Foto 19/10/2011

O mângâiere pentru ochi triști

În caz că vă era dor de plajă, mare, soare, uite o poză ca să vă mai ostoiască dorul :)

În caz că vă era dor de plajă, mare, soare, uite o poză ca să vă mai ostoiască dorul 🙂

Mai multe poze la fel de frumoase aici.

Etichete: , , , , , ,

One Response la “O mângâiere pentru ochi triști” Subscribe

  1. Ana 20/10/2011 at 21:14 #

    Poza m-a facut sa ma ma gandesc la sfarsitul clipului asta 🙂
    (nerecomandat minorilor).

    Răspunde

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Foto 30/07/2015

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Tzepe 03/11/2013

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Reportaje 11/07/2013

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Românisme 30/07/2013

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Românisme 04/01/2018

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Foto 20/03/2017

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.