Liftierul și crispy Toshiba

Viață de câine și pisică într-o după amiază furtunoasă de iunie :)

Ce fac cei mai buni prieteni ai mei, într-o zi ploioasă de iunie.

Gogu, câinele blocului, face pe liftierul. Nu se dă dus din lift nici mort. Cred că a fost speriat de tunetele de după amiază. Încă n-a învățat să croșeteze, precum doamna din liftul de la Lăptărie, dar mai are timp. E încă tânăr în branșa asta.

Și Toshiba, după ce și-a revenit din spaima de furtună, care o băgase fix într-un dulap, și-a parfumat blana cu arome de crispy strips picant, cu sos glen de usturoi și cartofi prăjiți. De  la KFC. Cina noastră din seara asta.

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Liftierul și crispy Toshiba” Subscribe

  1. Escu 02/06/2011 at 21:27 #

    Gogu e genial… Cat despre KFC…vezi ca am o postare…se potriveste de minune :)))

    • Dollo 02/06/2011 at 21:44 #

      Eh, tu scrii despre tranzitul după KFC, eu am scris despre viermii din pulpite. Ce contează, o dată în lună merge și asta. Până la urmă n-o să trăim destul ca să ne omoare junk food-ul.

  2. Oana 02/06/2011 at 23:04 #

    Nu-mi spune: ati mancat-o pe Toshiba! 🙂 Cat despre Gogu- sper ca a primit si el o bucatica de mancarica, daca tot a stat asa de frumos la pozat. 🙂

    • Dollo 03/06/2011 at 09:40 #

      Gogu primește când vine la ușă. Ieri n-a dorit să-și miște fundul cel mare din lift, așa că n-a primit nimic. Toshiba în schimb, a primit o pungă. Goală 🙂

  3. ady 03/06/2011 at 00:15 #

    mie imi place cum luceste blanita pe toshiba.
    ma indoiesc ca ea se da cu ge/briantina/alt maglavais ca s-arate asa bine.

    • Dollo 03/06/2011 at 09:41 #

      Nu, face duș cu limba proprie de cel puțin două ori pe zi, dimineața și seara 🙂

  4. Farfuridi 03/06/2011 at 09:05 #

    asa arata liftul vostru????? 🙂

    • Dollo 03/06/2011 at 09:42 #

      Da, suntem un bloc de lux. Aveam și portar până anul trecut 🙂

  5. Xanaxdu 03/06/2011 at 10:28 #

    Like!

    Ma bucur sa vad ca blocul vostru are locatari care il accepta pe Gogu, nu cheama hingherii si nu latra in favoarea eutanasierii. Dupa cit il vad de trist, sper ca nu e bolnav…

    Toshiba in schimb e o strengarita – nu pare deloc afectata de proasta reputatie a junk food-ului in general, si a lui KFC in special.

    • Dollo 03/06/2011 at 10:41 #

      Gogu e bătrân. Și s-a îngrășat mult după castrare. Pe vremuri urca și pe scări, acum folosește doar liftul 🙂 Există și niște părinți isterici prin bloc care ne ceartă, pe noi ăștia care-l chemăm pe Gogu la ușă ca să-l hrănim, că le punem copiii în pericol. Dar pe Gogu îl lasă rece 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.