De regulă se ascunde sub cadă. Mai ales dacă tună și fulgeră. Stă acolo cât durează tevatura.
Dar de când s-a răcorit afară parcă a înviat și ea, că pe caniculă se lățea prin toate colțurile făcând pe moarta. Așa că aseară s-a jucat cu obiectele atârnate de lampadar, a pozat în raftul cu cărți, ca pe vremuri, iar azi s-a lăsat pozată cu umbrela așezată la uscat, ca o divă.
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.
Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese
… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara
Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
🙂 ce mutra simpatica are bestia mica! :))
ah, si zic si eu cu intarziere: La multi ani! Sa traiesti, sa-ti creasca blogul mare si frumos, si sa te imbogatesti facand ce ti-o place mai mult si mai mult :*
Mersi! 🙂 Fă și tu ceva cu comentariile alea la tine 🙂
pe cuvant ca nu stiu ce vrea wordpressu’, n-am idee de ce nu mai vrea comentarii, ca eu n-am modificat absolut nimic. nici n-as sti sa fac vreo modificare 🙁
stai ca am reusit sa intru in meniu si am scos chestia cu logatul cu mail si nume. asta era singura chestie care ar fi putut da probleme. nu era bifata casuta unde zice ca tre’ sa fii logat ca sa poti comenta.