În ultimele luni în care m-am interesat de metode de sterilizare pentru Toshiba am citit şi auzit diverse păreri. Am pornit de la ideea că n-aş vrea să intervin brutal asupra corpului ei, dacă se poate şi altfel. Până la urmă e un animăluţ de un an, ca un copil care încă se mai joacă cu păpuşi. Nu-ţi pui problema că trebuie să-i vorbeşti deja de contracepţie. Aşa că m-am bucurat atunci când cineva mi-a spus că există o injecţie pe care i-o faci la 3-5 luni şi-i inhibi astfel căldurile.
Dar asta a fost doar deschiderea cutiei Pandorei. Am intrat apoi în detalii pe care poate n-aş fi vrut să le ştiu despre câini şi pisici şi câteodată chiar despre oameni. Că injecţiile alea inhibă într-o parte şi incită în alta. Că animăluţul tău drăguţ poate fi expus la tumori, cancere, boli care mai de care mai cumplite, care pe lângă o banală sterilizare par apocalipsa din care nici Arca lui Noe n-a scăpat. De curând îmi spunea şi un amic că pisica lui are cancer mamar şi că va trebui să facă chimioterapie şi operaţii. Şi asta pentru că n-ar fi sterilizat-o la timp.
În contrapondere, aproape toţi posesorii de animale (responsabili) pe care-i cunosc vorbesc cu detaşare de experienţa „lor” cu sterilizarea, de parcă ar fi fost o carie. „A avut câteva zile mai proaste, dar e OK şi am scăpat de probleme!”. Măi oameni buni, e vorba de o operaţie prin care animalul vostru drăgălaş, pe care-l iubiţi, este eviscerat parţial. Rămâne fără organele genitale interne.
Şi nu ştiu cum aţi trecut voi prin aşa ceva, dar mie una, azi, când a trebuit s-o păzesc pe Toshiba, mi s-a rupt inima văzând prin ce trece. Am dus-o la operaţie dimineaţă, iar când am luat-o parcă fusese la Auschwitz. Are două concavităţi în zona şalelor, de parcă i-ar fi extirpat tot abdomenul ei dolofan. Are ditamai tăietura pe burtica ei dodoloaţă. Mârâie şi miaună când o atingi de parcă i-ai smulge blana fir cu fir. Abia s-a atins de conserva ei preferată de ficat, a lipăit un pic de apă de pe degetul meu şi mă priveşte cu nişte ochi trişti şi cu reproş. Ce mai, sunt un Mengele.
În ultimele ore s-a băgat singură – nici nu ştiu cum a reuşit, că am scăpat-o din vedere un pic – într-o nişă îngustă dintr-un raft, acolo unde se ascunde ea când dau cu aspiratorul. De frică. Şi nu mai vrea deloc să coboare de acolo. Am învelit-o cu un prosop şi o las să se refacă.
Şi de aia zic, nu pot să nu mă întreb, de unde ştiţi voi că pisicile au dureri când intră în călduri? Că nu le place să fete? (OK, asta nu poate fi o plăcere, admit) Că nu savurează o împerechere cu motanii şi că în general le convine să treacă prin experienţa asta cumplită de sterilizare, ca să ducă o viaţă linişită şi lungă de huzur, ca fete bătrâne pe lângă stăpâne nebune? Pe ele, pe pisici, le-o fi întrebat cineva vreodată ce vor?
Bunica mea avea pisici la ţară şi nu le steriliza nimeni. Trăiau până mureau, fătau, erau sau nu fericite, nici dracu nu le căuta de cancere sub coadă. Cu ce drept intervenim noi acum asupra vieţii lor, doar pentru că le facem hatârul de a le închide în apartamentele noastre, dintr-un egoism până la urmă. Că nici asta nu le-am întrebat, dacă ele vor să fie „salvate” de pe străzi.
Mie azi, în prima zi de operaţie a Toshibei, mi se pare revoltătoare decizia asta a omului asupra prietenului lui cel mai bun. Da, am făcut-o, doctoriţa care a operat-o a ţinut să-mi întărească faptul că am luat o decizie bună, că a găsit în Toshiba un chist ovarian şi un uter fibromatos (mă rog, sunte femei care trăiesc cu aşa ceva, nu e demonstrat că astea grăbesc moartea negreşit), şi că injecţiile hormonale nu sunt bune nici la oameni, deci nici la animale. Dar cumva, când scriu postarea asta şi Toshiba nu aleargă de nebună prin casă, nu scoate pământul din ghivece, nu trânteşte obiectele de pe rafturi şi nu derapează pe parchet încercând să prindă şoareci imaginari, cumva mi se pare că lucrurile au mers prea departe în relaţia dintre om şi natură.
Am si eu o pisica (ea) dar am lasat-o o data sa fie MAMA. Dupa ce a intarcat si am dat puii am sterilizat-o. Chestia cu sterilizatul provind din groaza ‘ce fac cu puiii?’ Si mai apoi cu animalul in sine… Reconosc pur egoism.
ce prostie de articol. mare filozof esti sa te intrebi daca pisicii ii place imperecherea. stim ca nu ii place pentru simplul fapt ca este demonstrat si studiat ca pisicile nu simt placere cand se imperecheaza, ci durere dat fiind ca penisul motanului are niste mici tepi pe el special conceputi pentru a elimina pe cat posibil sperma rivalilor pentru ca atat pisicile, cat si caini se imperecheaza ina celasi ciclu cu mai multi masculi, in caz ca nu stiai, ceea ce genereaza o signura fatare de pui cu tati diferiti. nu este egoism sa iti pui in cap pentru restul vietii animale amarate gasite in situatii critice pe strada. nu este deloc egoism, ci exact opusul. este culmea altruismului cand ai destule pe cap, resurse nu prea, timp nici atat, dar nu treci nepasator pe langa suferinta altor suflete, chiar daca sunt animale. nici facturile la vet nu le platesti din egoism si placere personala, ci pentru a le salva viata. este atat de stupid sa te intrebi daca pisica prefera sa moara in chinuri groaznice la 3 saptamani de panleucopenie cu dureri ingrozitoare, cu scaun diareic cu sange pana cand face doar sange, cu voma pana se deshirateaza complet, cu o saptamana intreaga in care nu mai poate manca si intr-un final nu mai poate merge si apoi isi da duhul chinuit. in situatia asta fiind ultimii 3 salvati cu ghilimele cum spui aiurea. nu stiu la ce vet ai fost, dar draga, la unul capabil la care am sterilizat deja 4 pisici, pisica incepe deja sa dea semne de trezire de pe masa de operatie cand doctora a terminat si pana acasa deja iese singura din cusca. bine, se clatina si cade, evident, dar trece in seara aaia si asta, iar a doua zi e ca noua. comportamentul ciudat, frica, pot fi cauzate de mersul la veterinar in sine, nu de sterilizare neaparat. totusi, repet, cu nici una nu am trait asa ceva, din contra, opusul. pui nu vrem nu din egoism ca ne e frica de ei, ci pt ca nu am salvat un animal nedorit si chinuit ca sa nastem altii voit ce pot ajunge la fel. dar e clar ca ti-e imposibil sa intelegi
A trecut ceva timp de când e scris, probabil nu mai ai vlogul dar am ținut totuși să scriu si eu ceva. In tot ceea ce ai scris ai avea perfectă dreptate doar dacă nu erai proprietară de animal de companie. Ai întrebat 🐈 Pisica daca vrea sa stea la tine in casă? Să mănânce ce ii dai tu? Să doarmă cand vrei tu sa bea apa de care vrei tu,sa asculte galagia facuta de tehnologie cand vrei tu ? Sa miroasă mâncărurile din casă ,parfumurile și scârbosul fum de tigare? Pai dacă de astea nu ai intrebato, de ce sa o mai întrebi de operații? Apropo, am găsit blogul căutând prețuri pentru operația unui punct de grăsime,mare cât pumnul aproape dacă l-aș cuprinde in pumn, evident nu o doare chiar toarce când o masez pe langa acel punct de grăsime. Am intrebato daca vrea să-l lase acolo sau sa o duc la doctor,nu zice nimic 🙁 Si mănâncă boabe pentru pisici sterilizate … Hmmm nici asta nam intrebat-o dacă ii place.