E ceva în nordul litoralului bulgăresc care mă face să revin an de an. Nu e numai plaja imensă și aproape pustie, nici apa verzuie-albastră, nici cerul care reflectă fidel fiecare dispoziție a mării, nici așezările sărace, uneori părăsite, nici câmpurile unse de mierea apusurilor, nici mâncarea suspect de gustoasă, nici oamenii incredibil de primitori, nici încremenirea timpului în momentul în care pleci în vacanță și amâni totul până când te întorci, nimic din toate astea și toate la un loc fac din acest loc buricul universului meu de vară. Iar vara nu se încheie până când nu începe să cânte, între dunele întinse ale Shablei, vântul rece al toamnei care-și reia ținuturile în stăpânire. Până la anul.
De ce-ai trezit pisica??? :)))