Cum, Dumnezeu nu construiește și canalizări?

După ce ne-a ferit de inundațiile aduse de Dunăre, Dumnezeu a uitat să ne construiască și canalizări adecvate în orașe. Ce putem face noi cu atâta apă? O soluție video.

D upă ce ne-au ocolit inundațiile care au umflat Dunărea în toată Europa, premierul Victor Ponta a zis că ne-a ferit Dumnezeu și că trebuie să-i mulțumim (și) Lui pe lângă autorităților competente care au așteptat tremurând ca viitura să se înmoaie până la noi. Păcătoșii ăia evoluați din Vest își construiseră diguri dinainte, știindu-se cu musca pe căciulă, evident.

Acum, după două zile de ploaie sănătoasă, ce să vezi, canalizările din orașele noastre iar n-au făcut față. Mașinile au plutit, oamenii au înjurat, autoritățile au invocat nenumărații litri de apă pe metrul pătrat care nu puteau fi evitați. Tot Dumnezeu a fost de vină, evident. Că ne-a trimis atâta ploaie și nu ne-a construit înainte și o canalizare eficientă, cât timp noi puneam borduri și panseluțe. Bine că a dat soarele între timp și s-au zvântat.

Pentru că deja sunt ani de când inundația nu e ca seceta, așa cum nici iarna nu e ca vara în România, tind să cred că Dumnezeu are un plan mai amplu cu noi. El e implementat deocamdată pe porcii din China, dar ….

 

Tags: , , , , ,

4 Responses to “Cum, Dumnezeu nu construiește și canalizări?” Subscribe

  1. Cora 01/07/2013 at 22:06 #

    Cine a dat-o , ala s-o ia. Apa. Sau zapada, dupa caz.

  2. Dana 02/07/2013 at 08:46 #

    Norocul nostru ca stam intr-o zona care nu are canalizare. Sau are, dar nu e data in folosinta, fiindca a fost executata de o firma de termopane si pereti cortina, asadar probabil are panta invers 🙂 Neavand canalizare, nu a avut ce sa refuleze, asa ca ploile au trecut neobservate. Deocamdata….

  3. Frobenius 02/07/2013 at 10:19 #

    Platesti lunar o taxa „pentru ape pluviale”. Nu ti se pare normal ca, macar din cind in cind, sa si beneficiezi de pe urma acelor ape?
    La scoala, printre alte multe bazaconii inutile, elevii sint chinuiti cu prostii antice precum vase comunicante, forta gravitationala, presiune, debit. Gura lumii spune ca „piata muncii” nu cere de-astea. Piata cere „tehnologie”. O sti ea ceva!
    Ai asigurare obligatorie? Esti protejata. Nu ma crezi? Citeste prospectul.
    Ieri am fost nevoit sa schimb metroul la Piata Unirii. Nu era prima data, stiam ce ma asteapta acolo, m-am miscat cit de repede am putut. Cum poti sa spui ca nu avem canalizare? Chiar daca nu o vezi, se simte. Channel!

  4. ady 02/07/2013 at 17:26 #

    tata mi-a povestit ca a citit pe undeva ca atunci cand niste destepti au proiectat canalizarea orasului Chicago (parca), pe la 1800 si ceva au proiectat-o pentru mai bine de 2.000.000 (2 milioane, sa nu vi se incurce ochii in zero-uri) de locuitori. in conditiile in care, la momentul respectiv, populatia orasului Chicago era undeva sub 500.000 (500 de mii) locuitori.
    ma intreb si eu pentru cati locuitori a fost proiectata canalizarea bucurestiului?!
    acu’ ma duc la mail. 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea