Cele 48 de ore de ură pentru Voiculescu

Cum s-a îmbogățit el, doamnă, și noi nu? De ce n-a spus asta, cum a făcut el avere, că de stat la curte într-o cămăruță toți am stat la vremea noastră.

C ele 48 de ore de ură revărsate asupra lui Voiculescu de vineri încoace (să nu ne amăgim, bucuria la aflarea condamnării ascunde ura viscerală la adresa bogaților în general) încep să se stingă. Orwell însuși îi rezervase urii numai două minute pe zi, în celebrul lui roman 1984, metodă de defulare pe care nicio putere din lumea asta nu a scăpat-o din vedere pentru masele manipulabile. Dreptul la ură ar trebui introdus, probabil, în carta drepturilor omului, mai ales în acele societăți în care celelalte drepturi fundamentale nu se simt prea bine.

Micii găinari, nevoiți să emigreze din cauza marilor corupți ai patriei

O țeavă spartă pe neașteptate la baie m-a făcut ieri să petrec juma de zi cu un instalator, și să aflu – vreau nu vreau – părerea lui despre condamnarea lui Voiculescu.

P. e trecut de 60 de ani și recunoaște că a fost un nenorocit la viața lui, a furat, a păcălit, a fost arestat și bătut deseori de milițieni și ulterior de polițiști, ca să-și bage mințile în cap și să se cumințească. A băut și încă mai bea, a preacurvit și era cât pe ce să intre și la pușcărie. Nevinovat, firește.

Acum e paznic de noapte la o grădiniță, s-a potolit și-și crește nepoții împreună cu nevasta care i-a fost alături 40 de ani. Este totodată unul dintre cei mai buni instalatori cu care am avut eu de-a face: meticulos și priceput. Ce repară el durează ani. Doar că nu a făcut niciodată o prioritate din priceperea asta a lui, ci mai degrabă un hobby.

Tipul are trei fete și zice că din păcate fiecare i-a moștenit câte un defect. Una e curvă, alta e băutoare, iar cealaltă … știe să facă bani 😉 Curva e măritată cu un țigan. Împreună au doi copii și o vilă în construcție. Țiganul face des vizite în UE, unde coordonează o rețea care fură prin orice mijloace. Ginerele s-a oferit să-și ia și socrul în deplasările externe în interes de serviciu, așa for old times sake, dar P. zice că nu mai are sânge pentru asta. În plus, ce fac ăștia azi nu e nimic nou pentru el, pe toate le-a încercat.

– Parcă nu-mi mai pică bine așa când văd cum păcălesc oamenii. Cum intră peste bătrâni în case și-i tâlhăresc, dar nu le zic nimic, prefer să nu mă bag că și eu am fost un nenorocit la viața mea. Numa că acuma parcă nu-mi place să știu că mi s-ar putea întâmpla și mie asta…, zice P. meșterind la țeava mea de la baie.

– Biznisul ginerelui se derulează și prin țară sau numai în străinătate?, îl întreb.

– Păi ce, mai are loc în țară de ăștia ca alde Voiculescu? Găinarii ca gineremiu au fost nevoiți să emigreze, aici în țară au loc numa ăștia care dau marile tunuri. Se duc și ei unde pot să mai ciupească câte ceva, zice P. râzând ca de o glumă bună.

– Da, dar uite că pe Voiculescu l-au prins și băgat la pușcărie, ginerele tău deocamdată e bine mersi, își face vilă…

– Lasă că n-o să-i meargă rău nici la pușcărie, că ăștia cu bani o duc bine și acolo. Plus că e bătrân, iese repede, și rămâne cu milioanele furate. Nu e decât unul dintr-o tabără care pică de fazan, au rămas destui în locul lui. Da e bine că simte și el un pic răcoarea, las că-i bine. Tare aș vrea să-l văd la pușcărie, măcar așa un pic, și pe Băsescu. Atuncea o să fie egalitate.

Cine a stat într-o cămăruță la tinerețe, dar nu s-a îmbogățit la bătrânețe

Pe banca din fața blocului, mama stă la umbră cu o vecină. E mai răcoare aici, față de apartamentele lor situate pe partea opusă a imobilului, unde dogorește soarele juma de zi. La vârsta lor, ca orice babe cu frica lui Dumnezeu, urăsc aerul condiționat pentru că, se știe, curentul te poate omorî. În plus costă bani la factura de electricitate.

Discuția a sărit firesc de la folosirea cimbrului în mâncare la varza cu cârnați de la ultima masă în libertate a lui Voiculescu:

– Ați auzit, doamnă, nesimțitul, cum s-a lăudat el că a stat cu nevasta și doi copii într-o cameră cu wc în curte? sare vecina mamei.

– Da, de parcă n-am stat toți așa când eram tineri. Cu chirie, la curte, într-o cămăruță. Acolo spălam, acolo găteam, acolo dormeam… confirmă mama, cu o ușoară nostalgie de tinerețe.

– Păi cine n-a stat, doamnă, așa? Dar nesimțitul le povestea la tinerii ăia cu microfoanele, de parcă numai el suferise. N-a spus cum a făcut avere după aia? Cum s-a îmbogățit el, doamnă, și noi nu? De ce n-a spus asta, cum a făcut el avere, că de stat la curte într-o cămăruță toți am stat la vremea noastră.

– Da, noi ne-am băgat pielea la saramură pe 25 de ani ca să cumpărăm cutiile astea în care uite că nici nu putem să stăm de cald acuma, zice și mama cu năduf.

– Și el a pus mâna pe banii lu Ceaușescu, doamnă, pe banii noștri până la urmă, și acuma ne râde în nas că a stat într-o cămăruță. Lasă, bine-i face, păcat că iese prea repede de acolo și rămâne tot cu banii…

Blocul lor este unul dintre puținele construite pe credit, în anii 60, pentru care proprietarii au dat un avans de jumătate din preț, iar restul l-au plătit timp de 25 de ani. Pentru unii dintre ei, cei care mai trăiesc, acum apartamentele sunt unică avere și povară. Pensiile mici abia le ajung pentru întreținere. Dar faptul că plata acelor cutii de chibrituri a reprezentat agoniseala lor de-o viață nu se îndură să le vândă și să se mute în ceva mai mic. Ar însemna, probabil, revenirea la cămăruța din tinerețe.

Bravada lui Voiculescu, cu cămăruța în care și-a petrecut el primii ani de căsnicie, încercând să spună că de fapt celula nu-i va părea un iad, atâta vreme cât are buda înăuntru, i-a ofensat pe toți românii care au luat-o de la lingură, dar n-au reușit să ajungă moguli de presă. Indiferent că au furat și ei sau au muncit cu onestitate ca să-și facă un rost. Un fel de salam cu soia, varianta imobiliară.

Nu poți să întinezi sfânta cămăruță din care au plecat majoritatea românilor și să nu te bată Dumnezeu 😉 În plus, nici nu contează pentru ce a fost condamnat acum, păcatele lui în ochiul public tot legate de averea secretă a lui Ceaușescu rămân.

Dincolo de asta, mi se pare că exercițiile astea periodice de ură, pe care ni le mai prilejuiește justiția în ultimii ani, ar trebui să le dea de gândit celor care rămân la butoane în locul celor care, vremelnic, merg să plătească cu câțiva ani de libertate banii noi făcuți pentru copilași: nimic bun nu se construiește pe ură.

Am ales să scriu despre ceilalți, nu despre cei care azi au ieșit în stradă ca să-și strige iubirea pentru Voiculescu. Chiar dacă mulți sunt dezamăgiți de ce văd acum în jurul Cotrocenilor, n-ar trebui să uităm că tot ura i-a scos și pe ei în stradă. Cele câteva ore de ură zilnice care li s-au picurat în urechi, prin posturile lui Voiculescu.

Etichete: , , , , , , , , , ,

10 comentarii la “Cele 48 de ore de ură pentru Voiculescu” Subscribe

  1. ileana 10/08/2014 at 18:16 #

    Am si eu o intrebare, ca Mos Ion Roata: la puscarie, in zona de lux unde e ingusuit mititelul, o avea si el aer conditionat, sau sta atarnat de gratii cu limba scoasa?! 😀

  2. Lucian Mustata 10/08/2014 at 20:36 #

    Eu ma mir totusi ca i-ai mentionat si p-astia din piata. Dupa parerea mea, nu merita nici macar atat. Raul nu dispare daca il ridicam la rang de „anti-erou”.

  3. Arges 10/08/2014 at 21:29 #

    mi se pare că exercițiile astea periodice de ură, pe care ni le mai prilejuiește justiția în ultimii ani, ar trebui să le dea de gândit celor care rămân la butoane

    cred ca imi scapa ceva ?!

  4. Adrian Cismaru 10/08/2014 at 23:13 #

    Chestia asta cu „ura in general”- vezi doamne inapetenta noastra fata de bogati ( marota care vine cel putin din interbelic -si-atunci sarjata ideolgic) e cam rasuflata..
    Oare nu-ti da fiori ideea ca indifrent de culoarea politica(cu toate ca si aici e o discutie unde detaliile „face diferenta”) imbogatirea unora(ca prin afaceri cu Statul sau reprezentand chiar Statul) e in detrimentul „prostimii”…Destinul lu’ Miorita ..sa ti-o traga pe banii tai si sa-ti mai si placa..

  5. o femeie 11/08/2014 at 09:52 #

    Ura e pt tupeul cu care vine Voiculescu sa afirme asa ceva. Si altii au dus-o greu, pt ca vremurile acelea erau grele!! (locuinte putine, efectul post razboi ne-a umbrit zeci de ani, gratie comunismului), dar asta nu inseamna ca toti au furat (sau mai exact nu toti au furat TOT si pe fata, cu tupeul lui Voiculescu, si cu aer superior). De 6 ani a gasit doar tertipuri de a muta procesul, a continuat sa santajeze + dea spagi mai pe fata, mai prin fundatii, totul in folosul propriu.

  6. Dana 11/08/2014 at 11:18 #

    Nu urasc omul. Ma bucur ca „justice has been served” si ca poate mai exista o licarire de speranta in tara asta si pentru copilul meu. Mai mult decat pedeapsa cu inchisoarea, ma bucura confiscarea averii. Este o premiera si sper sa fie pusa in practica. Si extinsa si la de-alde altii, gen Becali, vantu, Videanu, Ioan Niculae…ohoo, sunt o gramada.

  7. Alexandru 11/08/2014 at 13:48 #

    Chiar nu mi se pare ca se revarsa ura impotriva lui Voiculescu. Mi se pare ca lumea rationala se bucura cand il vede in inchisoare, nu pentru altceva ci pentru faptul ca incepem sa fim o tara in care hotiile nu mai sunt chiar incurajate. Mai intra unul, mai intra altul, mai intra si de dincolo – in doar cateva zeci de ani si te trezesti ca traiesti intr-o tara cinstita. In schimb, cativa din pensionarii aceia saraci, care au muncit pentru doua camere o viata intreaga, sunt atat de influentati de antene incat au iesit in strada pentru a apara dreptul lui Voiculescu de a fura de la ei. Mie asta mi se pare o poveste demna de un roman de Marquez.

    • Nautilus 12/08/2014 at 14:16 #

      „Mai bine cel mai şpăgar şi mai hoţ doctor de la stat, decât o asigurare de sănătate!” – Costi Rogozanu.

  8. val 11/08/2014 at 20:40 #

    Un cover bestial si are de-a face cu articolul:

    http://www.youtube.com/watch?v=rh2dcW4lBUQ

    o sa va placa garantat 😀

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cele 48 de ore de ură pentru Voiculescu | România curată - 11/08/2014

    […] sursa: dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.