Primul an din prima viață

După ce și-a pârlit un pic mustățile în lumânarea aniversară, Toshiba a refuzat, cochetă, să sufle în ea, dar a lins de jur împrejur... tortul :)

Azi a fost ziua ei. Calculată după estimările veterinarei, care a spus că pe 13 decembrie când am cules-o de pe străzi avea cam o lună. Așa că am sărbătorit-o cum se cuvine, ca să nu simtă că e un copil adoptat 😉

     

 

Dar, să nu uităm de unde am plecat. Iată cam ce a făcut ea în primul an din prima viață:

 

                

Etichete: , , ,

24 comentarii la “Primul an din prima viață” Subscribe

  1. Diana 14/11/2011 at 22:13 #

    Ce frumos. 🙂

    Să te bucuri mulți ani de acum înainte de pisica ta!

  2. cristina 15/11/2011 at 10:29 #

    mai, dar e frumoasa toshiba ta foc! sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa si voioasa.

  3. spufi 16/11/2011 at 17:04 #

    la multi ani frumosi si sanatosi, mai Toshiba, trai-ti-ar familia! si pardon de intarziere.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.