După ce am vizitat arestul din Constanța (cam aglomerat cu „clienți” de etnie turcă) n-am putut să părăsesc orașul brazilianului Mazăre fără să degust ceva bun la Kaptan Baba Nur (un restaurant turcesc chiar vis a vis de clădirea Prefecturii Constanța). Ăsta a fost „my turkish friday”, în care am mâncat niște salate delicioase pe bază de vinete, cel mai bun iaurt cu mentă, niște frigărui cu carne de oaie și legume fripte, băut cafea la ibric, lins niște cremă de ciocolată la desert și plecat la drum spre București pe o ploaie mocănească.
Pentru că pe mine m-a impresionat abundența porțiilor (pe care n-am putut să le dăm gata acolo, le-am mai luat și acasă, pentru că aproape nu aveai loc să bagi furculița de pline ce erau), vă provoc să ghiciți cât a costat tot ce v-am enumerat mai sus, pentru două persoane?
50 de lei?
100 de lei? care da mai mult? 😛
Data viitoare incearca si la OZ DEMIR, tot in Constanta, in zona garii, pe urma mai vorbim. Sa nu te sperie aspectul exterior al cladirii, ce e important este innauntru.
nimica nu-i mai delicios decat neste cleni sau obleti (albituri) pescuiti la vobler pe malul unui rau (cu manutele tale) prajiti (pe jar) trecuti prin mujdei de usturoi la fata locului(in mijlocul naturii). trebe sa fii pescar macar incepator ca sa intelegi chestia…
crema aia de ciocolata, of!!! in curandul apropiat trebuie sa pun de o sharlota.
ps. cred ca intr-un dintre noptile trecute l-am visat pe mazare. cred, sau posibil unul cu moaca lui. am fo’ miercuri la doctor si cand stateam eu la receptie pe tembelizor se invartea, fara sonor, un reportaj cu mazare, in cele mai dubioase costume si cred c-a dat buzna in visele mele. 🙂
am uneori niste vise, de sa puna pe ganduri serioase o gasca de psihologi. : )
Stimata d-na Dollo,
Fiti buna si desvaluiti-ne totusi care este raspunsul la intrebarea „Cat a costat totul”? Si daca asa banchet se ofera la Kaptan Baba Nur doar Vinerea? Si numai celor ce fotografiaza felurile, pentru un eventual articol la ziar? Multumesc!
A costat 98 de lei pentru două persoane. Nu contează ziua și nici ședința foto. Că nu era pentru vreun ziar, era pentru plăcerea mea 🙂