D ouă știri m-au cam dat peste cap azi, de bine ce oricum eram cam pe zero cu nivelul de potasiu din corp.
– Știrea că un cuplu de polonezi a murit încercând să-și facă un selfie pe malul abrupt și stâncos al celui mai vestic punct al Europei – la Cabo da Roca, în Portugalia. Au încălecat gardul de protecție, s-au apropiat prea mult de margine, s-au dezechilibrat și au căzut în ocean. Sub ochii celor doi copii de 5 și 6 ani rămași orfani pe margine. Nici nu vreau să-mi imaginez ce e în mintea copiilor lor de atunci încoace.
– Știrea că un actor bun a ales să iasă din scenă abrupt. Pentru că faima și banii nu contează când te simți abandonat, ți-e frică și singura soluție care-ți dă prin cap e să bei, ca să-ți eliberezi creierul. Iar cu asta o dai în bară și mai rău și faci lucruri pe care nu le mai poți șterge din ochii celor care totuși te-au iubit. Sau poate doar din propria memorie nu se mai pot șterge, te bântuie și în cele din urmă te distrug. E aici un text bun despre un interviu pe care l-a dat el acum 4 ani.
Și pentru că azi a scris toată lumea despre Robin Williams, Facebook mi-a semnalat la un moment dat că „Robin Williams e în vogă”. O vogă pe care o visează mulți. Probabil și-ar fi dorit-o și cuplul nefericit de polonezi care nu s-au mulțumit cu imaginea aia care-ți taie respirația de la Cabo da Roca. Au vrut să se plaseze cumva și ei în ea. Selfiurile sunt în vogă. Iar oamenii le fac ca să fie în vogă. Așa cum fac o mulțime de alte rahaturi, ca să nu se simtă excluși, depășiți, abandonați, singuri….
Cum spunea cineva azi (tot pe Facebook…) e dreptul oricui să se sinucidă, dar când vezi cine o face… e clar că lumea în care trăim e un mare căcat.
Eu cred ca lumea in care traim e minunata. Unii oameni sunt prea slabi in lupta cu ceilalti, dar asta e alta problema. Unii se sinucid cand nu mai fac fata, altii de slabi si nemernici ce sunt ii impusca pe ceilalti si de asta fac pe alocuri ca lumea sa fie intr-adevar de cacat. Dar numai pe alocuri.
Imi pare rau de Robin Williams
Depresia este o boala, si inca nu se cunoaste ce se intampla in creierul unui om afecat de aceasta boala. Iar toate actiunile, ”alegerile” unui bolnav sunt chiar emanatiile acestei boli…Iar Robin Williams, unul dintre favoritii mei, era un astfel de om….bolnav. Imi pare rau pentru suferinta lui, a familiei lui.
Si totusi, Dollo, lumea nu e chiar atat de stramba. Sper sa te simti mai bine curand. Eu astept 🙂
Mă bucur pentru cei doi copilași polonezi: decît cu așa niște părinți cretini mai bine orfani.
Perfect de acord, e o opinie de bun simt, cu siguranta, atîta tot.
Asta îmi aduce aminte de un banc…
A man goes to see a doctor. Doctor asks what seems to be the trouble. The man says, „Doc, I’m depressed. Simply, I can’t sleep sometimes, I can’t eat, I feel down and irritable most days. I just can’t feel ‘happy.'”
The Doctor says, „I’ve got the perfect fix for you. In town tonight is the great clown Pagliacci. He’s hysterically funny and will make you laugh til you cry. You will experience a joy unprecedented.”
The man bursts into tears. The doctor, confused asks why. „Doc, I am Pagliacci.”
Cred ca fiecare om are dreptul sa aleaga pt viata lui. Robin W. a ales sa nu mai traiasca. E usor sa comentam de pe margini, dar numai el stie ce era in sufletul lui … cu siguranta multa suferinta.
Din pacate, aceste alegeri autodistructive (bune sau proaste, cum or fi ) afecteaza si pe cei din jur. Inclusiv al sotilor ce au riscat pt o poza, a oamenilor care se drogheaza/fumeaza/beau/mananca prea mult pana isi fac rau corpului. Si indirect celor din jur.