Zăpada constituțională

Sau cum se face trecerea de la „România, trezește-te!” la „Coșmarul alb face victime!”

Cade în lunile prevăzute de lege, în cantitățile garantate de producător și îndeplinește toate normele legale în vigoare. Chiar faptul că noi nu suntem pregătiți pentru ea se înscrie în Constituție. România este un stat național, unitar și solidar în fața zăpezii. În frunte cu vice-comandantul nostru suprem, foto dreapta. Toți plecăm nepregătiți la drum pe cod portocaliu și ne așteptăm să ne scoată din rahatul alb aceiași jandarmi în care se arunca cu pietre acum câteva zile, sub sloganul „România, trezește-te!”. Acum televiziunile titrează „Coșmarul alb face victime!”. Suntem o țară de vise. Rele.

Organele de ordine sunt tot în dispozitiv – rămăseseră așa de 20 de zile de când cu protestele, după cum s-a scăpat un jandarm la TV – și acționează în conformitate cu ordinele, salvând cetățenii înzăpeziți și conducându-i apoi la secție pentru identificare. Se știe că Dumnezeu nu doarme și printre ei ar putea fi unii pedepsiți pentru că au aruncat cu pietre în jandarmi, atunci când încă nu aveau bulgări de zăpadă.

Cetățenii înșiși au transformat pancartele în lopeți și au ieșit să-și dea zăpada din fața magazinului, la îndemnul televizat al premierului.

Cine n-are magazin tot a găsit măcar un nepot să-l plimbe cu sania și să facă astfel pârtie pe străzile pe care n-au ajuns plugurile.

Breichingniuzele au schimbat tag-urile din „proteste în Piața Universității” și „demisia guvernului” în „extrem de frig” și „înzăpeziți la Șindrilița”. După 48 de ore în coșmarul alb nimănui nu-i place realitatea în care s-a trezit.

Dar, seara se lasă totuși peste o Românie solidară întru omăt și …..

completați voi pe linia punctată

P.S. Oricum, se poate și mai rău. Ia uite la năpăstuiții ăia de japonezi: 

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Zăpada constituțională” Subscribe

  1. Ioana 26/01/2012 at 21:23 #

    …si nimic mai mult.

  2. Escu 26/01/2012 at 22:40 #

    subscriu…la cele scrise de Ioana…

  3. camil 28/01/2012 at 13:30 #

    bunicii noștri își mai aduc aminte de iarna din 1954 :)….

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale