L a îndemnul meu la protest de mai devreme, un fost coleg de la EVZ mi-a trimis filmul ăsta. În care Miron Cozma protestează, iar Marinela Nițu e dezamăgită că i se scufundă :)) O mostră de umor amestecat cu poezie pură ca o floare de mină, made in Valea Jiului, colț cu faleza din Constanța.
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
Carnavalul din Basel
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Onoare de taximetrist
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
Dollo: Încercăm...
Dollo: Da, diferența e cā la ei nu pare să fie nevoie ...
Dollo: Mai avem şi țâfnă, că fără ea ce ne-am face...
Ady: există și infracțiunea de ”însușire a bunul...
„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.
Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale
Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.
Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.
Ptiu ce voce de „barbata” are… :))
e de la dezamăgire 😉
Niste guvizi…
halal protest :)) e mai mult o gluma de protest…
Luindu-ne noi cu protestele, mi-a scapat o chestie esentiala, anume ca „Mult mai de pret e iubirea”. Uite, eu nu eram la curent ca Marinela + Miron inca mai = LOVE. Doar Miron a stat la racoare binisor o vreme, si chiar nu stiam ca Marinela l-a asteptat cuminte ca Penelopa.
Pai nu e o poveste frumoasa? Nu va face ziua putin mai buna, sa stiti ca iubirea trece peste nevasta (ca parca Miron este inca insurat) si peste zidurile puscariei?
Si inca ceva – n-am vazut-o pe Marilena de vreo 7-8 ani, si uite, e neschimbata! Nu e si asta un motiv de bucurie? Ca silicoanele si botoxul rezista mai ceva ca Drei Wetter Taft?
Ah, intre timp m-am documentat: si Mi, si Ma, desi au fost iubiti inca din 1996 (8, dupa alte surse), au apucat sa faca o casatorie de-a lungul poeticei lor relatii: Mi cu avocata ce l-a reprezentat la ultimele procese, Ma cu ceva italian. Eh, dar cum dragostea invinge totul, cei doi s-au casatorit romantic anul asta, la citeva zile dupa ce Ma tocmai declara ca e gata sa dea o noua sansa fostului sot macaronar. Asta e, am o zi mai lejera la servici, si toate astea le afli pe net cam in 10 minute.
Deci e bine atâta vreme cât dragostea rezistă și binele triumfă 🙂