Liftierul și crispy Toshiba

Viață de câine și pisică într-o după amiază furtunoasă de iunie :)

Ce fac cei mai buni prieteni ai mei, într-o zi ploioasă de iunie.

Gogu, câinele blocului, face pe liftierul. Nu se dă dus din lift nici mort. Cred că a fost speriat de tunetele de după amiază. Încă n-a învățat să croșeteze, precum doamna din liftul de la Lăptărie, dar mai are timp. E încă tânăr în branșa asta.

Și Toshiba, după ce și-a revenit din spaima de furtună, care o băgase fix într-un dulap, și-a parfumat blana cu arome de crispy strips picant, cu sos glen de usturoi și cartofi prăjiți. De  la KFC. Cina noastră din seara asta.

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Liftierul și crispy Toshiba” Subscribe

  1. Escu 02/06/2011 at 21:27 #

    Gogu e genial… Cat despre KFC…vezi ca am o postare…se potriveste de minune :)))

    • Dollo 02/06/2011 at 21:44 #

      Eh, tu scrii despre tranzitul după KFC, eu am scris despre viermii din pulpite. Ce contează, o dată în lună merge și asta. Până la urmă n-o să trăim destul ca să ne omoare junk food-ul.

  2. Oana 02/06/2011 at 23:04 #

    Nu-mi spune: ati mancat-o pe Toshiba! 🙂 Cat despre Gogu- sper ca a primit si el o bucatica de mancarica, daca tot a stat asa de frumos la pozat. 🙂

    • Dollo 03/06/2011 at 09:40 #

      Gogu primește când vine la ușă. Ieri n-a dorit să-și miște fundul cel mare din lift, așa că n-a primit nimic. Toshiba în schimb, a primit o pungă. Goală 🙂

  3. ady 03/06/2011 at 00:15 #

    mie imi place cum luceste blanita pe toshiba.
    ma indoiesc ca ea se da cu ge/briantina/alt maglavais ca s-arate asa bine.

    • Dollo 03/06/2011 at 09:41 #

      Nu, face duș cu limba proprie de cel puțin două ori pe zi, dimineața și seara 🙂

  4. Farfuridi 03/06/2011 at 09:05 #

    asa arata liftul vostru????? 🙂

    • Dollo 03/06/2011 at 09:42 #

      Da, suntem un bloc de lux. Aveam și portar până anul trecut 🙂

  5. Xanaxdu 03/06/2011 at 10:28 #

    Like!

    Ma bucur sa vad ca blocul vostru are locatari care il accepta pe Gogu, nu cheama hingherii si nu latra in favoarea eutanasierii. Dupa cit il vad de trist, sper ca nu e bolnav…

    Toshiba in schimb e o strengarita – nu pare deloc afectata de proasta reputatie a junk food-ului in general, si a lui KFC in special.

    • Dollo 03/06/2011 at 10:41 #

      Gogu e bătrân. Și s-a îngrășat mult după castrare. Pe vremuri urca și pe scări, acum folosește doar liftul 🙂 Există și niște părinți isterici prin bloc care ne ceartă, pe noi ăștia care-l chemăm pe Gogu la ușă ca să-l hrănim, că le punem copiii în pericol. Dar pe Gogu îl lasă rece 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!