, când s-or coace.

***

Pe scurt povestea lui e spusă din lead. S-a pregătit pentru o carieră în IT, cu gândul că numai emigrarea îl va căpătui, și s-a trezit după câțiva ani, într-o multinațională, că tot ce crezuse până atunci nu i se potrivește. A lăsat totul baltă și s-a apucat de agricultură. Trăiește doar în week-end în condiții civilizate de București, în rest doarme într-o baracă din lemn (pe pământul lui ce-i drept) sapă, ară, seamănă, rânește la bălegar și conduce tractorul ca să crească legume sănătoase pentru familia lui și pentru cine-și dorește să mănânce sănătos.

Mie îmi place mult Andrei. Știu că poate sună artificial, din cauza blazării cu care suntem obișnuiți să privim în jurul nostru și în viitor, dar eu cred că dacă țărișoara mai are vreo șansă, ea stă în oameni ca Andrei Barbu. Nu pentru că a lăsat baltă o viață comodă de corporatist și s-a dus la sapă, ci pentru că omul ăsta, la 28 de ani, știe ce vrea și chiar face ceva concret și productiv. În România. În timp ce mulți alții preferă doar să se lamenteze. Sau să dea like 🙂 Nu știu cât de bine am reușit să pun în cuvinte personajul (mi se întâmplă adesea, când subiectul îmi place mult, să simt că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor, jurnalistic vorbind), dar așa …  tot jurnalistic, mi-aș dori să cunosc mai mulți oameni ca Andrei și să pot scrie despre ei.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Farmville de Ialomița” Subscribe

  1. Gilbert 02/06/2011 at 21:20 #

    Felicitări lui Andrei. Like!

  2. Vasai 04/04/2012 at 08:22 #

    Uite altu. Un tip care iti aduce lapte de capra direct la usa ta.
    http://www.laptesibranzadecapra.ro/descriere.php
    Dai comanda telefonic sau pe e-mail si cand nici nu te astepti…tzarrr soneria si „dai un ban da` stai in fata!”

    • Dollo 04/04/2012 at 13:51 #

      Interesant, mulțumesc pentru link, chiar sunt interesată de brânza și laptele de capră

Leave a Reply

Oldies but goldies

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉